Există oameni-conductă… Ce pui la un capăt, aia iese, nealterat şi la celălalt capăt.

Sînt oameni-ţeavă…. ca o ţeavă ruginită şi contaminată cu muşchi, ciuperci şi alte mizerii. Pui apă curată şi ies zoaie.

Ştiţi care este diferenţa dintre o ţeavă şi un telescop?

Telescopul are ceva care deformează realitatea, ne-o apropie convex sau ne-o îndepărtează concav.. .sau invers, nu mai ştiu exact.

Există şi oameni-telescop. Apropie sau îndepărtează cele văzute.

Există şi oameni-kaleidoscop. Aceştia lasă lumina spre noi schimbată în mii de feţe de culoare.

Este o scenă care m-a marcat foarte tare prin 1998.

O scenă din Evanghelii.

Mă luptam cu un prieten mare adept al positive thinking…, al gîndirii motivaţionale, PNL (programării neurolingvistice.. chestii din astea.)

Uitaţi-vă cum se derulează scena.

Isus străbate cetăţile şi vede numai mizerii, boli, neputinţe, înfometaţi, farisei, cărturari, boli fizice, sufleteşti….

Vindecă unele boli, dar nu pe toţi bolnavii, mustră unii farisei, dar nu pe toţi, răspunde unor întrebări ale cărturarilor, dar nu tuturor întrebărilor nebune.

La un moment dat Isus se uită peste popor şi o metaforă agricolă îi răsare în minte.

Evanghelistul ne spune că Isus A VĂZUT….

A văzut că norodul era ca o turmă fără păstor… ca oile necăjite şi risipite..

Deprimantă imagine pentru Marele Păstor, nu-i aşa?

DAr vedeţi? Aici este dumnezeiescul, aici se întîmplă ceva extraordinar.

Ei, la Isus legătura dintre ochi şi gură se înnoda în inimă.

I s-a făcut milă de noroade şi… şi…

Eu în locul Dînsului m-aş fi întors spre ucenici să le spun: „Vedeţi băieţi, uitaţi-vă la nenorociţii ăştia, exploataţi de farisei, prostiţi de cărturari, dijmuiţi de romani, vai de ei, cu păstori sufleteşti, care se îngrijesc doar de ei… „. M-aş fi întors spre ucenici să le profeţesc cu lacrim şi amar ca Ieremia.

Nu! Domnul nu face aşa!

Vede o turmă risipită şi fără păstor, dar păstrează imaginea asta în buzunarul de la piept, numai pentru El.

Cînd rosteşte (vezi Noica… cînd îşi deschide rostul, pune în rost.. ) rosteşte o imagine complet diferită asupra ucenicilor.

„Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii….”

Nu-i şocant? Nu-i aşa că Isus, ca un desăvîrşit prestigitator, ascunde poza cu turma şi arată fotografia cu secerişul.

Toţi puteau vedea nenorocirea şi necazul… Domnul vede nevoia, oportunitatea, ocazia…

Distanţă de la păşune la cerul albastru de deasupra roadelor… între oile risipite şi roadele aplecate de greutatea copturii.

Natalia, soţia mea, observa azi că Isus nici măcar nu ne invită la muncă, la semănat. El se ocupă de semănat. El este marele Semănător. El se ocupă de turmă… pe noi ne invită doar la ospăţ, numai la cules… cu mic şi mare.

Isus vede o turmă şi ne vorbeşte despre un seceriş.

Isus vede o imagine întunecată a pustiirii, necazului, obidei, dar rosteşte luminos despre plinătate, rod şi sărbătoare.

Lui Isus i se frînge inima de milă pentru norodul împrăştiat şi rătăcit, dar le spune ucenicilor că ce este nu este şi ce văd ei nu-i adevărat, ba .. vremea culesului e mîine.

Isus îşi plînge poporul scărmănat şi tuns, sărăcit şi lipsit şi de romani şi veneticii iudaizaţi deopotrivă, dar îi veseleşte pe ucenici arătîndu-le o singură nevoie: e prea mult ca să culeg singur!

Isu transformă lumina înnorată în frînturi colorate şi fiecare boabă de sticlă este un chip răscumpărabil. Ne vede pe toţi prin Lumina Lui şi prin Lumina Tatălui vede Lumina.

Am plecat acasă de la biserică, m-am uitat la turmă şi … dintr-o dată, la fel ca cele două iscoade, în loc să văd uriaşi înspăimîntători, am văzut numai struguri uriaşi pe care n-are cine să-i culeagă.

Am plecat ca Don Quijote, care în loc de crîşmă vede palat, în loc de beţivani, nobili, în loc de o gospodinuţă cam nespălată, vede o preafrumoasă Dulcineea, în loc de o mîrţoagă deşelată vede un focos armăsar cavaleresc.

Don Quijote este omul-caleidoscop.

Isus Cristos este Lumina!

Matei 9:35 Şi străbătea Iisus prin toate cetăţile şi oraşele, învăţând în soboarele lor, şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecând toată boala şi toată neputinţa întru norod.
36 Iar văzând el noroadele, i s-a făcut milă de dânşii. Că erau supăraţi şi lepădaţi ca oile ce n-au păstor.
37 Atunci a zis Ucenicilor lui: Iată secerişul este mult, iar lucrătorii puţini.
38 Deci rugaţi pre Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul său.

Duminica viitoare mă duc  din nou să văd holda…nu turma, holda!

Încep să disting o singură problemă între rispire şi necaz: nu sînt destui oameni la lucru, aduceţi să-i tocmim cu leul, nu sînt ocupate toate locurile la ospăţ, aduceţi-i de la răspîntii.

Restul?… conducte şi ţevi