Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Interesant, dar sincer nu imi plac aceste transcriptii. Ce parere ai, Marius, de acest ardelean get beget, un autodidact care vorbeste patru limbi straine si a inmarmurit intreaga Europa cu talentul si maturitatea sa interpretativa? Este castigator al multor concursuri internationale, un om deosebit si o inteligenta sclipitoare. Petru Iuga:
Sper sa-mi fie iertata indrazneala de a tot replica prin alte „iutuburi”.
Înţeleg ce spui… şi mie mi-a trebuit timp să mă obişnuiesc cu aceste transcripţii…. după ce am ascultat asta am fugit la transcripţiile pentru chitară… suitele pentru lăută şi am luat două „pastile”, o gigă şi o sarabandă, repede, … după care am venit şi am ascultat mai departe 🙂
Este extraordinar ce cîntă acest Petru Iuga…
ba…. te rog… am o rubrică specială… schimb de iutuburi.
Aşa ne îmbogăţim toţi…
uite de acest om nu ştiam.
Îl ştii cumva pe Decebal Bădilă… schimb registrul muzical… Decebal este bassist de jazz. L-am văzut prima oară la festivalul de jazz de la Iaşi, a doua ediţie cred… prezentată atunci de Florian Lungu… cu Anca Parghel la primele apariţii.
A fost un duet Parghel – Bădilă… au improvizat pe moment… venirea de la Suceava cu trenul… toate zgomotele posibile din tren.
Ei, am înţeles că fratele lui era contrabassist …. din păcate a murit. Sper să nu greşesc. Ştii ceva de asta?
Nu stiu nimic, dar numele Badila imi suna cunoscut. Cu siguranta Alex stie mai multe, el activand in lumea jazz.ului dar si in cea a muzicii clasice. Il voi intreba.
Petru Iuga este profesor in Germania, are mai multe filmulete pe iutub, este intr-adevar impresionant felul in care poate canta la contrabas.
M-ai făcut curios cu Petru Iuga, voi căuta mai mult despre el.
Contrabasss-ul este un instrument extraordinar în mîinile unui om priceput.
Mai ales dacă este un instrument bun, cu 5 coarde.
Nu ştiu dacă este fratele lui, dar asta este
Da, probabil ca sunt frati, voi intreba. Foarte bun contrabasist, de asemenea.
tocmai am aflat că erau frați. Fratele lui Decebal a murit de tînăr ca și Leonard Ciuciu… un bassist de lăutărească care a reinventat bass/ul pentru acest fel de muzică.