Mărul lui Ionatan

Ionatan a plantat un măr în livada poeziei evanghelice româneşti, un măr care face roade spre vindecarea verbelor derivate din adjectivele şi substantivele cele mai nemişcătoare; spre vindecarea substantivelor înţepenite prin formule golite de vioiciunea metaforică, dar care încep să se mişte sub condeiul lui cu o iuţeală verboasă fulgerîndă.

Îngerii lui Ionatan îngeresc şi ferestrele ferestruiesc, mişcătoarele împietresc şi nemişcatele umblă nestingherite. Ionatan ne-a învăţat „tabla înmulţirii cu cerul” şi ecuaţiile cu două nume necunoscute, ne-a reparat „ferestrele Împărăţiei” şi ne-a învăţat comerţul cu ghimpi în schimbul iertării, ne-a arătat cum ar trebui să „trecem prin icoană” sau care sînt cele mai potrivite litere pentru a scrie „poema iubirii”, dar „cu faţa la cruce”, în linişte, o „linişte dintre două tăceri”

Ionatan şi-a transferat toată seva din carne pe hîrtie; mişcarea din articulaţie, în conjuncţii; şi-a înşirat puterea sub cuvintele aşezate cu o disciplină oţelită sub suferinţă. Ionatan a rodit cîte un fruct în fiecare zi. Cum culegeam merele, cum el se mişca mai greu; cum cuvintele curgeau mai repede, cum vorba i se îngreuia. S-a stors pe sine sub pomul propriei vorbiri despre cele ce cu greu alţii au reuşit să scrie cuvinte.

Din oase, ligamente, zgîrciuri, sînge, muşchi şi vene a adunat şi a plantat totul la rădăcina pomului cu umbră de leac pentru limba înţepenită în lozinci şi ne-a dăruit o nouă scriitură despre cele văzute şi cele nevăzute, o nouă umbră de odihnă şi răgaz.

După uscarea lui Ionatan, mărul lui va înverzi şi înflori mai dihai şi mai de soi şi muuultă vreme ne vom hrăni din el cu tot cu poeţii care vor să vină să-şi adape poemele din Cuvînt.

Şi eu am luat din mărul lui Ionatan…

„se flacără lumina şi se piatră

şi colţuroasă-n stihuri se frământă

fiinţa mea în dor se-ndeodată

vederea mea în zbor se despământă”


sursa youtube ionatanp

UPDATE

Ionatan s-a pregătit de lansarea ultimului volum. I-a reuşit, a trecut deja prin Icoană.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Cărţi de citit, Fabrica de barbati, lacrima din colțul ochiului, Oameni, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

44 de răspunsuri la Mărul lui Ionatan

  1. A.Dama zice:

    Ionatan şi-a impus o nouă asceză…
    Acum nu se mai deplasează deloc, aşa că vrea să scrie mai cu râvnă.
    Rugaţi-vă pentru el!
    Pe când mai mergea pe picioarele lui, mi se părea o Poezie ambulantă. Una plină de lumină.
    De la aripa îngerului la aripa spitalului care găzduieşte morga, nimic n-a putut să-i întunece lumina…

  2. Patrix zice:

    Ce s-a întâmplat cu el?

  3. A.Dama zice:

    Patrix,

    Uite ce scria Ionatan în urmă cu ceva timp:

    http://ionatan.wordpress.com/2009/12/26/de-ce-sa-nu-vorbesc-despre-asta/

    E interesant de citit şi textul „Al Tău bal”, cel mai recent articol de pe blogul respectiv!…

  4. adrian zice:

    Un poet adevarat printre evanghelici! Adica ceva extrem de rar…
    Dumnezeu sa-l mangaie in suferinta prin care trece!

  5. Pingback: Il cunosc pe Ionatan Pirosca « [ras]frangeri

  6. viorica zice:

    Doamne Isuse ,te rog sa faci sa-i mai bata inima fratelui nostru Ionatan.Multumim Domnului care ne poarta in fiecare zi si care ne da arpi ca atunci cand nu mai putem merge sa zburam.

  7. Lia zice:

    Uneori, (doar uneori) ma intreb, de ce doar el este atat de cunoscut? Ce-l face atat de celebru si de ce trebuie sa fie celebru sau „modelel” in ale poeziei evanghelice?
    Personal, admir DOAR anumite poezii. M-as bucura sa vad si alte celbritati literare romanesti din mediul evanghelic, la fel de mult promovate.

    • Marius David zice:

      draga Lia,
      1. pntru că este bun într-adevăr.
      2. pentru că este recunoscut nu numai de evanghelici, ci şi de laici.
      3. pentru că evită locurile comune, ideile neseminale,
      4 pntru că este creator de limbaj.
      5. pentru că a lansat o adevărată şcoală de poezie, Cuvinte la schimb…
      Probabil există şi diferenţe de gusturi….

      La care alte „celebrităţi” te referi tu?

      • adrian zice:

        Nu este BUN, este FOARTE BUN!
        De aceea este cunoscut in lumea literara: pentru ca este FOARTE BUN!

        Si eu sunt curios sa aflu despre ce alte „celebritati” este vorba?

        Cu putine fericite exceptii (Ionatan fiind una dintre aceste exceptii, probabil una dintre cele mai de seama!), poezia evanghelica traieste in inflatia „productiilor” banale si previzibile si a incantatiilor hiperexplicite, cu metafore si epitete de gradinita, versiuni mai mult sau mai putin refinate ale unui celebru vers „evanghelico”-pasunit: „Foaie verde loboda/ Cu Isus sunt sloboda!”

        Versurile lui Ionatan adorm in unele urechi evanghelice nedeprinse cu poezia de calitate.
        Vorbim de gusturi pana la un punct, pentru ca exista cumva si niste criterii minimale prin care putem descoperi calitatea. Cand nu le avem, citim ce au scris cei care se pricep. Ionatan a fost confirmat de critici de seama.
        Poti sa spui ca nu-ti place ceva, asta nu inseamna ca acel ceva nu este de calitate. Poti sa spui ca nu-ti place Foarta (un exemplu care mi-a venit acum in minte) sau Levantul lui Cartarescu, dar nu poti spune ca le lipseste valoarea literara.
        Ioanatan este poet adevarat.
        Chiar daca nu a scris tone de rime prescolare cu priza in adunari si nu si-a numerotat cu acribie poemele…
        Daca Ionatan este destul de putin cunoscut in adunarile neoprotestante este doar pentru faptul ca a avut curajul si talentul de a nu se conforma stilului pretios-pompieristic si nu a produs genul de poezii care, chipurile, „lauda” pe Domnul, cand de fapt il jignesc.
        Ionatan a adus la altar miei frumosi, cu lana matasoasa si plini de pofta de a zburda, nu obisnuitii berbecuti schiopi, cu cornitele frante, plini de ciulini si cu lana aspra!

        • Marius David zice:

          draga Adrian,
          am eu lista cu „celebrităţi”, ţi-o trimit pe privat, dacă Lia n-a vrut să ne-o dea pentru a comenta prin comparaţie.
          Eu mi-am exprimat punctul de vedere pe privat. Se vede că am fost prea dur.
          Mi-a plăcut chestia cu

          „Foaie verde lobodă”… tare! Are şi melodie?
          mare dreptate ai cu acel tip de poezie la care îmi pun degetele în urechi numai cînd simt ritmul sacadat…
          proză care sună din coadă.

        • Marius David zice:

          a propos, ar trebui să facem o culegere de poezie AŞA NU!
          sau rubrica POEZIE PROASTĂ

          deja în seara asta mi-a mai venit o idee de rubrică.. TEXTUL INCOMOD

  8. Lia zice:

    Marius David 🙂
    1.Nu trebuie sa insirui eu o lista de nume ca sa fac discriminari sau discreditari (pentru ca, exista si altii care scriu bine poezie cu tema crestina). Dar, stii si tu, ca nu este singurul „BUN” nu treuie sa-ti spun eu asta.
    2. Cuvinte la schimb nu este o „scoala” de poezie ci un cenaclu.
    3. Sunt genul de om care mereu va incerca sa spuna ca trebuie sa dam la toti sanse egale de afirmare si promovare.
    CENZURAT DE MODERATOR

    • Marius David zice:

      draga Lia,

      am aşteptat puţn din pricini lesne de înţeles.
      1. Ba da, cred că este important ca lista ta să fie discutată. Poate că eu sînt subiectiv, dar mai sînt şi alţi ochi aici, cel puţin 2000 de ochi. Zilnic. Să îi lăsăm pe ei să arbitreze între lista mea, restrînsă la Cuvinte la Schimb şi lista ta.
      2. Am făcut parte din Cenaclul Junimea Mică, condus la vremea aceea de domnul Constantin Parascan. Iaşi. Un cenaclu este O ŞCOALĂ. O şcoală nu este un cenaclu, dar un cenaclu este o şcoală.
      3. Am o oarecare alergie la formulări de genul „sînt genul de om care”… cine stabileşte categoriile şi face taxonomia?
      Draga Lia, NU EXISTĂ şanse egale de afirmare şi promovare.
      Nu există. Uită-te împrejur, ieşi pe stradă şi vei vedea că nu avem toţi aceeaşi înălţime, că sîntem diferiţi, că unul este mai dotat, altul mai puţin, unul mai frumos, altul are un handicap etc.
      DAcă tu eşti „genul acela de om” atunci te vei trezi curînd în multe dezamăgiri, mai ales cînd este vorba de poezie.

      Să spui că „dăm la toţi şanse egale” cînd Dumnezeu Însuşi nu le-a dat la toţi şanse egale… (nu a dat tuturor creativitrate, inteligenţă, talent, verb, educaţie, nu toţi s-au născut cu o bibliotecă în casă, unii s-au născut la ţară, alţii în case boiereşti etc.) este cel puţin naivitate, dacă nu cumva semănă a sumeţire deja.
      Lasă-l pe Dumnezeu să fie Dumnezeu, adică „nedrept”, unuia i-a dat 1 talant, altuia 2, altuia 5.
      Mie mi-a dat 5.
      De asta tremur!

      Partea din paranteză am cenzurat-o. Cred că înţelegi acum de ce.

      • R. zice:

        Cine imi spune si mie cateva nume de poeti crestini care merita cititi?

        Imi plac poeziile lui Ionatan Pirosca. Nu am avut insa inspiratia sa-l intreb ce poeti crestini citeste el…

        • LiA zice:

          INTERVIUL “Cand experienta vietii ia forma de poezie cu poetul IONATAN PIROSCA din 11 iunie 2009 – reporter Octavian Curpas
          „Se întâmplă să regăsesc atât de puţin din creştinism în operele imensei majorităţi a scriitorilor de azi, că nu pot spune cu mâna pe inimă că acum citesc vreun poet creştin.”

          • R. zice:

            Eu totusi vreau cateva nume. : )

          • LiA zice:

            R.
            Vera Nedelcu, Emanuel Adrian Vlaicu, Nadia Moraru, viorel Iuga, Corneliu Livanu.
            Dintre „Fosti”
            Dugulescu, Ioan Alexandru,Tatiana Topciu,Daniel Turcea, Paul Celan, Radu Gyr, Vasile Voiculesc Si multi altii…
            Daca vrei sa citesti gasesti.
            Dintre blogari Calatorru pe numele sauRuben Bucoiu, Camix cu – cu blogul timp posibil si repet multi altii ale caror nume nu l-am insiruit.
            Spor la citit!

          • adrian zice:

            In cazul lui Radu Gyr, „Imnul tineretii legionare”, „Imnul eroilor Mota-Marin”, „Imnul biruintei legionare”, „La lupta, muncitori!” s.a. intra tot la poezie crestina?!

          • Marius David zice:

            ah, Lia, dacă ai citit ce am scris despre DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE, ar fi cazul să nu mai rămîi perplexată.
            Hermeneutica, bat-o vina, ea ne dă bătăi de cap.

            Dumnezeu iubeşte DIFERIT, că sîntem diferiţi, nu mai mult sau mai puţin, ideea de cantitate dispare atunci cînd spunem DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE!
            DIFERIT înseamnă altceva decît MAI MULT, mai puţin.
            De ce? O teologie trinitară personalistă izvorîtă din Scripturi te va ajuta să înţelegi asta.
            Da, s-ar putea să trebuiească să refaci unele referate.

        • Alin Cristea zice:

          Întreabă pe cei care știu cîte ceva despre poezia evanghelicilor.

        • Marius David zice:

          Păi sugestia mea este să iei la rînd cele două volume CUVINTE LA SCHIMB şi gata.

          • Alin Cristea zice:

            Nu e de ajuns. Deloc.

            Pot fi un punct bun de plecare, dar cele 2 volume Cuvinte la Schimb nu trebuie indicate ca standard.

            Poeții care au scris în ele știu asta.

            Cuvinte la Schimb trebuie indicat ca fenomen.

  9. Lia zice:

    am scris ceva ce nu mai apare 🙂
    nu-i bai ….zic ca e o greseala wordpress 🙂

  10. Daniel zice:

    Ce de zambete pe pagina asta, si cat de prefacute zambetele astea totusi. Noroc ca Ionatan nu zambeste la fel si si mai noroc ca Romania mai are si poeti adevarati astazi. Noroc ca Ionatan nu e scandalagiu si nu e nici fatarnic. Dar norocul nu exista, exista Dumnezeu, un Dumnezeu crestin autentic si care l-a daruit pe Ionatan cu priceperea asta inegalabila de a scrie o superba poezie crestina. Felicitari Marius David pentru articol.

  11. Lia zice:

    🙂 Daniel daca as fi fatarnica, as spune ca imi place tot ce scrie.Nu pot sa spun asta.Si nici nu fac asta.

    Imi pare sincer rau ca este grav bolnav si intodeauna mi-a parut rau de handicapul, si boala lui.

    Eu am discutat mult cu Ionatan intr-o vreme, si unele lucruri imi vor ramane mereu in minte asa ca, nu ma face fatarnica.

    Ce tine de literatura, e o chestiune de gusturi literare.

    Eu am spus, si o voi spune cat voi trai. Exista oameni foarte tineri si foarte talentati dar nepromovati. punct.

    Si sa-ti mai spun ceva cand vrei sa vorbesti cu mine, sa ma faci fatarnica, te rog frumos, sa o faci pe blogul meu (la mine in casa virtuala, daca ai curaj si decenta).

    In rest, mi-am exprimat o opinie si atat. PUNCT discutiei.

    • Marius David zice:

      Nu, nu este doar de gusturi, la fel ca şi în muzică… sînt specialişti pe care îi poţi asculta, esteticieni care să arbitreze.
      Da, sigur, poţi asculta ce muzică vrei pînă la urmă, dar există o critică muzicală, o critică literară tocmai spre educarea gusturilro noastre.
      Nu ne naştem cu gusturile bune şi educate.
      Noi nu, de Labiş este o poezie bună. Moartea căprioarei este o poezie proastă. Acelaşi poet. Una se face la şcoala, alta, nu.
      Arghezi are poezii mai bune decît cele care au fost în manualele din vremea comunistă.
      De asemenea, Arghezi a fost interpretat prost în ce priveşte psalmii lui.
      Vorbim de gusturi? Ale cui? După ce criterii?
      Oamenii tineri sînt … încă tineri. Au timp.
      Ionatan este … copt.
      Cine l-a promovat pînă acum pe Ionatan?
      fEreşte-te de expresii ca „eu am spus-o şi o voi spune cît voi trăi”. S-ar putea să îţi schimbi opiniile. Sper.

      • adrian zice:

        Hai sa te mai contrazic nitel, macar ca exercitiu de antiidolatrie. 🙂 🙂

        POti sa ne explici, ca filolog, de ce ‘Moartea caprioarei’ este o poezie proasta?
        Suntem aici vreo cativa cu ochii in monitor si asteptam argumentele tale.

        Ce zici de versul asta: ‘Soarele s-a topit şi a curs pe pămînt’?
        Sau de asta: „Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri”?
        Chiar nu-ti place versul asta? Mie mi se pare un vers extrem de reusit. Ca sa nu mai spun ca repetarea lui, mai tarziu, in forma „Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit” ma „strapunge”.

        Mai am ceva: „Ca pe-un altar ard ferigi cu flăcări vineţii,
        Şi stelele uimite clipiră printre ele.”
        Sa nu-mi spui ca nu-ti plac nici versurile astea ca nu-ti mai dau braga cand vii prin Ploiesti! 🙂
        Poate ca tehnica poemului este putin inegala (ar trebui sa citim si ce spun criticii), dar nu esti prea „patratos” cand spui ca poezia este „proasta”?? 🙂

        Labis scrie despre ceva trait de catre multi dintre noi, cred ca din cauza asta poezia (de acord, nu cea mai buna creatie a lui!) place.

        In copilarie, un prieten a ucis in fata mea un porumbel. A facut asta atat de fioresc, incat i-am „tras” cateva ghionturi. Si totusi, am mancat si eu din ceea ce s-a gatit. Aveam ciuda si mancam. Mancam si aveam ciuda.

        • Marius David zice:

          Ba, chiar te rog…

          Draga Adrian, imi place Labis ca poet, Noi nu este una dintre preferatele mele,
          aici nu-mi place atmosfera, textul este excelent,
          Este poet.
          Atmosfera este de vină. Strică totul.
          CA poezia să fie bună trebuie să fie forma impecabila, dar şi atmosfera „credibilă”.
          Homer spune nişte minciuni,dar sînt credibile
          „Mă simt legat de vietata care va muri” este prea în … proză… legat cum? Să fi găsit o metaforă ceva…

          Legat cum? Hai să discutăm Joi seara în Ploieşti continuarea… la un borş… aduc eu cu mine 🙂

          • adrian zice:

            Legat PRIN SETE!
            Cred ca Sfantului Francis i-ar fi placut versul asta. Setea mea este izomorfa cu setea caprioarei si impartasim, in acest mod, un fond de senzatii comune. Versul mi se pare genial pentru ca exemplifica solidaritatea biologica dintre mine si caprioara.

            Abia astept sa ne intalnim.
            Voi avea grija sa am acea sete de bors care sa ma faca solidar cu tine. 🙂

  12. Pingback: pe scara Cerului » Blog Archive » sirag de ionatane

  13. EMANUEL PIROSCA zice:

    Va rog din suflet nu va mai certati si nici contrazice precum copii. Ionatan nu vedea cu ochi buni asemenea atitudini.
    In ultimul am fost destul de des impreuna pe mess, si cand mai scriam cate ceva, ii ceream parerea.
    Niciodata nu m-a jignit. Intotdeauna insa imi corecta cate ceva. Si niciodata nu s-a inselat. Era ca profesorul care stie rezolvarea oricarei ecuatii cat de complicate ar fi ea. Insa ceea ce ma facea sa ma simt bine,era droagostea lui pentru mine, pe care intotdeauna am simtit-o si pe care invatsem sa o citesac printre randuri.Nu era un om perfect. Nimeni nu este. Dar el, ca frate al meu de corp, niciodata nu-si ascundea criticile, in special cele insotite de sarcasmul lui inegalabil. Ne-am iubit mult ca frati si ii multumesc lui Dumnezeu ca am putut petrece cu el ultimele saptamani inainte sa plece. L-am inregistrat pe camera, acasa la el, la parintii nostri la Gropeni, si pe patul de spital.Il am cu mine viu si asa va ramane. El a dat viata poeziei crestine, care gratie talentului sau, se poate alinia astazi celei laice, egaland-o si uneori depasindu-i limitele. Din acest motiv, va rog, in loc sa creati polemici pè baza poeziei lui, mai bine cititi-i gandurile si desoperitii sufletul lui bun si plin de dragoste.
    Stiu ca nu m-a uitat nici acolo sus. Dovada faptului este ca am gasit iar de munca aici in Spania,acum cand nimeni nu mai poate gasi ceva, si el stia asta…

    Ionatan, acum 18 ani!
    O Cuvant, pune-ma la incercare
    Ca pe-o aripa, care crede ca stie sa zboare
    Si, da-mi tarie,tare sa ma tina
    Ca fulgul alb din palma Ta,
    Ca fulgul alb din Palma Ta, divina!

    Emanuel, acum….

    Si aripa crezu cu-adevart
    Ca vantul o va duce
    Pe malul cerului curat
    Si-nvaluit pe cruce!

    La revedere fratiorul meu iubit. Ne vedem la tine-acasa.

    • Marius David zice:

      draga Emanuel, te salut şi îţi spun BUN VENIT!
      Bună să-i fie amintirea lui Ionatan, dar nici el nu se dădea în spate de la schimburi vii de vorbe. Dialogurile de pe Cuvinte la schimb sînt o dovadă.
      I-a plăcut să iasă la iveală adevărul cu riscul scărpinării nasului pînă la sînge.
      Sper să poţi trece peste asta, Emanuel, dar polemicile despre poezia lui Ionatan abia vor începe şi este bine să fie aşa.
      Valoarea se strecoară îndelung, ca aurul prin sită.
      este bine să se discute şi să se dispute şi să se facă polemici, liste şi contrări pornind de la asta.
      Încet încet poate că vor ajunge unele dintre poeziile lui în biserici. Cine ştie? Poate în generaţia fiului meu, care a ţinut să-şi facă poze cu „nenea Ionatan” în casă la noi, lîngă chiseaua cu dulceaţă de smochine.
      Asta am mîncat cu Ionatan! Dulceaţă de smochine în camera cubică.
      Acele vremuri s-au dus, dar poezia lui ne va rămîne.

      Emoţionantă ultima parte a mesajului…

      Mulţumim, Emanuel, pentru această extraordinară evocare!

  14. Pingback: Fotocimilitură, 2 ani de pomenire pentru Mărul lui Ionatan, Balul lui Dumnezeu « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.