Zilele acestea, făcîndu-mi rînduială prin relații, așezînd rafturile cu prietenii și cutiile de pantofi pline cu scrisori, sertarele cu gînduri și dulapurile cu taclale, mi-a zburat gîndul spre acest text. Am încercat să-mi zmulg gîndul înapoi. N-am putut.
Ce adevărat de trist și ce trist de-adevărat!
Textul de mai jos aparţine domnului Andrei Pleşu:
E vorba de chestii şui, pe dos, în răspăr, în derivă. E vorba de bazaconii, năzbîtii, drăcovenii, sminteli, trăznăi, suceli, comédii, minunăţii, ciudăţenii şi spaime. Te simţi paraşutat într-o menajerie de corcituri, într-o zoologie hibridă, cu care nu poţi comunica, oricîtă bunăvoinţă ai pune la bătaie.
N-o să dau exemple subtile, n-o să alunec în metafizică. Mă voi mărgini la cîteva mărunţişuri cotidiene, din cele pe care le poate recolta oricine citind ziarele sau uitîndu-se la televizor. Nu înţeleg, de pildă, cum poate cineva să-şi mănînce viaţa şi nervii bombănind acru, seară de seară, în studiourile cîtorva şezători televizate. Nu li se face lehamite? Nu îi înţeapă ficatul? Nu se plictisesc de ei înşişi şi de monotonia veştilor proaste? Merită să fii colecţionar de bube? Merită să fii, la nesfîrşit, bătăuşul de serviciu? Pe de altă parte, nu înţeleg cum poate cineva ocupat să dea cu bîta, cu tifla, cu gura, ani în şir, să fie hipersensibil cînd capătă, la rîndul lui, o zgîrietură, un bobîrnac, o scatoalcă.
Dl Ciutacu, de exemplu, practică zilnic atacul. N-are mamă, n-are tată. E gata să zică orice despre oricine, dacă îi vine la îndemînă, dacă o cere ratingul, bîzdîcul propriu sau patria. Dar ferească Dumnezeu să fie victima unui tratament asemănător. Asta nu! Asta nu se poate tolera. Ce spune dl Ciutacu? Tocmai ce i se poate reproşa lui însuşi: că „nu e în regulă să spui orice despre oricine!“. Drept care Domnia Sa face reclamaţii la CNA, invocă dreptul la imagine, la libertatea de expresie, la respect. Foarte sensibil e şi dl Badea. Dînsul face băşcălie, în fiecare seară, de te miri cine. E nemilos, e zglobiu, e feroce. Ei şi? „Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!“ (Bună vorbă, trebuie să recunosc.) Dacă însă cineva ripostează, dl Badea, care nu pare nici neinteligent, nici lipsit de umor, intră în colaps. Se dedică trup şi suflet statuii personale şi îşi demolează sîngeros preopinentul. Îl demolează? E mult spus. Căci iată încă un lucru pe care nu-l înţeleg: cum poate un băiat deştept să nu găsească în tolba sa de pamflete şmechere decît ceva de genul „prostule!“, „obsedatule sexual!“, şi altele, de aceeaşi fineţe? Cu un asemenea arsenal poţi mitralia orice, dar nici tu nu rămîi într-o postură prea onorabilă.
…..
Ca torţionarii care leşină cînd li se face o injecţie. Nu înţeleg. Nici pe dl Radu Moraru nu-l înţeleg, deşi am o slăbiciune pentru Domnia Sa. Mi se pare un tip onest şi bine intenţionat. Dar îl văd decis să facă o curăţenie temeinică în ograda presei, alături de un domn pe care cu cîteva seri înainte l-am văzut vorbind despre „kaghebistul Dinescu“, în cel mai pur stil vadimtudorescian. Trec peste generoasa contribuţie a dlui Moraru la consolidarea publică a monumentelor Becali şi Vadim. „Sînt şi ei oameni!“ – zice Naşul. Păi şi Ciutacu e om. Toţi sîntem oameni, ceea ce nu ne califică pentru postura de invitaţi în studioul din Calea Victoriei. Ori ai criterii, ori n-ai. Şi dacă n-ai, n-ai cum să faci curăţenie. Şi nici nu e indicat să amendezi securiştii, recurgînd la serviciile Securităţii…
….
Nu înţeleg. Sînt o mulţime de lucruri pe care nu le înţeleg. Nu-i înţeleg nici pe guvernanţii, nici pe opozanţii de la guvern, nu înţeleg notorietatea la care ajung tot soiul de golani pomădaţi, nu înţeleg nici de ce unele emisiuni de divertisment au un aer de bordel, nici de ce criza produce atîtea jipane şi jipanele – atîta criză. Acest articol ar putea continua indefinit. Dar mă opresc deocamdată. Poate că stupoarea mea crescîndă nu e decît un simptom, clasic, de îmbătrînire.
Cît de bine seamănă această descriere cu mediul neoprotestant! Avem și noi colecționarii noștri de bube, scuipacii de serviciu, adunătorii de gunoaie, muște verzi de grămăjoare puturoase care abia așteaptă conflictul, buba, rana. Acolo își depun ouăle, de acolo se hrănesc, sîngele proaspăt le este hrana și puroiul uscat îl pipăie cu trompa. Abia așteaptă rost de jignire, împrăștie relaxat minciuna, dar ferească Dumnezeu de vreo atingere a personalităților guliverice, ferească Dumnezeu să fi greșit vreo dată, vreo etichetă, vreo literă bătută greșit devin campioni ai adevărului.
Fie-le rînjetul de răutate mai scurt! Mă duc să citesc doi psalmi de imprecație!
Marius Cruceru 
Se pare ca pentru unii operatiunea de colectare a dejectiilor este mai la indemana decat cea de culegere a nectarului.
Pe mine cel mai mult ma deranjeaza la aceasta categorie de oameni tirul de acoperire cu versete din Biblie, un fel de perdea de fum sub care isi desfasoara „guerilla”.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt pastor. Cred ca eram de mult internat intr-un spital de boli nervoase. Chiar cred ca pastorirea dauneaza grav sanatatii… Pastorii ar trebui pensionati mai devreme, ca militarii.
Da, era o pildă cu două insecete, o muscă și o albină care au intrat într-o curte. Musca s-a dus direct la hazna, albina direct la grădina cu flori. Cum credeți că va fi fost curtea pentru fiecare dintre acestea? Pentru musca verde… plină de mizerie, pentru că numai pentru asta are trompă. Pentru albină? Plină de flori, pentru că are organ pentru nectar.
Da, pastorii se pot pensiona mai devreme. Si eu o voi face. De tot 🙂
Alt articol excelent aici, vis a vis de ce s-a întîmplat în ultimele săptămîni
http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Inflatia_politicului_7_171652836.html
Un articol foarte hazliu… 🙂 … daca nu ar fi adevarat… 😦
Va recomand Psalmii 69 si 109 … 😦
Se pare ca si in vechime oamenii au avut de-a face cu semeni rai… si ne-au lasat scris asemenea psalmi.
Totusi cum se impaca porunca Domnului nostru Isus („Binecuvantati si nu blestemati!” Matei 5:44) cu asemenea psalmi?…
numai aceștia?
nu, nu este hazliu deloc. din păcate avem exemplarele descrise mai sus.
După o astfel de imprecație… psalmistul spune… vezi dacă sînt pe o cale bună și du-mă pe calea veșniciei.
Este clar că nu se simțea în largul lui.
Care este rostul psalmilor de imprecație în biblie? este mult de discutat.
Domnul a binecuvîntat tot timpul?
pe Iuda nu prea, nici de vrăjmașii Săi nu prea bine-cuvîntă… nu-i așa?
Este binecuvntarea pentru toată lumea?
Există o replică într-un film, Fiddler on the Roof.
– Rabbi, există o binecuvîntare și epntru țar (era în timpul prigoanei țariste împotriva evreilor)
– hmmm, să ne gîndim, da.. există: Domnul să îl țină pe țar… departe de noi!
De atunci încoace din cînd în cînd împpart cîte o astfel de binecuvîntare și eu.
Și aici în acest spațiu am dat asemenea binecuvîntări 🙂
Alin Cristea, Bastrix, Geo, Un cunoscător și alții ca ei sînt foarte binecuvîntați în acest fel. Trebuie să le pui ceva ca în psalmul 32 ca să nu se apropie de tine.
Iată o binecuvîntare și pentru blogări:
Spama-se-vor și filtra-se-vor!
Pai daca ne uitam atent in psalmi gasim o multe de blesteme, in profeti la fel…
Am cautat si eu ceva mai dur. Apoi daca fac ceva sa o fac bine… Interesant ca fraza „Blestemat este omul care face cu nebagare de seama lucrarea Domnului” este continuata in acelasi verset cu „blestemat sa fie cel ce isi opreste sabia de la macel”… (Ieremia 48:10)…
Adînci texte!
Trebuie să mă gîndesc la ele.
pomisor,
Tocmai asta e ideea, ca Vechiul Testament se priveste prin perdeaua Noului Testament.
Pe vremea lui David, oamenii nu puteau fi desavarsiti prin propriile puteri, si totusi asta se straduiau ei sa faca, sa implineasca Legea.
Acum, dupa harul primit, prin jertfa Domnului Isus, avem posibilitatea sa fim desavarsiti, dar nu prin puterea noastra, ci prin increderea noastra neclintita in „lucrarea de mantuire” a Domnului Isus.
toti copii se mai supara cateodata, si reactioneaza in consecinta
Textul articolului nemaipomenit.
de domnul Pleşu spuneţi! Eu am tras numai confuzia 🙂
Toti acesti maestri ai peroratiei schizofrenoide sunt ceea ce sunt pentru ca noi, spectatorii adesea abulici ai unor programe septice, le acordam atentia pe care n-o merita. Ce ar fi fost Ciutacu sau Badea Cel Impanat si Neghiob daca nu ar fi avut spectatori? Sau mai degraba, ce ar fi fost ei si altii ca ei daca ne-am fi mirat la ei fara sa le mai comentam „ne-ispravile”? Un cuvant care-mi vine in minte right now este „boicot” ! Ce ar fi sa-i boicotam? Ce-ar fi sa boicotam toti neanderthalienii ce ne ocupa abuziv spatiul mental si vizual si astfel sa incercam o traire mai proaspata? Pe de alta parte, vis-a-vis de „schwarmer”-ii ce dau tarcoale bisericilor noastre deranjandu-ne prin impostura lor, nu ar putea oare fi ignorati? Nu isi dezvolta ei excesiv ego-ul propriu din prea multa importanta ce le-o acordam ? Ca si pastor in procesul depasirii celei mai mari scarbe de care am fost cuprins pana acum, fac apel la colegii slujitori „reali” sa-si vada linistiti de slujirea pe care nu le-o impiedica nimeni, acordand gaunosilor ceea ce merita: un profund dispret si o blanda imprecatie! Dixit!
Ieremia, bine ai venit. Corect spus! Mai bine spus … ai scris frumos despre lucruri urîte. Asta înseamnă talent.
Îmi place: profund dispreţ şi blanda imprecaţie.
Am şi text biblic: El dspreţuieşte pe cel vrednic de dispreţuit. Psalmul 15, dacă nu mă însel.