Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Dragutz. Asta e dedicatie de 1 decembrie pentru tineretul muncitor? 😉
Săracul Mozart, e pe telefonul Nokia, în sute de reclame, parodiat şi remixat…
Mica serenadă nocturnă am ascultat-o în zeci de variante printre care una fluierată, la pahare, parodiată de foci, etc…
Mie sincer nu imi plac aceste lucruri. Mi se pare grotesc, la fel ca şi cântatul la baterie gen Manowar şi chitară electrică în biserică, muzică hard rock, sau ţambal cu trompetă, muzică lăutărească.
Ioana, cel care mi le-a trimis, dr. Dorin Frandeş, directorul Filarmonicii din Arad, dirijor profesionist, este la fel de oripilat de chestiune.
mai este un filmuleţ cu un tip care cîntă la sticle şi patine cu rotile Carmen de Bizet.
http://www.youtube.com/watch?v=f5APJNzv9QI
Da, aceasta e parerea expertilor… dar pentru muritorii de rand, asa ca mine :), e ceva nostim. Eu ca una care am terminat mate, ma bucur cand cineva poate parodia matematica, si mai ales cand altii pot sa inteleaga… poftiti aici un exemplu https://mariuscruceru.ro/2009/12/01/motardoficiu. Astept impresii. 🙂
Scuze acesta e
🙂
La atîta tristețe
De acord ca un astfel de cadru nu este cel mai adecvat…
Pe de alta parte, muzica lui Mozart nu poate fi subiectul unei „blasfemii”. Serenada nu este imn liturgic.
Cred ca Mozart, la cat de sugubat era, s-ar fi amuzat teribil urmarind clipul.
Daca se poate face matematica si fizica in gluma, de ce nu s-ar face si muzica?! Pot sa fac glume legate de teoria relativitatii? Pot! De ce nu m-as amuza si pe seama Serenadei. Nu mi se pare ca o „pangareste”.
In fond, videoclipul nu face decat sa ne arate din nou cat de mare a fost Mozart.
Se poate, dacă este adevărat felul în care îl descrie Milos Forman.
Daca nu stii … nu te bagi …
Este o blasfemie extraordinara si o bataie de joc iesita din comun.
Mai intai ar trebui lumea sa se informeze in ce conditii a compus Mozart simfonia 40, dupa care, in urma unei aprofundari a vietii lui Mozart … sa afle din nou acei „cineva” ca atitudinea de „sugubat” provenea din incercarea de adaptare la o viata plina de neajunsuri …
Se pare ca Salieri este, in sfarsit, razbunat … dupa atatia ani … Cam rusinos pentru cei care au publicat asa ceva.
Uşurel, uşurel, Meloman.
1. Limbajul este exagerat.. „blasfemie”, „bătaie de joc”. Admiră măcar efortul.
2. Deci… în ce condiţii a compus 40-ul Mozart?
Asa ceva ( Mozart la … pahare sau a sticle ) nici nu ar trebui amintit. Este efectiv o bataie de joc. Acesta este drumul spre cultura suburbana, de cartier, ce va crea semidoctii de care se pare ca este nevoie la ora actuala.
Se pare ca, in sfarsit, Salieri este razbunat …
Pt „Adrian” : mai pune mana si citeste despre conditiile in care a fost compusa simfonia 40 … si apoi vorbeste despre lipsa posibilitatii unei blasfemii. Oricum, si daca ai citi viata lui Mozart, cred ca n-ai intelege nimic. El n-a fost sugubat. A avut o viata macinata de neajunsuri. Firea lui aparent „sugubeata” a fost o incercare a unui geniu de adaptare la o lume potrivnica, nemiloasa.
Dar tu … cred ca ar fi mai bine sa ramai la muzica „pentru sticle si orchestra” …
Domnule „cunoscator”…
Cred ca domnia voastra ar trebui sa mai puneti mana si sa mai cititi si un curs (scurt, ca se vede ca nu aveti rabdare) despre bunele maniere.
Am citit cateva „vieti” ale lui Mozart, inclusiv dialogurile epistolare. Vreti sa va reproduc cateva expresii favorite ale lui Mozart? Mi-e teama ca in dreptul lor ar aparea cuvantul CENZURAT… Va exprimati de parca ati fi stat la o cafea cu Mozart…
Problema dvs. este ca va credeti mai destept decat Mozart. Din fericire, el avea, pe langa geniu, si simtul umorului.
Dvs. va lipseste nu numai simtul umorului, ci si bunul simt. Tipic pentru „cunoscatorii” anonimi…
Draga Adrian, asta este problema oricărei critici literare, muzicale, etceterale… fiecare crede că ştie mai bine ce a vrut să spună Eminescu, Creangă, Blaga,
azi am căutat în disperare pe internet Meşterul Manole de Blaga. În disperare.
Nimic,
nu am dat peste textul LUI BLAGA.
în schimb m-au dat pe spate cu REFERATE, de toate felurile, lungimile, culorile,
fiecare ştia atît de bine ce a dorit să spună Blaga.
Dacă Creangă ar citi ce spunem despre „copilăria copilului universal”, s-ar cruci şi s-a apuca să vîneze iar ciori şi apoi le-ar face ciulama … de ciudă.
@un cunoscator
Si sa-mi spuneti „tu” dupa ce stam impreuna la un ceai si hotaram de comun acord sa ne tutuim…
Din cauza unor oameni ca dvs „hipercunoscatori” nu prea frecventez blogurile.
draga Cunoscător, noi am trecut prin protocolul ăsta… cel mai greu a fost să-l conving pe Adrian să mă tutuiască 🙂
that braught a smile on my face 😀
ha ha HA… nu scriu aici sa apar pe nimeni insa vad lume „oripilata” de faptul ca unii nu se „oripileaza” la vederea/auditia clipului. it’s just a joke, lighten up.(vb frantzuzului) glume muzicale se faceau si pe vremea lui Mozart, poate nu in felul in care le descrie Forman dar se faceau. va respect opinia – at „cunoscatori” „melomani” – nestiind cine sunteti va rog sa respectati opiniile altora. Adi stie ce spune, Mozart chiar era shugubatz, va sugerez sa analizati scrisorile lui si limbajul pe care l folosea cu familia, verisori, sora si chiar parinti.
interesant e cum muziCA Clasica devine in timp… clasica, si o punem pe un piedestal si nici o alta muzica nu mai e cum e ea. eu personal nu cred asta. nu cred ca trebuie sa comparam insa muzica e muzica si atat.
Corect, chiar Mozart are o glumă muzicală, nu-i aşa? Sper să nu greşesc. Corectaţi-mă!
Si eu respect parerea tuturor, sa nu fiu gresit inteles.
Dar asa cum in literatura exista scriitori sau poeti de lucrarile carora este relativ degradant sa te „iei”, asa este si in muzica aceasta … „clasica”.
Doar am vrut sa-mi exprim profunda mahnire la vederea acestor filmulete, coroborate cu aceste comentarii cel putin „bizare”. In rest … sa fie fericita lumea cu manele, hip-hop, house , trash etc etc etc
Scara proprie de valori se construieste anevoios si, in orice caz, cu alte masuri decat aceste „glume”. Lumea va ramane cu imaginea lasata de Forman si muzica tip „pahare”. Ce n-a reusit Salieri reusesc ce de acum.
In rest … sanatate multa si sa aveti parte de muzica buna … :))
1.nu am vrut sa dau o replica ci ma gandeam ca e mai bine sa avem un debate – sa ne argumentam pozitile – decat sa ne „certam” (atat cat se poate face debate pe chestiuni istorice, pentru ca in definitiv despre asta e vorba).
2.legat de scara proprie de valori. aveti dreptate se construieste anevoios. ce vroiam sa subliniez e ca nu ma simt atacat de clipuletele de mai sus. eu am inceput sa „ascult” muzica clasica cu Tom si Jerry. asta nu inseamna ca de fiecare data cand ascult Liszt ma gandesc la Tom si Jerry. stiu oameni care s au apucat sa asculte jazz pentru ca au auzit franturi in filme de comedie si acum sunt foarte buni cunoscatori ai genului.
si 3. clipuletele de mai sus sunt in mare parte fake! nu se poate canta Mozart la pahare si claxoane lipite pe corp.
ce m a facut sa scriu pe acest post a fost atitudinea comentarilor, s au folosit cuvine gen „blasfemie extraordinara”, „bataie de joc”…muzica nu e sfanta!!! sau o fi dar nu in sensul asta. am vrut sa atentionez ca trebuie sa fim temperati cand „acuzam” oameni. Nu cred ca l cunoasteti pe Adrian si stiti ce colectie de cd uri,casete si discuri are acasa.
draga Un cunoscător, în primul rînd: BINE AI VENIT! 🙂
1. Iartă-ne pe toţi, sîntem nişte amărîţi de amatori, mai puţin cîţiva dintre noi, Ioana Anastasiu, care este flautistă profesionistă, Dorin Frandeş, care este directorul filarmonicii din Arad şi dirijor profesionist, Flautu Fermecat, Ovidiu şi încă alţi cîţiva.
2. Atît Ioana cît şi Dorin Frandeş şi-au exprimat opiniile faţă de acest felde exerciţiu, dar… tocmia pentru că este discutabilă această investiţie de creativitate şi dexteritate am ales să … discutăm, fără să dăm verdicte cu un aer de superioritate. Am apreciat faptul că profesioniştii au făcut pogorămînt la noi şi ne-au învăţat cîte ceva.
tocmai de asta există un astfel de spaţiu. Ca să intrăm pe rînd sub competenţa şi autoritatea altora.
3. Am înţeles mîhnirea. Şi eu m-am mîhnit, dar numai un pic şli cu un zîmbet în COLŢUL gurii 🙂
4. dacă cauţi un pic mai bine prin acest spaţiu… nu cred că vei găsi manele şi restul … iată aici https://mariuscruceru.ro/category/muzica/
5. nu văd bizareria comentariilor.
6. De acord, scara de valori se construieşte anevoios. Vă felicit că aţi terminat deja. Eu încă lucrez la dînsa. Cu voia dvs. … chiar şi cu ajutorul dvs.
Cine spune sau declară că acestea sînt standardul interpretării? Nimeni.
7. În rest… să nu cumva să ne trezim că proiectăm o imagine neadevărată asupra … „MARILOR”… se pare că şi Bach, cu toată religiozitatea lui, era … prea nervos, aşa cum Mozart era prea glumeţ, aşa cum Vivaldi era prea uituc.
Erau oameni, dragă cunoscător. Să admitem asta!
cu respect,
mc
Abia acum am reusit sa citesc toate comentariile si constat cu surprindere ca acest subiect a starnit interes.
Nu imi place Mozart la pahare, dar sunt de acord cu Adrian, a afirma ca este o „blasfemie” este o exprimare fortata. Pentru mine este doar o bataie de joc.
Si da!, Mozart a fost sugubat, suparat, vesel, ironic, trist, indragostit, certaret, impaciuitor, harnic, lenes, melancolic etc…dar niciodata PLICTISIT sau IMPERFECT.
Multumesc pentru aprecieri, Marius, dar vreau sa stii ca nu ma consider o „cunoscatoare”, dimpotriva, mai am foarte multe de invatat, inclusiv in acest domeniu al muzicii spre care Dumnezeu mi-a indreptat pasii inca din copilarie. Invat muzica la fel de mult de la un lautar autentic cat de la un profesor doctor in muzicologie. Am invatat de la regretatul Iosif Sava, de la Maxim Vengerov (evreu rus), de la James Galway (irlandez, cel mai mare flautist al tuturor timpurilor), dar si de la Nelu Pandele (tigan lautar autentic fara nici o cunostinta muzicala). A nu se intelege cumva ca apreciez in vreun fel manelele. Despre ele nici nu doresc sa ma pronunt, pentru mine nu exista.
Continuu sa invat, si cel mai mult de la elevii mei…
Mulţumesc, Ioana, eu văd aceste discuţii de la un subiect la altul ca pe un fel de şcoală, aşa cum făceau prin puşcăriile comuniste deţinuţii, fiecare scria pe prete în dreptul competenţelor sale.
Încă ceva.. .o franţuzoaică a învăţat limba română ca să facă o teză despre lumea manelelor, din cîte îmi spunea un prieten.
Foarte interesante observaţiile ei.
Pentru Ioana …
Am inteles ca sunteti flautista, oricum, in domeniu.
Daca spuneti ca aveti si elevi … inseamna ca sunteti si cadru didactic. Felicitari. Atunci un cadru didactic este dator sa-si invete elevii macar sa stie unde sa caute.
Va recomand sa parcurgeti „Vietile marilor compozitori” de Harold C. Schonberg (88-103).Cine are rabdarea sa parcurga cu atentie viata lui s-ar putea sa ajunga la alte concluzii. Asta este.
Am incercat ( poate prin mijloace mai agresive ) sa atrag atentia ca exista tentinta de minimalizare a unor valori inestimabile care trebuie, la urma urmei, protejate. Din pacate Mozart a fost un geniu mai mult inadaptat decat sugubat. Teama mea este ca peste ani va ramane doar imaginea pe care fiecare si-o face in urma filmului lui Forman. (Impreuna cu acel ras isteric).
Si … ironia sortii … au aparut acuma si clipuri de genul asta.
Domnule cunoscator,
Multumesc pentru sugestii. Lectura pe care mi-ati recomandat-o se parcurge in clasa a VIII-a. Da, sunt flautista, in prezent lucrez la o teza de doctorat european la Universitatea din Granada. Va rog sa ma credeti ca stiu unde trebuie sa caut informatii mai ales ca am acces la bazele de date academice din toata lumea (JSTOR, Web of Knowledge, ERIC, etc.), exista un conveniu semnat de aceasta institutie cu toate marile universitati din lume astfel incat putem accesa tot ce s-a scris in orice domeniu de cercetare si pe orice tema. Iar despre Mozart s-au scris mii de lucrari, mii de teze de doctorat si alte mii de articole stiintifice, s-au facut experimente cu muzica lui (vezi „Efectul Mozart”) care la randul lor au fost analizate si dezbatute ani la rand de catre cercetatori si doctori in muzicologie. Daca ati fi citit cu mai multa atentie mesajele domnului Adrian ati fi inteles probabil ca s-au scris mai multe carti despre viata lui Mozart, iar documentele cu cea mai mare insemnatate se gasesc in corespondenta sa. Acelasi lucru este valabil pentru mai multi compozitori. De asemenea va informez ca subiectul Mozart a mai fost dezbatut pe acest blog (care desigur nu prezinta foarte mult interes pt dvs. din moment ce emiteti astfel de judecati de valoare).
In alta ordine de idei, cred ca ar trebui sa stiti ca orice geniu este inadaptat, tocmai prin conditia sa. Imi mentin afirmatia, Mozart a fost SI SUGUBAT, printe multe alte calitati ale sale. Un geniu nu isi pierde neaparat simtul umorului. Pentru a recunoaste acest fapt va recomand sa ascultati cat mai multe creatii ale sale si pentru a nu cauta prea mult opriti-va la opera Flautul Fermecat.
Cat despre tendinta de minimalizare, nu a existat nici un moment, asa ca nu va mai erijati in aparatorul valorilor universale caci nu este cazul. Clipurile de genul celui prezentat aici exista de foarte mult timp. Dupa cum am mai spus, Mozart este auzit si pe telefonul mobil…Tocmai acest aspect era CRITICAT aici, nicidecum LAUDAT.
As fi foarte curios sa aflu acea multitudine de calitati pe care le-a avut Mozart. Tocmai caracterul infantil (de fapt incapacitatea de maturizare), pastrat in mare parte datorita dependentei de tatal sau, a determinat aparitia unor defecte de caracter care se considera ca ar trebui analizate de un psihiatru apt pentru intelegerea muzicii sale.
Dar Mozart ramane un geniu. Muzica lui place, nu caracterul lui. Asta era ideea.
Si asa, ca un fel de remarca de final, cu felicitarile de rigoare ca sunteti doctoranda, si eu sunt doctorand, am doua licente, dintre care prima in medicina, iar ca formare … am studiat atat vioara cat si pianul (secundar), dar nu am continuat. Cred ca am peste 80% din lucrarile lui Mozart (si ascultate … „matematic” ). Nu cred ca mi-ati sugerat sa ma opresc la Flautul fermecat pentru libret … :). Ca atunci v-as sugera sa fredonati vreo arie cantata de sultan in Rapirea din serai … :).
Lui Adrian vroiam sa-i spun doar ca simponia 40 „la sticle” nu este acelasi lucru cu un „mars turc” ca sonerie de mobil ( nu ca ar fi si de dorit ). Asta este parerea mea.
Mai luati in considerare procentul de ascultatori de muzica simfonica ( in cadere libera ) si, prin extrapolare, veti vedea ca acesta va tinde asimptotic spre … posibile sticle.
Multa fericire va doresc si toate bune.
Domnule cunoscator,
Calitatile lui Mozart au fost enumerate in alt mesaj. Cred ca nu e putin lucru numai faptul ca a compus direct in cerneala atata muzica incat dvs ca si cunoscator nu v-ar ajunge o viata intreaga sa o COPIATI. „Psihiatru apt pentru intelegerea muzicii sale” ??? … Nu stiu ce specialitate aveti dvs si care sunt cele doua sau opt licente pe care le posedati (nici nu ma intereseaza, sincera sa fiu, pentru ca nu o bucata de hartie ne reprezinta) dar sa stiti ca au existat specialisti in psihologie, muzicologie, fenomenologia muzicii, psihopedagogie si psihiatrie care au cercetat fenomenul Mozart si au ajuns si la niste concluzii FOARTE INTERESANTE pe care ca un cunoscator ar trebui sa le stiti deja sau macar sa stiti unde sa le cautati. Daca tot mi-ati recomandat lectura suplimentara nu cred ca ati avea probleme.
V-am sugerat sa va opriti la Flautul Fermecat pentru a intelege caracterul SUGUBAT al muzicii sale, credeam ca ati inteles deja.
Cat despre CV.uri, licente si alte hartiute, am adus in discutie teza de doctorat doar pentru a va lamuri ca am acces la informatie, chiar mai mult decat va puteti imagina dvs. si ca stiu unde sa caut. Este deranjant tonul dvs superior si felul in care va raportati la niste oameni pe care nu-i cunoasteti, chiar si in acest spatiu virtual. Pana la urma, ceea ce ne reprezinta sunt faptele si cuvintele noastre (chiar si cele „asternute” pe un blog).
Mare dreptate ai, Ioana, mai ales cînd nu ne ştim personal… ceea ce arată spre ceea ce sîntem pot fi şi cuvintele nostre, urme din nou lăsate pe un biet blog.
Azi am făcut o chestie riscantă. Am înţepenit cînd am văzut în sală profesionişti, poeţi, doctori în muzică.
am discutat despre sonosfera Crăciunului cu exemple… Grea treabă.
Dacă ştiam.. nu mă băgam… dar … a fost cu bucurie.. Eu m-am bucurat o grămăzime! 🙂
Procentul de ascultatori de muzica simfonica este in cadere din cauza unor melomani grandomani ca dvs…
Nu intamplator filarmonicile supravietuiesc datorita subventiilor de la buget. „Aerele” astea aristocrate nu sunt prea convingatoare pentru profani ca mine.
Nu stiu daca are rost ca discutia sa se transforme intr-un razboi de CV-uri… Nu sunteti singurul de pe aici care are doua licente, nu sunteti nici singurul doctorand. Pentru informatia dvs., pe aici sunt si doctori. Dar nu cred ca asta are legatura cu ceea ce se discuta (pana sa apareti dvs.).
Daca vroiati sa-mi spuneti ca <>, puteati sa o faceti politicos, ca un om care pretinde ca a trecut prin doua licente… Nu sa ma trimiteti scolareste la colt cu fraze de genul „mai pune mana si citeste” sau cu incheieri lipsite de bun simt de genul <>… Astfel de exprimari le puteti folosi cu copiii/elevii/studentii/pacientii/vecinii dvs.
Cred ca v-ar prinde bine un doctorat in bunele maniere (eventual, un referat ar putea fi despre „cum sa discuti elegant cu o doamna care stie mai multa muzica decat tine”).
Sau poate faptul ca ati facut medicina va da dreptul de a ne trata ca pe niste „pacienti” veniti la tratament…
Pacat ca nu ati facut ( sau poate ca ati facut … 🙂 ) dreptul. Sunteti un foarte bun avocat. Faptul ca sunt doctorand a fost un raspuns la ceea ce-a scri Ioana. Atat.Iar aspectul cu medicina era tot pentru Ioana , nu de alta, dar meloterapia nu mai este un secret.
Si nu ma intelegeti gresit … eu am intervenit cu privire la „Mozart la sticle si pahare”. Nu am spus ca stiu mai multa muzica decat altcineva (nici ca altcineva ar sti mai multa muzica decat mine … 🙂 ).
Cred ca este suficient …
Pace multa de tot tuturor ( banuiesc ca nu pare si asta semn de aroganta … 🙂 )
Pace si dumneavoastra!