Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Pingback: Dragostea ego-istă şi …. prea jertfelnică | Marius Cruceru
privire dulce, somn dulce, miros dulce…
mulţumim, trebuie adăugate sus!
Dar despre „dulce amar” ce spunem? Câteodată simţim nevoia (sau avem nevoie chiar dacă nu recunoaştem sau nu vrem) unei situaţii amare pentru a putea aprecia „dulcele” din fiecare zi. Sau poate de un „dulce” şi mai dulce?
da, dulce-amar… este unul dintre gusturile mele preferate.
interesant acest dulce amar. in plan fizic, o bautura dulce amara (schweppes) nu o vom simti simultan dulce-amara, mai intai e dulce, apoi e amara (sau invers, depinde cum o dai pe gat: incet sau brusc).
nici in viata nu e diferit…un singur eveniment poate fi dulce la inceput, si amar dupa…sau amar la inceput si dulce dupa.
As mai largi putin aria semantica
vorba dulce … mult aduce
glas dulce
limba dulce
cuvinte dulci
soapte dulci
dulcele accent … (?)
parfum dulce: Chanson d eau
oximorone: dulce razbunare
tradare, dulce tradare
mulţumim!
Citind aceasta postare mi-a venit o idee.
Ce-ar fi sa analizam pacatul, de ex. minciuna, sa-o luam de la radacina si sa mergem pana la cele mai indepartate ramificari.
Am fi poate uimiti sa constatam ca anumute fapte pe care le facem, gesturi, cuvinte pe care le rostim, sunt pacatoase.
salut .. da interesant dar ma poate ajuta cineva … sa-mi spuna aria semantica a cuvantului frate 3 exeple … si a cuvantului sora?
:D:D: pls cat mai curand !
va pup dulce !
Tovarăşe Andrei, la schimb cu trei ezemple din aria semantică a cuvîntului tovarăş, cu bonus pentru camarad.
Pingback: Fotografia ca asasinat, Program de blogăr, Cum credem că iubim? « La patratosu