Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru
povestea lui August Rush se apropie mai mult de Emily Bear 7 ani original compositions.
ASta este cel puțin adevărată…
Cata inocenta!
talentata fetita
Wow!
Cât potenţial in copiii noştri, dacă te ocupi de ei.
Sigur, Dumnezeu ne-a dat acești ucenici, ucenicii noștri cei mai apropiați. Ei sînt prima prioritate. Ne ocupăm de copiii altora și uităm de ai noștri.
Am vazut filmul The boy in stripped pyjamas… e emotionant.
Demolator, Cuvinte…
Nu ma pot abtine, si-mi spun impresia legata de August Rush. Mi-era rusine de mine ca mi-am pierdut timp uitandu-ma la el. Mare risipa de subiect si de tema, ar fi putut iesi un film intr-adevar bun. Ce-a fost pana la urma mi s-a parut jenant.
at uwe. hahhahaha the same here! aceasi parere legata de August Rush singura diferenta e ca eu ma asteptam sa fie slabutz. ceva imi spunea ca nu o sa fie Fellini sau Bergman!
Eu am profitat de faptul că am avut un timp de vacanță cu copiii. Am auzit de film, am fost sceptic cînd am citit scenariul… dar… din cînd în cînd cîte o porție din asta de dulgegărie nu strică. I-am tratat, așa cum vă spuneam, imediat pe copii ca să nu facă diabet sufletesc cu The Boy in stripped pijamas. Au revenit la realitate urgent!
the boy…… e un film fantastic. plotul e foarte putin probabil dar nu asta conteaza ci drama in sine si modul in care joaca cei doi copii.
Da, și acum mă gîndesc la tragedia tatălui
printre altele
uită-te la ceva
http://erez-perelman.com/guitar/construction.html
http://erez-perelman.com/guitar/brahms.html
stiu stite ul l am dat jos cu totul acu ceva vreme! pictorialul cu constructia e foarte frumos.
chitara brahms pe care o prezinta el spune ca a fost gandita de David Rubio un lutier de legenda si Paul Galbraith care nu necesita alte introduceri! sincer pare cam ciudata pozitia upright pentru o chitara, foarte dificil de folosit. un alt element „nou” este dispunerea tastelor. am mai vazut si conceptul asta dar nu cred ca o sa „prinda” la chitaristi.
nu-i aşa că este impresionant? A propos, am făcut rost de o chitară pe care putem încerca experimentul nostru, GS!
Da, am scris depsre Galbraith,
https://mariuscruceru.ro/2008/12/03/paul-galbraiht/
cu tastarea este cel mai greu, treubie făcut rost de schema.
Nu-i risipă cînd ești cu familia 🙂
Este un filmuleț slăbuț, simpăticuț, nici eu nu mă dau în vînt după astfel de istorii.
Sfîrșitul? Hmmm.. dar rezultatul este că Naum a studiat zilele astea la vioară fără să îl mai împing eu de la spate. 🙂