Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Extraordinar!
aşa spun şi eu, Eddie, nu pricep însă de ce este intrarea liberă
Intrarea este libera pentru ca traim intr-o tara anormala!
O tara in care manelistii isi fac castele iar muzicienii adevarati muncesc pe branci ca sa supravietuiasca!
Va propun sa promovati aici si „produse finite” pe care cei doritori, afland de ele, sa stie de unde se pot CUMPARA!
Ar trebui sa invatam sa umblam mai des la portmoneu cand e vorba de satisfacerea gusturilor noastre artistice!
Ne invadeaza prostul gust si ne sufoca mizeria din jur si pentru ca ne zgarcim deseori cand e vorba sa dam banii pe un album.
Cand aveti ocazia si cand este posibil, spuneti-ne si cum si de unde putem cumpara muzica unor astfel de artisti care merita nu numai respectul, ci si banii nostri.
draga Adrian, vezi că am făcut un link la site-ul lui Alex, http://www.alexandruatanasiu.ro
de acolo se pt cumpăra albumele.
ai dreptate cu ţara de manelişti… manelizarea se vede peste tot, politică, religie, tot ce vrei…
Multumesc!
Nu cumva adresa este cu .com? Link-ul nu se deschide.
http://www.alexandruanastasiu.com/
Este .com. Constat cu placere ca se bucura de apreciere.
Multumesc in numele lui Alex pentru publicitate, aprecieri si spatiul dedicat lui.
Cu entuziasm! (de obicei se spune cu plăcere… dar eu spun cu entuziasm în cazuri din astea… )
Spune-mi, te rog, Ioana, cum transportă fratele tău vibrafonul?
Asta trebuie să fie o bătaie de cap.
De obicei cu masina. Il demonteaza si il transporta intr-o cutie speciala.
Mie îmi este greu că lăuta şi chitara, ce să mai spun de aşa ceva…
Cei mai avantajaţi sînteţi voi, flautiştii, clarinetiştii… numai că frigul, diferneţele de temperatură… sta este o altă bătaie de cap pentru lemnari… oboişti, chitarişti etc.
La fel, diferenţele de umiditate.
Este un chin să acordezi o harfă după o călătorie în care ai avut difernţe de temperatură de pînă la 10 grade sau diferenţe de umiditate,
la fel la lăută.
O lăută barocă poate să îţi ia o oră de acordări, reacordări, ca să sune cm trebuie.
Nu ştiu dacă vibrafonul necesită reacordări… probabil prin repoziţionarea elementelor sonogene. Dacă o lamelă este aşezată diferit sună diferit… bănuiesc.
Dar la zbor?
Din cate stiu nu a zburat cu vibrafonul, a preferat sa mearga cu masina, tocmai pentru a evita problemele cu avionul.
Nici cu flautul nu e usor cand locuiesti pe malul marii. Sarea si umiditatea ataca instrumentul, trebuie multa grija.
Diferentele de temperatura sunt chinuitoare pentru orice instrument.
Am înţeles! Eu am rezolvat problema cu umidificatoare şi deumidificatoare
Va multumesc foarte mult pentru promovare!
Va astept cu placere la concertele mele, atunci cand puteti ajunge.
As dori sa va spun ca am transportat si au avionul instrumentul…dar ceva mai dificil decat cu masina…
Toate cele bune!
Alexandru
draga Alexandru, îţi urez mult succes în activitatea concertistică… văd acum Braşov, am văzut Iaşi… dacă ştiam mai devreme….
Bănuiesc că te costă foarte mult un asemenea transport!
Uneori vă indiviez că vă puteţi dedica muzicii… poate că şi voi la rîndul vostru îi invidiaţi pe amatori… cîntă de plăcere.
mc
Multumesc! da…si urmeaza Tg.Mures si Cluj!
Nu invidiem pe nimeni…)))
Muzica este viata noastra!
Alexandru
draga Alex, mă bucur că te bucuri de muzică.
am cunoscut profesioniști pentru care era o corvoadă muzica însăși…
Există și viață dincolo de muzică și muzică dincolo de viață… Muzica este viața noatră mi se pare o frază reducționistă… poate că unele lucruri vin cu bătrînețea…
cu drag
PS poate ne vedem la Cluj, cînd este concertul de la Cluj?
Dacă tot ești la Cluj, ORadea nu este în planul vostru?
Duminică în Braşov 🙂 🙂 🙂 de-abia aştept!
Pingback: Vibrafonistul Alexandru Anastasiu la Oradea | Marius Cruceru