Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Multumesc pentru link-uri.
Cu greaca este la fel ca si cu matematica: trebuie rezolvate exercitii dupa exercitii. Poti sa ai un milion de resurse on line, daca nu rezolvi un minimum de vreo 10000 de exercitii introductive de matematica nu poti sa pretinzi ca stii ABC-ul.
Cam asa e si cu greaca (numarul de exercitii il poate indica Marius Cruceru :-))…
Altfel, ajungi in situatia multor predicatori, „experti” in greaca la amvon (gratie minunilor tehnicii moderne, gen BibleWorks si Libronix) si incapabili sa-ti spuna, in discutiile de dupa predica, cum face in greaca „a fi” la persoana I plural indicativ prezent (exemplul dat nu este dat la intamplare). Alteori, din prea mult „studiu”, te poti zapaci asa de mult incat ajungi sa specifici de mai multe ori in predica ca verbul „cresteti!” este la… vocativ (din nou, exemplu neintamplator).
Ca sa ajungi sa pricepi ceva, indiferent de domeniu, trebuie sa transpiri ca un sclav pe plantatie. Simpla posesie a informatiei nu suplineste munca individuala. Poti sa ai informatia si sa nu stii sa o valorizezi pentru ca iti lipseste instruirea, munca pe branci.
Dintre cursurile de greaca in romaneste (pa hartie!), ce anume ati recomanda?
Cursul Feliciei Stef merita efortul?
La capitolul „lexicoane”, cam care ar fi minimul necesar?
Alexandre, Bailly merita banii sau e mai bine de cumparat direct Liddell-Scott?
Cu mare plăcere!
Depdendnţa de instrumentel electronice distruge gîndirea gramaticală clasică bazată pe conexiuni menmonice, despr estructurile lexicale… ce să mai spun.
aşa cum spui: informaţia trebuie sintezizată , selectată..
Felicia Ştef… hmm. am îăncercat în studenţie, este prea stufos.
Eu prefer Liddell Scott. Varianta scurtă.
Ce liniste-i pe aici! 🙂
„Posturile” politice absorb toate comentariile!
Da, Adrian, se pare că ne preocupă pe toţi viitorul, soarta ţării, mai puţin trecutuul şi lucrurile astea vechi.
Am stat azi printre lucruri vechi. Am mai multă linişte şi mi-a scăzut din nou tensiunea, după ce ieri … se ridicase în urma oboselii, drumurilor, conferinţelor.
Acum este linişte
Ne preocupa viitorul dar, dupa parerea mea, discutam de politicieni care reprezinta trecutul (si care nu sunt preocupati decat de viitorul LOR).
Si eu am petrecut aceste zile printre lucruri (=carti) vechi si bune. Ca sa nu mai spun ca m-a vizitat GS si mi-a cantat la chitara! 🙂
Zilele trecute, in febra alegerilor, mi-am vizitat un batran profesor (al carui ucenic in ale stiintei imi place sa cred ca sunt) si l-am gasit foarte preocupat de rezolvarea unei… probleme de matematica! Iar aseara, un prieten sahist mi-a povestit plin de patos, timp de o ora, ultima lui partida…
Indraznesc sa cred ca mai curand viitorul este in acesti oameni absorbiti de pasiunea lor… Cred ca afli mai multe despre realitate cand te distantezi putin de ea.
Tie lucrurile vechi iti scad tensiunea, mie mi-o cresc (sunt hipotensiv) si imi fac bine la ficat. 🙂
Despre greaca… Mi-am propus sa lucrez macar un text saptamanal si nu reusesc sa ma tin. Si ma ingrozesc cand constat cat de repede uit ceea ce nu intrebuintez. Nu e nimic care sa ma oblige, sa ma certe… 🙂
Ai grija cu drumurile… Inima ta este, statistic vorbind, mai mofturoasa decat ficatul meu.
Frumos, frumos! De trei ori frumos!
Cu greaca este mai greu. TRebuie să lucrezi cu cineva. Greaca se face cel puţin doi cîte doi 🙂 Ca ucenicia, ca evanghelizarea..
Da, am avut prea multe drumuri şi am resimţit inima zilele astea si fierea 🙂
Cele două lucruri rele… inima şi fierea. 🙂