Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Banii nu aduc fericirea ,mai bine sarac si curat.
mai bine curat!!!!
De ce nu bogat si curat?! 🙂 Nu ca mi-as dori neaparat asa ceva, dar daca altii sunt… In Scripturi avem exemple de oameni bogati (chiar foarte bogati) si curati. Asta inseamna ca se poate. Pe de alta parte, daca ma intreaba cineva, nu stiu daca as putea da un exemplu autohton… Asta nu inseamna ca nu exista.
Imi aduc aminte de o spusa a lui J.F.Revel: „Decat sarac si oprimat, mai bine bogat si liber” (e drept, spunea asta in contextul polemicii sale cu marxismul). Ca sa adaptez citatul din Revel ideii mele, as spune: „decat sarac si rau, mai bine bogat si bun”. 🙂
In fond, bogatii cu constiinta au salvat Anglia de dezastrul unei revolutii ca cea franceza.
E doar o parere…
cred ca mai trebuie aprofundata problema oamenilor bogati, mai ales din Noul Testament…
corect!
Vezi Iacov!
Bun gasit si la multi ani!
mmm, e ca in cazul preotilor si politicienilor care sunt descoperiti ca si homosexuali sau inselandu-si sotiile, Tiger a fost victima propriei imagini.
Daca avea imaginea unui superstar rock constant urmarit de femei disponibile si droguri intreaga lume ar fi cascat de plictiseala. Ba chiar s-ar fi intrebat ce nume va da copiilor din flori.
Daca si-a construit imaginea de baiat bun si performant, nu a mai reusit sa o pastreze cand presiunea interna a cedat. Asa ca a gresit in ceea ce am numi zeitgeist-ul moral al umanitatii – adulter, minciuna, minciuna prin omisiune.
Intreg scandalul nu ar fi atat de mare daca imaginea lui Tiger nu ar fi fost atat de puternic impamantenita in publicul american.
Practic sunt dezamagiti de marketing, asa cum se intampla destul de des.
Oamenii nu sunt perfecti si greselile sunt umane.
Asa cum a-ti ingropa dorintele sub straturi de morala religioasa e o dovada de ipocrizie (si cand nu mai faci fata propriei ipocrizii, lumea se prinde) asa si aici imaginea a fost mai buna decat omul.
Pe mine ma bucura sa vad ca oamenii sunt oameni in continuare, maimute care se ridica si nu ingeri decazuti.
Nu gasesc sens in ideea maimutei care se ridica.
Well l-am parafrazat pe terry pratchett (si asteptam un curios ca tine)
Death: Humans need fantasy to be human. To be the place where the falling angel meets the rising ape.
Susan: With tooth fairies? Hogfathers?
Death: Yes. As practice, you have to start out learning to believe the little lies.
Susan: So we can believe the big ones?
Death: Yes.
E din cartea/filmul Hogfather care a rulat pe TVR2 de craciun si cartea se gaseste deocamdata doar in engleza. Ti-o recomand cu mare placere ca si filmul care e destul de fidel cartii (britanicii stiu sa isi respecte scriitorii).
Continuarea dialogului e si ea foarte buna.
Mai e un clip la mine pe blog: http://dumnezeueateu.wordpress.com/2009/12/21/eroul-meu/
In care Pratchett spune ca prefera sa se considere o maimuta evoluata in locul unui inger decazut.
Parafrazarea era intr-un context al „greselilor”. In acest context ai facut referire la o maimuta care se ridica – de aceea am inteles ca ridicarea maimutei este dintr-o cadere, ceea ce nu avea sens. Acum vad ca la alt fel de ridicare te-ai gandit.
Nu accept ideea, conceptul sau credinta pe care o mentionezi despre maimutele (tu spui oamenii) imperfecte care gresesc. Cred in oamenii care gresesc in conceptul Biblic pentru ca Biblia imi da argumente care sunt logice si reflecta realitatea pe care o vad in jurul meu si in mine. Daca imi iei argumentele Bibliei, si imi spui ca maimuta (sau eu) gresesc, o sa iti spun ca nu are nici un sens ce imi spui si te voi ruga frumos sa ma lasi in „pace” (si cu acest ultim cuvant, as spune in acel context un alt non-sens).
Nu din curiozitate am intrebat doar vreau sa ma asigur ca ceea ce citesc este bine cladit.
Ce preferi nu te face sa fii ceea ce esti. Insa ce preferi, sau faptul ca preferi, cred ca este datorita a ceea ce (cine) esti.
Eu prefer sa vorbesc cu oameni nu cu carti oricate idei despre viata or fi in ele.
De-asta zic ca daca idealul tau este un standard de „inger decazut” aka om cu povara pacatelor pentru care trebuie sa isi ceara continuu scuze unei entitati greu definibile, atunci, sigur de dreptul tau.
Idealul meu e de a-mi invinge propriile imperfectiuni si a le accepta pe cele pe care nu le pot invinge. Nu trebuie sa fiu perfect, trebuie sa fiu doar uman.
D-asta prefer drumul nesigur si prost luminat al auto-dezvoltarii, in locul caii glorioase pe care altii (insist pe altii) vor sa ma duca, repet, indiferent cat de buna e cartea dupa care se ghideaza.
Desigur asta e doar alegerea mea, si esti liber sa mergi cu biblia inainte.
As fi interesat insa sa aflu cu ce crezi ca este mai bun (moral vorbind) un crestin fata de un non-religios.
sper să descoperi într-o bună zi, Dea, că eul tău este o trestie în care te sprijini… îți va străpunge mna.
DEA, tu spui „prefer drumul nesigur si prost luminat al auto-dezvoltarii”. Cu ce masori tu aceasta auto-dezvoltare ? De unde stii ca nu e de fapt auto-distrugere? Ca sa stii ce e, ar trebui sa ai un etalon absolut, ceva exogen, adica in afara propriei tale fiinte si gandiri. Altfel traiesti intr-o amagire pt ca poti schimba mereu etalonul pt a te face pe tine insuti sa crezi ca esti pe panta auto-dezvoltarii.
Tu nu ai nici macar certitudinea existentei tale, nici macar nu poti fi sigur ca existi ca si entitate reala in timp si spatiu, nu poti fi sigur ca viata ta nu e de fapt o iluzie. Cum poti atunci fi sigur de celelalte lucruri ?
Am mers si eu odata pe drumul pe care tu inca mai mergi. Am descoperit ca nici macar nu este un drum, adica nu duce nicaieri. Este mai degraba ca o camera rotunda si ermetica, fara usi si fara ferestre, in care cu ajutorul ratiunii incercam sa gasesc iesirea. Am ajuns insa la disperare cand am inteles ca nu exista iesire rationala, adica solutii rationale la intrebarile reale ale vietii.
Am avut o singura regula pe vremea aceea: sa nu ma mint singura. In rest am fost foarte rea, ii minteam pe altii etc. Insa regula simpla amintita mai sus mi-a fost de mare ajutor. Numai atunci cand iubesti adevarul pt el insusi, ai puterea sa nu te minti. Daca intr-o zi descoperi ca adevarul se numeste Cristos, asta nu ar trebui sa te deranjeze.
Povestea mea este lunga si agonizanta. Daca ai interes insa, poti s-o citesti aici:
http://www.sinucigasi.ro/viewtopic.php?f=14&t=70
De ce?
La multi ani DeA, ma bucur sa vad ca nu ne-ai uitat!
Stii ce se spune in popor: lupul pe unde a „gatuit” mioare mai trece… 🙂
şi eu m-am bucurat să îl văd pe Dea din nou… m-a făcut curios link-ul dat de el.
La mulți ani..
o replică din 2012, președintele SUA din film…
un savant este mai de preț decît 20 de politicieni.
Vreau să devin savant 🙂
mulțumesc de urări, DEA,
Să te găsească 2012 credincios… The End is Near!!!! 🙂
Savant (=om de stiinta) esti deja.
Sfarsitul asa cum e in film ar fi penibil pentru ca nu ar porni niciodata. The science was awful.
Dar de Avatar ce parere ai Marius?
Voi face o recenzie, dacă voi avea timp, după săptămîna viitoare. Va fi foarte scurtă. Fillmul este copleşitor, tocmai dxe asta sînt prudent. Copleşitor priun tehnoilogie, povestea este tîmpiţică, scuză-mi franceza!
apropo de avatar, povestea e refolosita (Dansand cu lupii) si pusa in spatiu. Tehnologia e frumoasa si in mare au nimerit si stiinta, exceptand, evident, stiintele evolutive. Daca ai fiinte humanoide trebuie sa mai fie pe planeta aia niste veri indepartati?
Majoritatea animalelor insa sunt de-a dreptul pe langa subiect.
Totusi am inteles ca au trecut la astronomie 🙂
Povestea este prea veche…. am văzut filmul Dansînd cu lupii.. tema este mult mai mult uzitată și la modă, dar foarte prăfuită deja…
O vezi mult mai bine transpusă în cheie creștină în Misiunea cu Robert deNiro. Prefer acea istorie.
Animăluțele alea nu pot exista biologic,
Chestia cu copacul vieții… veche și ea,
Navele nu pot zbura cu formele alea… etc.
Dar ce contează, dacă o minciună este frumos spusă… vorba lui Socrate.
Va recomand aceasta scurta recenzie (are doar o pagina):
http://www.crossroad.to/Quotes/spirituality/lighthousetrails/010/1-avatar.htm
Multumim!
Adrian,
cred ca bogatii din vechiul Testament au murit de mult . 🙂
Iar in Noul unul e un Irod..de altii nu-mi amintesc acum.
De ce ne surade oare”bogat si curat”
sau doar”curat” nu si sarac…? . 🙂
Doar totul va arde,atunci ce vom face?
Oricum pilda cu camila nu ne prea place. 🙂
Sa „lucram pentru comoara din Cer”
Bogatia ,puterea sau faima pot fi zdrobitoare pentru oricine daca nu sta „tare”in Hristos.