Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Nu ştiu cine a fost, dar asta nu contează..
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească.
am scris un articol despre această replică celebră aici.
nu-i celebră, este numai uzuală.
L-a iertat deja cu mult timp în urmă, așa cred baptiștii…
A intrat deja în odihna Lui, ca o odihnă de Sabat…
Apreciez sinceritatea urării.
A mai intrat in odihna Domnului un mare luptator din „trupa de soc”si rezistenta a bisericii baptiste din Romania.Si inca mai aveam destule sa-l intreb,dar voi avea mult timp in vesnicie!Acum cinta imnuri de slava,in Slava Domnului alaturi de alt brailean,fratele Ionatan.La revedere frate Iosif!
Duhul lui Dumnezeu sa mingiie familia!
Este voia Domnului, dar și contribuția Cernobîlului. Acum apar primele efecte. După cum vedeți…. exact cum ne/au spus… după 25 de ani se vor vedea prmele efecte. Am prieteni în Moldova care deja suferă de diferite forme de cancer. Unii deja s/au dus.
Credeti,eu sint incredintat ca atit i-a rinduit Domnul sa alerge”prin valea umbrei mortii”, traiam si cresteam in acea vreme,tot cam prin aceleasi meleaguri,si interesant,nimeni din generatia mea n-a murit de cancer.
La fr.Iosif,stresul,interogatoriile,si multe alte mijloace de constringere de care a avut parte pe vremea ailalta,dorinta lui ca pe tot ce pune mina sa fie perfect(vezi clinica Diaconia),dragostea lui mare de oameni l-a subrezit,a inceput inima,apoi pb.cerebrale si… toate au culminat acum.
Ce bine ca Acolo,vom avea un trup supus neputrezirii!
De acord.
L-am cunoscut, și sunt tare bucuros pentru că Dumnezeu a vrut să-l întânlesc, pentru că Dumnezeu mi-a vorbit mult prin acest om..
Domnul să-i întărească familia!
rugați-vă pentru cei trei copii.
sînt mari, dar părinții niciodată nu au vîrsta potrivită pentru moarte, nu-i așa?
Fratele Stefanuti a fost implicat in lucrarea Navigatorilor la sfarsitul anilor 1970-80. Securisti ne urmarea pe la biserica, iar intr-o dupa-amiza am fost prinsi in parcul Brailei. Intorsi acasa la Constanta, toti au fost chemati la securitate sa dea declaratii. Mie imi cunosteau familia, dosarele (familiei) fiind destul de groase, numele meu circuland deja pe la securitate nu m-au chemat. Stiau ce-mi poate capul….
Fratele a suferit mult in acei ani, fiind amenintat sa-si piarda carnetul pastoral. Imi aduc aminte de timpurile cand il sustineam in rugaciune ca lucrarea Domnul sa mearga inainte in Braila. Domnul l-a luat acasa si pentru unii dintre noi ne-a lasat un exemplu de lupta. Domnul sa-i ocroteasca familia in dragostea Sa.
Unde-i revenirea cu date despre înmormîntare?
Cum se numește „Biserica în care a slujit fratele Ștefănuți”?
Sfanta Treime!