Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Cred ca Dumnezeu lasa fiecaruia semne tuturor, atat celor bolnavi cat si celor ce par sanatosi dar nu toti vad Calea.
Nu cred ca degeaba mu sint inca comentarii…probabil ca in fata acestei scene nu pot fi decit capete plecate …
a ce? a rușine? umilință?
„A venit Domnul, dar s-a uitat doar la unul singur din toată mulțimea, și la acela care avea o boală spirituală”
–de unde ati dedus ca avea o boala spirituala?
„N-a vindecat pe niciunul?”
–atata vreme cat Ioan nu spune nimic, cel mai intelept raspuns mi se pare
„De ce n-a mai vindecat?”
–cred ca intrebarea nu-si are locul, pentru ca porneste de la un rationament eronat (Ioan nu mentioneaza ca Isus i-ar fi vindecat si pe altii=> Isus nu a vindecat si pe altii)
Cred ca e important sa nu scapam din vedere ce spune Marcu in capitolul 6, versetul 5 si, mai ales, versetul 6: „N-a putut sa faca nicio minune acolo, ci doar Si-a pus mainile peste cativa bolnavi si i-a vindecat. Si se mira de necredinta lor.”
1. din context. Recitește dialogul
2. da, n-a mai vindecat, așa se pare .Ioan ar fi precizat
3. Marcu 6 nu-i Ioan 5
1. oricat as citi, mi-e imposibil sa deduc asta…poate ma luminati dvs.
2. sunteti sigur ca ar fi precizat? pe ce baza spuneti asta?
3. intr-adevar, marcu 6 nu e Ioan 5. dar e acelasi Mantuitor. si, in principiu, aceeasi samanta de oameni.
4. astept sa va indurati cu niste raspunsuri.. 😉
5. inca astept indurarea..
iartă-mă noble, dar m-am pierdut, nu ştiu la ce te referi.
” Marius David spune:
aprilie 10, 2010 la 11:12 pm | Răspunde
1. din context. Recitește dialogul
2. da, n-a mai vindecat, așa se pare .Ioan ar fi precizat
3. Marcu 6 nu-i Ioan 5″
” noble spune:
aprilie 10, 2010 la 11:19 pm | Răspunde
1. oricat as citi, mi-e imposibil sa deduc asta…poate ma luminati dvs.
2. sunteti sigur ca ar fi precizat? pe ce baza spuneti asta?
3. intr-adevar, marcu 6 nu e Ioan 5. dar e acelasi Mantuitor. si, in principiu, aceeasi samanta de oameni.”
Ah, mai am patru minute pînă la culcare, acum înţeleg,
mai bine îţi trimit un fişier audio cu un curs pe cap. 5.
multumesc. astept.
sper sa gasesc ceva timp dupa luni
stiu ca poate cer mult, dar as aprecia daca ati gasi cateva momente disponibile pentru a-mi expedia fisierul audio promis. multumesc inca o data (tot in avans)
stiu ca poate cer mult, dar as aprecia daca ati gasi cateva momente disponibile pentru a-mi expedia fisierul audio promis.
multumesc inca o data (tot in avans)
draga Noble, din păcate fişierele mele audio sînt pe un hard separat acum, mi-a căzut computerul principal. Azi toată ziua am salvat documente. BAck-ups. Din pricina acesta se îndepărtează tot mai mult posibilitatea mea de a-ţi răspunde în curînd cererii tale.
Îmi pare foarte rău. Dacă eşti din Oradea, mi-ar face plăcere să ne întîlnim să stăm de vorbă pe subiect.
Inteleg. Din pacate nu sunt din Oradea. Totusi, cand veti avea putin timp, poate imi schitati cateva idei in scris. Multumesc!
voi încerca, în măsura timpului disponibil. Materialul la care faci referire este într-o serie de portrete pe Ioan, un proiect de sertar.
Sper să îl scot într-o bună zi.
Pingback: Încordări, Ţara lui Papură Vodă, Epilog la Platon, Titanic, arhitectura postmodernă şi slăbănogii nevindecaţi « La patratosu