Blogging? Blogăreală? Blogoree? Blogariseală? Blogoslovire! Partea I

Acum, cînd Pătrățosu împlinește, chiar de ziua lui și 3 ani și milionul de accesări, mă gîndesc la cîteva motive pentru care un pastor ar trebui să blogoslovească (de ce calamburesc aşa acest termen? Altă dată!). Iată AICI o opinie.

În urmă cu ceva timp pe Pătrăţosu o domnişoară foarte înfuriată mi-a spus:

„….(Am CENZURAT atunci)… ce faci tu nu este blogging!”

Am întrebat-o:

„Şi, nu vă supăraţi… dar ce este bloggingul? Cine a stabilt ce este, după ce criterii, care sînt manualele, modelele, standardele?”

Nu mi-a mai răspuns, nici alţii nu mi-au mai răspuns de atunci. De fapt cam toată lumea ştie, definind apofatic, ce NU ESTE BLOGGINGUL, nu ce iaşte acesta. 🙂

Şi acesta poate fi un discurs interesant, discursul apofatic, dar tocmai pentru că bloggingul reflectă o atît de mare varietate de metode, tehnici şi stiluri ale discursului (electronic-digital?), tocmai de aceea este greu de definit.

La găsirea unei definiţii nu ne ajută deloc cîteva fapte pe care le voi enumera după cum urmează: (z)gura lumii este largă la vorbire şi plină de sfaturi despre moderarea comentariilor, dialog, scris şi dezbateri.

Sînt specialişti autonumiţi (trebuie să ne amintească din cînd în cînd că se pricep, deşi faptele nu dovedesc asta) care ştiu exact cum, cînd şi ce trebuie făcut cu cele comentarii….comentăcioase numai că au o singură problemă: celebrează un comentariu statistic şi în medie o dată pe zi  şi tot la al X-lea post.

Lipsiţi de darul dialogului şi străini de propensiunea pentru acesta sînt bogaţi în poveţe despre cum trebuie să discute alţii, decent şi fără porcării, ei înşişi spurcîndu-se la buze.

Săracii în idei au belşug de sfaturi despre ce şi cum şi cît trebuie scris, au liste de subiecte interzise şi sugestii cu lopata, teme de gîndire pentru alţii, enumerări de poze pentru dînşii.

Oropsiţii şi nepricopsiţii cu discuţii sînt plini de principii referitore la „adevăratetele” dezbateri, care ar fi superbe, dacă nu le-ar lipsi cu desăvîrşire în propriile spaţii. Ba, mai mult, fac exerciţii în domenii în care este sigur că îşi asigură penibilul salt în maximul de incompetenţă posibil.

Toate aceste sfaturi, ca acelea despre creşterea pruncilor date de cucoane sterpe aflate în pauza de uscare la coafor, nu fac decît să aducă mai multă confuzie într-o lume şi aşa lipsită de repere, standarde şi manuale. Nu că acestea nu ar fi necesare… dar blogosfera încă este în faza de sedimentare și maturizare…. numai că ne trebuie răbdare și grozăvelile de puberi ciudoși nu fac bine deloc atmosferei.

Poate că măcar atît mi s-ar permite după acest răstimp şi după atîta muncă şi măcar atît drept am cîştigat: dreptul de a nu-i asculta pe autodeclaraţii moguli ai blogosferei, pseudospecialişti, autointitulaţi arbitrii ai eleganţei, spoiţi cu tot felul de titluri care nu fac decît să accentueze o tristă ratare. Veniți din penumbrele lipsei de inspirație și talent, din peșterile reci ale observației oricăror greșeluțe, izbesc la lumină numai atunci cînd gura s-a umplut cu spumă.

Să fie primit! Tocmai de aceea există bloggingul – ȘI pentru aceștia … sau … mai ales pentru aceștia, lipsiți de text și de atenție în alte zone…. bloggingul, vorba cuiva, este spațiu în care orice jurnalist ratat se poate citi în fiecare dimineață la cafeluță …. pe sine însuși.

Poate că mi-aş permite, dacă ar fi vorba de altceva decît blogging, unde fiecare are dreptul de a spune şi face cum îi cade bine, poate că mi-aş permite sau ar trebui … să-i şi trimit din cînd în cînd măcar pe unii dintre aceştia înapoi în „pătrăţica” lor cu gîndul că îi vom asculta altă dată, atunci cînd vor oferi prima dovadă că ştiu despre ce vorbesc. Deocamdată nu am proba zdrobitoare că doar prin simplul ouat de bloguri am putea învăţa pentru noi înşine şi pentru alţii ce va fi fost acela scris de calitate (chiar și în forma asta), dialog autentic (chiar și într-un astfel de spațiu), presupunînd naiv că bloggingul ar oferi un spațiu și pentru aceasta. ….( să nu ne pierdem totuși speranțele și naivitățile…)

Facem blogging ca să împărtăşim, să fim ascultaţi, să dialogăm, să ascultăm. Da? Atunci blogging nu înseamnă deloc vorbitul de unul singur, tristul monolog. Nu-i aşa?

Nu, nu mă voi apuca să trimit pe nimeni în băncuţă, că nu sîntem la şcoală, deşi unii şi-au autoasumat deja rolul de profesori de blogging, fără a avea minima calificare necesară: calificarea dată de cititori. Aşa cum am mai scris altă dată, blogosfera este un mediu haotic şi nu s-a născut încă dumnezăul blogosferei care să despartă apele de ape şi să facă kosmos de cosmetică, punînd rînduială în ceea ce era neorînduit şi fără formă.

Toată lumea să blogosvlovească, dacă doreşte! Amin!

E gratis, e liber, trăim încă într-o ţară liberă şi am luptat cu arma în mînuri la Rebeliuţie şi pentru dreptul de a mă exprima liber.

De teoreticieni de uliţă şi de filozofi de ogradă, scriitori cunoscuţi pe scara blogului şi jurnalişti de gazetă parohială e plină lumea. Un blog gratuit poate oferi şansa cîte unui autor neizbutit să îşi amîne confruntarea cu propria ratare, așa cum am mai spus. Orice moft şi balivernă şi orice fleac şi bagatelă, orice sclifoseală şi umoare, orice ciudă şi dîcoşenie poate ajunge on line. Great! Vorba cuiva, „mi-e scîrbă de ce spui, dar aş muri pentru dreptul tău de a spune ce spui LIBER”. Unele bloguri îmi produc silă la propriu, dar apăr dreptul tuturor de a avea un blog cu arma la picior, dacă este cazul.

Bloggingul există și pentru acela  care  se poate revendica mic scriitoraş (echivalent: mic meseriaş), deşi abia a trecut cu nota 7 la compunerea de clasa a II-a, iar acum îşi poate contempla opera publicitată. Atunci cînd dispare cenzura editorului şi cînd privirea aspră a redactorului nu poate opri nimic, scriitura candidatului la atenţia publicului se îngroaşă şi devine op(i)eră nepieritoare. E plină lumea şi de oameni care n-au fost dăruiţi de Dumnezeu nici cu darul, nici n-au fost împuterniciţi cu putinţa, nici chemaţi cu chemarea, dar au păstrat perseverenţa. (Perseverența nu este neapărat o calitate – și diavolul este perseverent și foarte harnic, printre altele… )

Eh… dacă vrea cineva să blogoslovească… bun lucru doreşte… . Cine ne poate opri?

Există undeva vreo regulă care să spună că acest lucru trebuie să se întîlnească cu abilităţile, darurile, putinţele şi … de ce nu… chemarea la proclamare… (pentru că nu prea cred să fie o chemare la blogging în sine)?

La unii este, la alţii nu este. Bloggingul se poate învăţa, la fel cum învăţăm să cîntăm la un instrumnent. Sînt mulţi instrumentişti, dar puţini interpreţi. Mulţi chemaţi, dar puţini aleşi… Ne putem imagina blogoslovirea în lista darurilor spirituale?

Deci, pînă la urmă… ce-i bloggingul?

VA URMA

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Blogroll, Gînduri, Meditaţii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Blogging? Blogăreală? Blogoree? Blogariseală? Blogoslovire! Partea I

  1. sam zice:

    cum??
    va urma??!?

    E destul perdaf pentru o generaţie I’d say

  2. Lucia zice:

    Pentru DEA
    Desi nu este la subiect, vreau sa-i paste-z si aici raspunsul deoarece fiind mai la indemana, s-ar putea ca sansele sa fie mai mari pentru a-l citi.
    Ulterior, probabil am sa mai comentez si eu cate ceva pe subiectul de azi.

    Pentru DEA
    Ai ridicat mai multe probleme si vreau sa raspund macar la o parte din ele…
    Intr-un raspuns afirmi faptul ca ai accepta sacrificiul personal in folosul omenirii, urmasilor, etc. Cum spuneam, credinta e o chestiune de vointa. Eu pur si simplu nu cred ca dumneata ai face acest lucru. Nu cred ca te-ai sacrifica pe dumneata. Nu cred si nici nu poti sa-mi dovedesti aceasta in vorbe. Doar faptele pot dovedi. Fara fapte… vorbarie goala…
    Insa CINEVA S-a adus pe Sine Insusi ca Jertfa de ispasire pentru pacatele omenirii. O data pentru totdeauna. Intr-un mod desavarsit, unic, cum numai Fiul lui Dumnezeu putea sa-Si dea viata. A fost de-ajuns. Justitia lui Dumnezeu a fost satisfacuta la Cruce de actul pur de capitulare al vointei Fiului in mana Tatalui si acceptul de a bea paharul. Paharul maniei lui Dumnezeu. A fost de-ajuns pentru a asigura justificarea prin credinta a oamenilor din orice natiune, din orice timp, din orice epoca, in mod deplin, universal. Grandoarea si maretia actului permite acest fapt. Sacrificiul infaptuit de Singurul Fiu al lui Dumnezeu a fost de-ajuns pentru a declansa puterea Sangelui varsat. Sangele Sau are putere curatitoare, poate mai mult decat am putea noi intelege, pentru a ierta orice pacatos, orice pacat, orice nelegiuire, orice blasfemie, orice necuratie, vinovatia intregii omeniri. Sangele Sau are putere de a izbavi, de a elibera din legaturile pacatului, de sub puterea intunericului, si de sub domnia Celui Rau. Cel Rau n-are nicio putere in fata Sangelui Mantuitorului. A fost o Jerfta Deplina si Completa, Fara Cusur, pentru ca Cel Rastignit era fara pata, fara pacat, Nevinovat. A acceptat sa fie pus in numarul celor faradelege si a purtat pacatele lor. El, Cel Sfant, coborat din Sanul Tatalui, murind intre doi talhari. Moartea pe cruce era cea mai violenta si chinuitoare moarte, cea mai rusinoasa, detestabila si dispretuitoare intre toate pedepsele capitale din acea vreme. A acceptat-o si a purtat in trupul Sau pacatele, murdariile si nemerniciile altora. A fost un pahar amar, al Vointei Divine, sorbit fara murmur si fara cartire. L-a impacat pe om cu Dumnezeu. Perdeaua din launtrul templului a fost rupta, iar partasiei omului cu Dumnezeul Atotputernic i s-a dat cale libera. Care sunt beneficiile Jertfei ? intrebi dumneata sau spui ca nu este indeajuns Jertfa. Este exact ceea ce avea nevoie omenirea. Nici mai mult nici mai putin. Nu se putea sa ramana Domnul in legaturile mormantului, moartea nu putea sa-L tina legat, pentru ca biruit-o. De aceea S-a dat, pentru ca boldul mortii sa fie distrus. De aceea a inviat. Pentru ca biruinta asupra mortii a fost deplina. Invierea Dumnezeului din morti confirma Victoria deplina a maretei lucrari, care a avut loc la plinirea vremii, in termenii intelepciunii lui Dumnezeu, pe care noi muritorii nu o putem patrunde. Cred ca n-am atins toate aspectele. S-ar putea inca spune multe… N-am spus nimic de beneficiul nasterii din nou, al regenerarii spirituale… Imi cer scuze ca n-am dat referinte biblice. Probabil cu o alta ocazie le voi da.
    Ai mai afirmat dumneata ca Isus Hristos nu ne-a dat nimic, sau nu ne-a spus nimic cu privire la… etc.?? Mare necunostinta!
    Dupa Inaltarea Sa la Cer Domnul ne-a trimis Duhul Sfant, Duhul adevarului, Cel care adevereste, Cel care calauzeste, Cel care descopera. Marile descoperiri si cele mai mari inventii tot de catre oameni credinciosi s-au facut, care au fost calauziti, indrumati de Spiritul cel Sfant. A se vedea ca mari savanti, oameni de stiinta tot credinciosi au fost. Insa la vremea potrivita, toate la timpul si la locul lor… Ai afirmat dumneata ca nu ne-a spus drumul catre vreo planeta… Ce folos fi fost sa le fi spus Domnul atunci apostolilor despre planeta Marte, cand nici macar America nu fusese descoperita?? Cum am spus, toate la timpul lor. Insa in intelepciunea Lui Domnul ne-a aratat o cale cu mult mai buna, nu catre o planeta, ci calea catre Cer… A spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata“. Ai afirmat ca nu ne-a spus despre virusi, microbi?? Insusi Domnul a spalat picioarele ucenicilor… Dar pentru ca bolile nu apar doar datorita lipsei igienei, Domnul a spus odata cuiva pe care l-a vindecat: „Du-te si sa nu mai pacatuiesti ca sa nu ti se intample ceva mai rau…“ Una dintre cele mai bune metode profilactice…atat pentru sanatatea trupului cat si a cugetului, a sufletului… Pacatul nauceste mintile oamenilor, le distruge, perverteste ratiunea.
    Inca n-am reusit sa enumar toate beneficiile incomensurabile ale Jertfei si toate consecintele care decurg din aceasta. Aceasta are valoare eterna si implicatie si in fata lumii spirituale, vesnice.
    Tot ca un beneficiu al Jertfei este libertatea oferita celui care se supune Dreptului Judecator. Omul este creat astfel incat este liber pe deplin doar cand accepta termenii libertatii sale si se conformeaza. Am sa dau vechiul exemplu cu locomotiva care merge pe sinele de cale ferata. Pentru aceste sine de cale ferata a fost creata. Acolo este mediul in care functioneaza. Este libera sa dezvolte cai putere, pe sine. Daca insa mecanicul vrea mai multa libertate si se indreapta spre sosea sau apa, dezastrul va fi iminent. Tot astfel omul, este liber doar in Hristos.
    Exemplul Domnului este atat de actual si astazi… Cu toate criteriile noastre personale, propria ratiune, drepturile omului si lege, ne stapanim atat de greu pe noi insine, atat de greu ne stapanim limba… Dar El… cand era insultat, nu raspundea cu insulte… (1 Petru 2; 23)Sper ca e corecta referinta… Nu ne ramane decat sa ne insusim si aceasta invatatura, tot ca un beneficiu…
    Cred ca mai sunt probleme pe care le-ai ridicat dumneata. Probabil am sa incerc sa mai raspund cu alta ocazie.

  3. Ioa zice:

    Deci una din regulile acceptate de toţi este: nu comentaţi off-topic 🙂

    Mai rumeg un pic articolul şi revin.

  4. Lucia zice:

    Ce este bloggingul?
    Buna intrebare!
    Ce sa fie? Dialog si comunicare. Dar mai mult de atat. Cred ca produce vrand –nevrand si cunoasterea bloggerilor. Omul se mai cunoaste si dupa ceea ce spune si vorbeste. Nu numai dupa roade. Dupa cateva conversatii iti cam dai seama cam cu cine stai de vorba. Nici cand mi-am luat primul mobil nu mi-am pus intrebarea ce e mobilul? Sau care sunt regulile de vorbire, cum e cu primirea sau trimiterea mesajelor? Probabil inventarea telefonului cu fir, atunci cand s-a petrecut, a produs niscaiva intrebari … nedumeriri…Sigur ca situatia difera putin. Asta ma face sa-mi stabilesc cateva norme personale cu privire la blog. O autodisciplina bloggereasca? Am adaugat si regula cu exprimarea la subiect, si nu devierea sau oscilatia „pe langa.“ Mai am si altele si las lista deschisa…
    M-a amuzat exemplul cu d-ra furioasa… Insa am sesizat umorul si finetea ironiei din raspunsul dvs. Conclud ca din aceste blogguiri, poti cunoaste nu doar ceea ce are in cap omul, ma refer la modul de gandire, idei, cunostinte, cat si cate ceva din caracter, temperament, profilul psihologic. Intr-o oarecare masura. Am citit pe undeva un aforism pe care l-am retinut: Unele lucruri merita sa fie spuse. Poate nu citite, dar merita sa fie spuse. Mi-a placut si am fost intru totul de acord. Sunt lucruri care merita sa fie spuse. Sunt si lucruri care trebuie sa fie spuse. Pe blogg. Sau chiar si pe blogg. Dupa mine, actiunea in sine, de bloggerit (?) nu are ce cauta in lista darurilor spirituale. Acea lista a fost incheiata si tot ce trebuia sa cuprinda a fost introdus la timpul potrivit. Asa ca n-avem nimic nici de adaugat nici de scazut. Zic asta cu riscul de a fi trimisa in banca mea… Însa poate folosi ca un mijloc foarte bun in slujba vehicularii, analizarii si vorbirii despre darurile spirituale. Mai ales daca produce ceva zidire sufleteasca. Si sunt unii care au un dar oratoric deosebit, o fluenta a vorbirii, si o usurinta a expresiei, a ordonarii ideilor, ceva de valoare… Ca merita ascultati. Sau cititi.

    • martzian zice:

      „Omul se mai cunoaste si dupa ceea ce spune si vorbeste” – de acord.

      • Lucia zice:

        Unii au darul de a vorbi minute in sir, fara a spune nimic, fara continut. E si asta o calitate. Altii insa pot in cateva cuvinte sa spuna multe.
        Mai este o categorie care poate doar sa comenteze pe marginea discutiilor. Si aceasta categorie este folositoare, pentru ca ofera oportunitatea altora de a relua anumite idei si a le explica mai bine.

    • Marius David zice:

      draga Lucia, ba nu, lista aceea nu este acoo ca sa să fie închisă. Ce zici dacă cele de acolo sînt doar exemple? Ai citit ce spune Piper? de ce trebuie să blogoslovească păstorii?

      • Lucia zice:

        Vorbim despre lista darurilor din 1 Corinteni, nu? Cred ca este pusa acolo, tocmai pentru ca este incheiata, nu pentru a fi completata cu alte exemple… Si de asemenea ca un ajutor pentru cel ce vrea sa-si descopere darurile spirituale.
        Nu oricine face blogging poate intra in categoria celor care au daruri spirituale. Insa cineva cu dar spiritual poate intretine aceasta preocupare, (bloggul) sa ma exprim astfel, tocmai in vederea manifestarii darului sau.
        Am „frunzarit“ un blog de natura politica. Nu pot spune insa ca cineva ca respectiva persoana are vreun dar spiritual, ci doar o indemanare naturala, abilitate tehnica, tot ceea ce mai tine de o redactare si munca bine facuta. Mai sunt si din aceia care au ambele daruri: si cel spiritual si cel natural. Aici este frumusetea si utilitatea unui blog: imbinarea armonioasa dintre cele doua. Din pacate, mai sunt si dintre cei cu daruri spirituale in acest sens, dar nu le expun pe vreun blogg. Aceasta neinitiativa nu este tocmai cea mai virtuoasa. Bineinteles ca scuteste de expunere, de critici, etc… Unul din motivele pentru care un pastor trebuie sa scrie pe blog este pentru exersarea darului sau. Pentru acelasi scop pentru care un pastor trebuie sa-si mane turma, cu bata sau toiagul. De data aceasta insa unealta e una mai moderna si probabil mai eficienta pentru o categorie de oi. (zic eficienta gandindu-ma la cele un milion de postari!…) Mie mi se pare placut si interesant sa citesc astfel de blogguri.
        Nu am citit ce scrie pastorul J. Piper in aceasta privinta. Insa mi-a placut ce a spus intr-o alta predica: Este bine cand scopul lucrarii noastre este acelasi cu scopul vietii noastre. (aprox.)

  5. teo zice:

    Toti enoriasii ar avea de castigat.Ar putea compara predica, cu trairea de…iuni,marti…,ar putea sa citeasca printre randuri,ar avea ocazia sa-si cunoasca si altfel pastorul.Cred ca toti am avea de castigat!…si pastori si enoriasi.

  6. Pingback: Ce e “HOT” astăzi… « The ClickMaster's Blog

  7. Nu stiu daca este important sa gasim o definitie pentru blog, blogareala etc. De cand a aparut blogareala, acesta este singurul blog pe care il citesc zilnic.
    Cand intram intr-o librarie sau biblioteca, daca nu avem clara tinta pentru care ne aflam acolo, rasfoim la intamplare carti pentru a alege. La fel si cu blog.ul, am „rasfoit”, am vazut, mi-a placut, m-am abonat :).

  8. Dan Spaniard zice:

    Marius Cruceru e bucatar. In fiecare zi face de mancare. Cateodata „bucate tari”, altadata doar prajituri… Unii mananca si se satura. Altii se prefac ca ar avea diabet sau colesterolul ridicat si se uita in alta parte. Mai sunt unii care se prefac scarbiti desi nici macar nu au atins bucatele. Si mai exista o categorie: cei care doar critica mesenii fara sa aiba curiozitatea sa vada ce se gaseste pe masa…

    Dan
    http://www.danspaniard.com

    • Marius David zice:

      Dane, mulţumesc pentru comparaţie… am să îmi cumpăr o cuşmă din aia de bucătar… 🙂
      da, foarte interesant mai ales cu ultima parte. Am o gramadă de exemple în minte.
      Mi-au spus că blogul meu nu slujeşte bisericii.
      I-am întrebat dacă au citit ceva…
      Mi-au răspuns: nu…., dar ştim noi despre ce este vorba 🙂

  9. Vasilis zice:

    o fi si blogăneală, de la tolaneala sau a te tolani. dupa ce tot faci una alta iti spui, hai sa ma asez „o țîră” sa vad ce-a mai scris Marius Cruceru 🙂

  10. Pingback: Ce a fost in actualitate (pe 9/11) « The ClickMaster's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.