Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
ce bebe frumos :X:X
Astăzi(miercuri 07) Matia a fost internat la Spitalul de oncologie Luis Țurcanu din Timișoara.
Multumim, va rog sa ne tineti la curent!
Ne vom ruga vineri pentru el
Domnul sa-l binecuvanteze si sa-si arate slava Sa,dragalasul prin ce i-a fost dat sa treaca,
s-a facut frumusel.Domnul stie destinul fiecaruia,e mai greu pentru cei care trec prin necazuri si boala.
Da, Dumnezeu, să sperăm ca îi va conduce şi prin chemoterapie.
in sfirsit te vad si eu in toata frumusetea ta, marilena! te vad zimbind si tare ma bucur. am plins si eu cu tine, iar acum ii multumesc lui Dumnezeu pt tot ce a facut pt voi! El sa va intareasca in continuare in credinta si rabdare pina la vindecarea deplina a lui matia.
Tratamentul de chimioterapie a întârziat deoarece la internare matia era răcit și după aceea a urmat o otită care a dus la o întârziere de vreo 8 zile. Aceasta este a treia zi de tratament din prima rundă. Binențeles că au apărut și efectele secundare in primul rând vărsăturile. Deja urmează faza de curățire și cred că după aceea analize ca să vadă evoluția bolii și care este pasul următor. adică pregătirea pentru a doua rundă de tratament.
Mulțumim pentru susținere in rugăciune.
drumul este destul de lung și lacrimile sunt mai dese decât zâmbetele. Perioada de tratament e deloc plăcută.
Ne rugăm pentru acestă perioadă foarte dificilă. Am trecut prin acesta cu unii apropiaţi şi ştim c e efecte nenorocite are acest fel de intervenţie. Ne rugăm ca MAtia Să reziste.
dar sunt și zâmbete. Matia are zâmbetul lui de luptător.
Suntem acasa pentru acest weekend. Au avut si au loc mari minuni in viata noastra.
Analizele lui Matia au fost suficient de bune ca sa fim lasati pt 3 zile acasa.
Daca stam in picioare, o datoram indurarii Domnului si rugaciunilor dumneavoastra.
De la depistarea bolii lui Matia si pana astazi Domnul a adus in viata noastra oameni deosebiti care s-au implicat cu toata inima in a ne ajuta: de la familia Petrisor, la familia Constantinescu, fratii din Dallas, fratii din biserica din Scornicesti…
Sunt asa de multi, cred ca numai in ziua vesniciei vom vedea cat de multi au fost cei care ne-au sustinut.
In SUA, Domnul ne-a facut parte de oameni speciali!
A fost tare greu, dar personalul medical a fost cu toata inima implicat in cazul lui Matia.
Sora Claudia Constantinescu a fost in fiecare zii cu noi, fratii din Dallas ne vizitau in fiecare weekend.
Imi este inima plina de recunostinta!
Multumesc foarte mult tuturor celor ce i-am cunoscut personal si celor ce nu am reusit sa-i cunoastem.
Domnul sa va rasplateasca dragostea pe care ne-ati aratat-o.
De cand am venit acasa Matia a facut o tura de citostatice perfuzabile si doua injectabil.
A trecut greu, dar si-a revenit destul de bine.
Slavim pe domnul pentru ajutorul lui, pentru minunile mari ce le face cu noi.
De Marti vom incepe o alta tura perfuzabila si ni s-a atras atentia ca va fii o cura puternica.
Ne incredintam Domnului pe mai departe si nadajduim in ajutorul Lui.
Va multumim mult, frate Marius, si, prin intermediul dumneavoastra, tuturor fratilor si surorilor, prietenilor.
Domnul sa va binecuvinteze!
Cu multa recunostinta,
Marilena Simion