M-a luat prea repede valul. Trebuia să dau o băutură la 700.000. A trecut prea repede.
De data asta dau … BORŞUL. Băutura mea preferată. Este înrudită cu braga şi este la fel de ieftină, „ca braga”.
Vă spun cum facem noi borşul, dar dăm şi ceva bibliografie.
INGREDIENTELE:
1. 500 g de tărîţe de grîu. Se găsesc la Selgros la preţ foarte bun.
2. 1 cană de mălai sau 200-250 g.
3. 5 litri de apă fierbinte. Dacă aveţi fierbător electric din acela cu oprire automată la aburi, puneţi direct din fierbător apa la vremea pe care o vom indica. Izolaţi într-un castronel apă fiartă cu verdeţurile…. adică…
4. 2 linguriţe de leuştean uscat. De preferat marca FUCHS tot de la Selgros. Dacă aveţi crud, abia culesc, că tot vine primăvara, este şi mai bine. Leuşteanul crud trebuie frînt, un pic tocat, dar cu milă. Se pun cam două fire întregi.
5. 1 crenguţă de vişin. Se găseşte pe stradă, în caz că nu se găseşte în curtea proprie. Crenguţele de vişin se pot cumula în avans şi se păstrează în frigider foarte bine. Ah, era să uit. DAFIN. Se pune şi dafin.
6. Un vas din lut, de preferinţă de 8 litri (se găsesc la Izvorul Crişului pe marginea drumului, dar trebuie plătite, de obicei stau nişte oameni şi le păzesc) sau un borcan de 7 sau 10 litri de sticlă.
7. O lingură de lemn cu coadă lungă. Tot la Izvorul Crişului. Se poate lua ca bonus la vasul de lut. Se amestecă numai cu lingură de lemn.
8. Asta este punctul cel mai dificil: HUŞTELE. Definţie: huştele sînt „cuibul”, adică tărîţe care au mai fost folosite la aceeaşi procedură, de aflat în borşul dinainte. Noi le-am luat de la Iaşi. Le-am transportat ca pe odoare într-o pungă şi le-am pus imediat în noua noastră compoziţie. Dacă nu aveţi de unde să faceţi rost de huşte, la primul borş se poate pune o feliuţă de pîine neagră sau graham autentic, nu cu amelioratori şi alte otrăvuri. Unii pun tărîţe amestecate cu puţină drojdie, lăsate un pic în pace şi apoi stoarse.
PREPARARE
0. Se spală vasul, se igienizează cu apă fiartă cu grijă ca să nu se ducă smalţul. Acest fel de vase sînt foarte sensibile la diferenţele de temperatură. Cînd alegeţi vasul trebuie să vă uitaţi foarte bine la smalţul din interior.
1. Se amestecă tărîţele cu mălaiul şi cu huştele.
Se cîntă un cîntecel între timp pînă se aşează. Evitaţi manelele. Fac rău la borş. Merge şi cu muzică populară, cîntece de leagăn sau din repertoriul copiilor venit cu Abecedarul.
2. Se pune apă călduţă peste acestea cît „să le cuprindă”.
3. Se pune apa fiartă pînă sus, pînă se umple vasul. Se înţelege: cei 5 litri.
4. În aceşti 5 litri de apă se pune leuşteanul şi alte verdeţuri după gust. Aici nu trebuie uitată crenguţa de vişin, care face toţi banii.
5. În timp ce se toarnă apa fiartă se amestecă energic.
6. Se acoperă şi se înveleşte într-o pătură vasul pentru a-i asigura o răcire treptată.
7. Din cînd în cînd, minim de două ori, sau de cîte ori vă mănîncă curiozitatea, se amestecă în el. Nu trebuie descoperit de prea multe ori ca să nu „răcească”.
8. A doua zi, sau după 24 de ore, este gata. Mie îmi place doupă 20 de ore. Nataliei, după 24, adică mai acru.
9. Peste aceeaşi compoziţie se mai poate turna din nou apă fierbinte şi se mai produc încă două rînduri. Maxim. A treia oară este destul de diluat, dar mie îmi place. Nataliei, nu! De asta noi facem numai de două ori. Cînd am rămas singur acasă am făcut pe furiş şi al treilea rînd. 🙂 E bun.
10. Se scoate cu un furtun, exact aşa cum se scoate benzina din rezervor prin crearea de presiune. Rezultă cam 3,5 litri de borş autentic, natural, bun, sănătos.
Problema este cu gusturile ardeleneşti. Ardelenii nu rezistă la borş. Caută baia imediat. De asta trebuie îndulcit cu puţină miere. Are un gust ciudat, asemănător cu braga, dar este suportabil.
Noi, fiind amîndoi din Regat, deşi după accent nu se cunoaşte, iubim borşul.
Care este cel mai mare beneficiu? Curăţă rinichii ca nimic altceva. Eu am o problemă cu rinichii. Problema cu ceaiul de rinichi este că îţi dizolvă mineralele din organism şi le fugăreşte cu tot cu pietre. Borşul menţine rinichii sănătoşi şi aduce minerale, enzime, fermenţi în organism.
Singurul inconvenient, pe lîngă gustul discutabil funcţie de zona din care venim fiecare, este un uşor deranjament stomacal pentru primele zile. Dar trece! Nu este prea recomandabil celor care au ulcer sau gastrite. Eu am un început de ulcer, gastrită şi altele şi beau fără probleme.
Recomandarea mea este să puneţi borşul în frigider şi să îl beţi de la rece. Vara face minuni.
BIBLIOGRAFIE
http://melianda.blogspot.com/2008/12/umplerea-borsului.html
http://www.bucataras.ro/articole/267/bors_facut_in_casa.html
http://romanians.bc.ca/node/6354
http://www.mayra.ro/frumusete-si-sanatate/la-doctor-pe-tocuri/comorile-naturii-borsul.html
http://www.adevarul.ro/Ce-despre-putina-borsul-stiai_0_47995235.html
http://www.formula-as.ro/2005/697/medicina-naturista-25/borsul-otetul-si-zeama-de-varza-6592
http://www.terapiinaturiste.ro/preparate-bors.php
http://lialorena.blogspot.com/2009/12/prepararea-borsului-sau-umplerea.html
Marius Cruceru 
Aoleo, m-ati innebunit! Imi aduc aminte cum facea bunica mea (sfanta, printre altele…) bors la Sighisoara. Desi ardeleanca 100%, avea sot din Basarabia ( de unde lui ii ziceam Bunelu, iar ei, Maca) si fara bors nu mergea nimic. Am crescut cu borcanul imens vesnic plin. Huste, taratze, leustean…Ce vorbe! In mod imperativ ne vom folosi de reteta pe care ne-ati dat-o. Multumim!
PS Ardelenii, sa ma scuze, sunt de neinteles. Cum bors cu miere? Si eu sunt ardelean in proportie suficienta si prefer la o adica supa ciorbei, dar cum bors cu miere? Oroare, sa ma scuze Ardealul. Desi daca stau sa ma gandesc…supa de rosii cu zahar… Horror. Bunica mea nu a facut niciodata sacrilegii de felul asta. Tot traiul interbelic din Bucuresti a frant inutile rezistente ardelene.
Stefan, dacă nu-ţi iese, îţi trimit prin poştă, ba nu… mai bine bem cînd vii la Oradea. Tragem o băăăăhăăăhuuutăăăă… cu borş 🙂
Ai băut bragă?
Ei, cam la fel este borşul cu miere 🙂
Felicitari pentru pragul de 700.000! E tare interesanta reteta asta de bors, complexa de-a dreptul. Un blog ce ar merita sa il puneti la socoata in alte imprejurari este http://cuinabanateana.blogspot.com 🙂
Felicitari pentru depasirea pragului de 700.000 de accesari! Complexa bautura borsul asta!
In alt context puteti apela cu incredere la blogul culinar http://cuinabanateana.blogspot.com
Mulţumesc, Cuvinte, să ştii că nu am uitat de Cenuşăreasa!
Daca tot ati pomenit de Cenusareasa, cand sa ne asteptam sa verificam postarea?
Eu oricum imi propusesem sa nu va mai bat la cap cu asta. 🙂
n-am uitat!
Sotia mea a exclamat citind acest post: „Acum stiu cu ce trebuie sa-l servim cand ne va vizita!” 🙂 🙂
Ti-ai facut-o cu mana ta! 🙂
Adrian, fă rost de bragă. Aici nu avem şi e … mai ieftină 🙂
Lasă ceaiul că e mai uşor de făcut!
Salut-o pe soţia ta, are aceleaşi apucături ca a mea.
Sotia mea ti-a urmat sfatul si lucreaza la reteta de braga.
Asa cum o cunosc, nu se va lasa pana nu-i iese.
Sper sa te pot invita curand la o braga.
🙂
cu drag, abia aştept!
Multumim pentru pomenire frate Marius!
Vasi
Dragă Marius, deşi e aproape de miezul nopţii, mai că aş trage o …”băută” cu un borş sănătos! Şi să ne urăm reciproc „multă sănătate”! Iar pozele cu oala voastră de borş îmi amintesc şi mai tare de scumpa mea bunică. Făcea un borş pe cinste, la care îmi aduceam şi eu „preţiosul aport”, mestecând cu un făcăleţ mare din lemn. Când era gata, beam cu nesaţ câte o ulcică de borş proaspăt. De când buna nu mai e (Dumnezeu s-o odihnească!), nu am mai băut borş. Orice tentativă de a gusta din altă parte, s-a lăsat cu strâmbături. Nu era deloc ceea ce eu ştiam!
Mama mea a trecut de câţiva ani la altă reţetă: acreşte ciorbele cu …zeamă de corcoduşe. Foarte bună şi aceea! Vara umple beciul de sticle preparate pentru tot restul anului. Fără ciorbă acră la „sudişti” nu se poate! 😀
Cuuum?? Borsul se bea pur si simplu? Eu stiam ca se pune in ciorbe. Precizez ca provin de pe linia Alba Iulia – Deva unde ciorba se acreste cu moare de pe varza, deci pana recent nu am gustat bors decat cand mergeam la o matusa la Constanta, matusa care era din zona Iasului. Eram mica si-mi amintesc ca uram gustul ala ciudat la ciorba ei de peste – alta oroare – 🙂 Sotul meu este din Bucuresti si, zic si eu, hai sa incerc sa folosesc si eu borsul asta. L-am cumparat de la Billa dar nu stiu de ce, nu are gustul ala de atunci, e tare slab… Si o poveste despre bors: Candva prin anii 70 in Bucuresti pe usa unui magazin un afis anunta: „avem bors proaspat” la care cineva hatru a completat „inca o palma data capitalismului!!”
da, Coco, borşul se poate bea, dar numai cel făcut de casă. Să nu bei din acela de la Selgos. Este cu ottul felul de substanţe în el.
Simpatică povestea ta 🙂
Dacă aş putea ţi-aş trimite o sticlă, dar mă tem că nu ajunge întreagă.
Da, şi soacra mea acrea cu zeamă de corcoduşe. Are gust, dar.. ca borşul proaspăt băut în miez de vară… şi apoi braga… braga… bleah, rea îi ducă-s-ar pi gît!
de urechi nu te tragea ..sa iasa borsul acru?
Deci in spatiul acela mare si alb ar trebui sa fie o poza cu o oala de bors?
Totusi, in acel spatiu se poate face click, ar trebui sa fie o poza, dar WordPress spune ca fisierul .jpg nu exista (si-mi recomanda galant sa-mi fac blog la ei 🙂 ).
Corectat, vezi dacă se vede.
Se vede. Frumoasa oala de pamant. Tare imi mai plac casele noastre taranesti. Au un miros special si o liniste anume, tare buna la suflet (am revazut pe youtube anul trecut „Amintiri din copilarie” de Elisabeta Bostan – tare mi-e drag…).
Nu stiu daca poza asta se poate vedea…
Vasi
da, Funlw65, Amintirile Elenei Bostan este prea păşunist pentru gusturile mele,
ca unul care am trăit în Moldova am o altă imagine despre lumea aia.
Da, ai dreptate cu mirosurile… Mai ales cînd se usucă plantele pentru iarnă.
Iată aici. http://patratosu.wordpress.com/2007/09/11/odormemorizatoru/
Da, placut mirositor acel articol. Cine cunoaste, apreciaza 🙂 .
Nu indraznesc sa proiectez Moldova prin prisma acelui film. Nu o cunosc, chiar daca sotia imi povesteste din copilaria dumneaei. Dar imi recunosc „nazdravaniile” (poate prea nazdravanii), furisatul prin papusoi si toate sunetele specifice unui sat departe in timp pe care nu l-as schimba pe oricare metropola a lumii asteia turbate.
Pot sa spun cu mana pe inima ca pana la episodul cu caprele Irinucai, Nica era de departe mai cuminte ca mine. Si cand ajung la episodul cu pricina, rad pe saturate. Pe oricare parte l-as suci, nu puteai pravali bolovanul la vale decat cu intentia vadita de a darama casa. Caprele sunt doar cireasa de pe tort :)) .
Vasi
ESte unul dintre pasajele mele preferate din Amintiri. Caprele Irinucăi, cea balcîză și lălîie..
O rețetă completă și bună de ținut minte. Mă rog, de revenit asupra ei 🙂
AnaAyana, în sfîrşit am pus reţeta on line, după multe insistenţe şi tu spui să revenim? E acru! 🙂
Eu o să revin aici ca să n-o memorez 🙂 Reţeta e acră şi bună! Chiar vorbeam recent cu cineva că puţini mai ştiu secretul (de obicei bunicii) şi uite-l acum online.
Eh, mai am cîteva bunătăţi din astea. Să le pun on line şi pe acelea? 🙂
Bineînţeles, cu mostra ataşată.
oare cînd se va descoperi tehnologia care ne va putea reproduce mirosurile, gusturile,
imaginează-ţi un mponitor, cu un fel de spray… dai pe o postare şi îţi sprayază mirosul în nas.
http://patratosu.wordpress.com/2007/09/11/odormemorizatoru/
apoi un tub pe care,dacă vrei îl iei ca pe un pai de sorbit băuturile, ca să simţi gustul, sau mai simplu, totul cuplat la creier direct şi stimulează acele zone din creier care să producă gustul, mirosul, imaginile etc.
Curată manipulare.
Am sa fac si eu dupa reteta dvs borsul, sper sa fie bun. 🙂
Indicatiile oalei de pe Cris mi-a amintit de remarca bunicului cand venea in vizita. Cei mari ma puneau sa-l intreb daca ne-a adus bomboane, si zicea: Pai acolo statea o femeie si-mi dadea peste dejete de cate ori am vrut sa iau cateva bomboane, iar in alta parte s-au batut de la ele. Sunea cu o seriozitate atat de mare incat il credeam. 🙂 Zgarca!!! 🙂
deci… cum a ieşit Borşul?
Sincer? Nicicum 😦
Poate nu amstiut eu cum sa-l fac si poate pentru ca nu prea il folosim.
Am fost in Focsani intr-o vara la un examen si am mancat la o cantina militara, acolo am gustat pentru prima oara, dar si pentru ultima oara un bors adevarat. As fi vrut sa se apropie macar de gustul borsului de Focsani, dar …. Poate facut in cantitate mai mare si in ciubarele alea de stejar, iese mai bun. Totusi o sa mai incerc, dar nu imediat 🙂
Buna ziua,oameni buni:).
Mamica tanara dar dornica de a oferi copiilor ce e mai bun si sanatos „umplu” si eu bors acasa.Nimic nu se compara cu savoarea lui…(ramasa in strafundul sufletului de la dragii mei bunici ,fie-le tarana usoara)si nici nu e greu de realizat.
Am sa am indrazneala sa dau cateva ponturi…bunicii mei (si asa fac si eu) inainte de a umple borsul intotdeauna dar intotdeauna opareau vasul(fiind de lut este posibil,cu borcanul….mai greu)apoi aprindeau o bucatica de bumbac si intorceau vasul cu gura in jos peste.Hustea o amestecau cu malaiul,taratea si un pic de apa calduta si o lasau sa zaca asa vreo jumatate de zi apoi turnau apa clocotinda peste si puneau vasul la caldurica amestecand de cateva ori in el.Nu stiu semnificatia dar ei umpleau bors numai martea,joia si sambata…. in alte zile in nici un chip.Pot sa va spun ca-mi iese un bors excelent pe care intreaga familie il bea cu placere.Mult succes incepatorilor,chiar de nu va iese din prima nu va dati batuti.
felicitări, Amana, faci un lucru sănătos pentru familie. Nu-i așa că nu este greu?
ce interesant, cînd m-a sunat Costică Sfatcu, preiten pe care nu l-am întîlnit de ani de zile… prima întrebare la telefon… CUM FACI BORȘUL, OMULE?
am discutat întîi despre borș vreo 20 de minute, abia apoi am trecut la amintiri, între timp a vorbit și cu soția mea, pe care nu o întîlnise niciodată ca să îi ceară alte detalii despre borș. 🙂
Pingback: Ce ne-a lipsit, Steindhardt, Borşul, Numeri, Shofar, Biblia ca film de groază « La patratosu
daca nu exista huste se poate prepara o painica din taarate, malai si cateva linguri de bors dupa care se va obtine o coca si aceea pusa la copt la soaare ca tot e canicula
Pingback: Bragă făcută acasă – rețetă | Marius Cruceru
Heheh! Ce haios e postul! Imi place cum scrii. Am ajuns aici evident cautand reteta de bors. Cam greu cu hustile dar cred ca il fac de la zero. Multam de info!
Mă bucur că v-a folosit! Dacă sînteți pe aproape de Oradea, vă dăm noi huște. Avem tot timpul.