Acest anunţ este pentru cei de la Fabrica de bărbaţi. Este o activitate destul de pătrăţoasă şi deosebit de contondentă
Instinctul de conservare îţi spune “Nu”. Acolo este o distanţă de 65 m faţă de sol, înălţimea a două blocuri cu 10 etaje puse unul peste altul, este ca şi cum ai sări de pe Intercontinentalul din Bucureşti.
”Închiderea” parapantei înseamnă moarte sigură. Ultimii paşi înainte de a sări sunt plini de gînduri, şi, după ce ai săltat ultima oară, iţi dai seama că este definitiv. Nu mai este drum înapoi. Frica este depăşită de o decizie foarte fermă, uneori împotriva raţiunii şi a instictului de conservare.
Înainte de a sări am simţit dilema maestrului din ”Jocul cu mărgele de sticlă” a lui Hermann HEsse: ”Dacă nu sar, degeaba este toată teoria şi nu mai sunt vrednic de ucenici, dacă sar, mor, şi ucenicii nu mai au pe cine urma. Mai bine sar!”
Răsplata cea mai mare nu este senzaţia de zbor care te învăluie în fîlfîit de trening, ci doborîrea unei alte frici, pe care o pîndisei pînă atunci de departe toată viaţa.
.
Dragi prieteni,
pentru că v-aţi înscris foarte mulţi pentru această activitate, trebuie să limităm numărul la 14, maxim 19 persoane.
Vă rog să îmi comunicaţi cît de rapid posibil pînă Miercuri la capelă dacă sîmbătă, 31 octombrie, putem pune această activitate în program.
Depindem de vreme. Dacă nu este vreme frumoasă amînăm activitatea. Apoi depindem de direcţia vîntului.
Avem mai multe opţiuni.
Vîrciorog -. pe nord
Copăceni – pe sud
Arad – Remetea Mică orientat pe panta mică trei direcţii, vest, nord, est, mai puţin sud
Pe dealul mare este pe Sud.
Panta mere – vest, sud-vest
pentru cei care sînt prea curajoşi, aşa… pentru puţină descurajare vă rog să serviţi următoarele
Marius Cruceru 
Oooooo…un post numai bun pentru a pune intrebari ce-mi agita de mult mintea…Este sportul extrem pacat? Pentru cresterea adrenalinei si invingerea fricii nu ne-am lua mai bine Biblia sub brat sa „vizitam” triburile amazoniene? Nu vreau sa sune simplist…dar ma framanta de multa vreme gandul ca nu suntem un exemplu tocmai demn de urmat atunci cand ne punem viata in pericol de buna voie. Expresii de genul „Domnul l-a chemat acasa” (in timp ce avea 120 km/h intr-o curba deosebit de periculoasa) mi se par gratuitE…
Nu-mi intelegeti gresit tonul „scriiturii”, sunt chiar interesata de raspunsul pe care l-ati da acestor intrebari.
Un zambet!
vrei să vezi ceva adevărat?
Ce facem noi este joacă, pur didactic.
Da, se poate lăsa cu fracturi şi … depinde,… poţi muri şi dacă aluneci în baie în cadă.
Este sportul extrem un păcat? Grea întrebare şi trebuie date răspunsuri ţînînd seama de mai mulţi parametri.
Depinde pentru ce faci asta…
Poate că unii după această experienţă şi după ce îşi vor fi depăşit frica de moarte, poate vor merge la triburile amazoniene.
Da, Domnul te poate chema acasă şi folosindu-se de prostia ta. A rula cu 200 la oră într-o curbă periculoasă este o prostie,
în acelaşi timp ştim că toate zilele ne sînt scrise în cartea Lui şi nu putem adăuga nici măcar o zi în sacul cu zile.
Zilele astea m-am gîndit cum voi muri:
dimineaţa sau seara
într-un accident sau în pat
la 45 de ani sau la 85,
alături de cei dragi sau singur într-un şanţ cu maşina peste mine,
dintr-o boală lungă sau dintr-o pastilă cu care m-am înnecat
dintr-un infarct sau dintr-o alunecare?
mi-aş dori să mor la amvon sau cîntînd, dacă se poate…
sau, dacă mă ascultă Dumnezeu, … .dar voi reveni la subiect.
Multumesc furmos de „luminare”, astept si revenirea la subiect.
nu crezi ca faci o gresita comparare (confuzie) intre acest sport parapanta si intre inconstienta de a intra intr-o curba periculoasa cu 120 km-h?
de acord, cele două nu sînt comparabile!
@eenglimlach: practic escalada de multi ani, mai putin ultimii 2 ani pentru ca am avut ceva probleme de sanatate ( grrr ce urasc momentele astea 😀 dar Dumnezeu stie de ce ). Sa te intreb. Sunt mai putin mantuit daca practic acest sport? Iar, dupa ce te gandesti bine la acest raspuns, te rog sa te gandesti la cei mai multi dintre voi care mergeti pe munte si nu aveti experienta, cine va mai aduce jos cand patiti ceva? Daca eu nu-mi fac experienta suficienta cat sa-mi port singur de grija si cu ochii inchisi, atunci nu se mai pune problema sa port altora de grija.
Iar, cele mai multe accidente le-am patit ori acasa, ori in baie, ori pe trotuar, ori in curtea scolii. Nu cred ca trebuie sa judecat lucrurile punand in evidenta extremele. Intotdeauna o extrema este un lucru ne-normal si judecat ca atare.
Multumesc dani pentru noua perspectiva oferita asupra problemei. Nu, nu cred ca esti mai putin mantuit, cred doar ca suntem datori sa ne purtam de grija, sa ne pretuim trupul (al unora a fost intreg dintotdeuna, unii s-au nascut cu membre lipsa iar altii si l-au „schilodit” de buna voie). Imi doresc sa stiu unde ar trebui pusa limita, in asa fel incat sa nu cad in extrema…Ma intreb cat de curata e inaintea Domnului dorinta mea de a-mi creste adrenalina chiar cu pretul unui picior rupt si perfect constienta de riscurile la care ma expun…
Un zambet!
cred ca limita e cand iti spune Duhul ca ai intrecut masura. asta daca relatia ta cu Dumnezeu e una buna si sanatoasa. sigur vei sti unde sa te opresti, ce e bine si ce e rau.
cred ca totul porneste de la Dumnezeu, Dumnezeu apoi in centrul vietii si apoi se termina cu Dumnezeu. cat timp e valabil asta la viata ta, vei lua decizii sanatoase.
dacă trupul este templul Duhului, Duhul îți spune, sigur!
Dacă Dumnezeu este central vieții de fiecare zi iarăși lucrurile se așează la locul lor,
dacă mai credem și în înțelepciunea lui Dumnezeu care stabiliește zilele vieții.. iarăși decidem sănătos
oricum, am incercat sa-ti dau un raspuns dintr-o alta perspectiva, dar cred ca fr. Marius nu pe asta a vrut sa puna accentul 🙂 si nu la aceste lucruri se inhama cei din fabrica de barbati. tinta cred ca este alta, dar il las pe fr. Marius sa o sublinieze.
EE, ținta nu este adrenalina, deși unii băieți au nevoie și de asta.
Trăim în mijlocul unei generații de băieți care s-a efeminat, s-a înmuiat, care nu mai are curajul să ia decizii rapide și radicale,
jocurile pe computer nu ajută deloc,
ideea că mai ai și alte vieți, pe care le poți reîncărca după ce le-ai pierdut în timpul unui joc electronic dezvoltă o mentalitate paguboasă.
Acești tineri trebuie expuși unor situații extreme tocmai pentru că izolarea în spatele unui birou în fața unui computer ne așează într-o situație mult mai periculoasă pe termen lung decît situația în care ești pus în seleta unei parapante și în șaua unui cal.
Judecand dupa ceea ce ati raspuns aici, va dau dreptate. Asa ca va doresc o vreme numai buna de sarit, si barbati destul de curajosi sa o faca.
Un zambet!
sa vedem…vremea este ingrijoaratoare
11 grade sambata, nor cu soare, dar mai mult soare la amiaz pentru ca vineri este cu nori si ceata. iar ca sambata noaptea va scadea sub 0 grade asta zice ca va fi soare ziua 🙂 cel putin spre dupa-masa.
miine la prima ora stabilim ferm, dupa ce vorbesc cu prietenul meu, parapantistul.
Frate Marius, sa inteleg ca si dumneavoastra sariti ?
da, am sărit şi voi mai sări.
Wow… sotia ce zice? Nu incearca sa va opreasca? Eu am avut un coleg de camera in facultate care practica sportul asta. Cand i-am zis sotiei mele (pe atunci logodnica) ca mi-ar placea si mie sa sar, nu a fost foarte… incantata. 😀
Nu, Florin, sotia, deși tremură toată, mă sprijină. Am marea binecuvîntare a unei soții extraordinare care înțelege nebunia asta a Fabriciii de bărbați.
Numai că îmi spune… vezi că mai mare curaj le trebuie să meargă la un azil de bătrîni și la ajutorarea unei văduve.
Citeam eu ca”fricosii” nu vor intra in Imparatie. 🙂
dar „temerarii”?
care isi expun viata de buna voie la riscul de a si-o pierde vrand sa arate ca nu au frica?
… e ca si cand ai vrea sa arati ca putin iti pasa ca mori,desi nu Duhul te-a trimis acolo ca sa-ti expui viata pe care El ti-a dat pentru alte scopuri mult mai marete.
Cum L-a ispitit diavolul pe Domnul?
A sarit El?
Personal cred ca e o ispita,e nechibzuinta,mandrie copilareasca …si..ca Nu e de la Domnul.
Deci:
sa nu ispitim pe Domnul.
da, interesanta opozitie… fricoși – temerari…
scopul unui asemenea exercițiu este depășirea unor temeri lăuntrice care vin din presiunea celorlalți,
aș aprecia mai mult un tînăr care nu are curajul să zboare și este gata să recunoască asta în fața tuturor.
A biruit mai mult decît frica de înălțimi.
io nu ma laud da nu sunt bani la Banca Mondiala sa ma plateasca sa sar
e ieftin!!!
frate Marius, ce parere aveti despre ultima postare a fratelui Rasvan?
Poti sa faci un rezumat?
Daca pentru un barbat actul asta este un act de barbatie…cum ii spui …cind o femeie face acelasi lucru?
Fiica mea cea mai mica mi-a spus numai dupa ce a sarit…si am vazut pozele…
http://rodicabotan.blogspot.com/2008/09/cine-iti-impacheteaza-parasuta.html
tocmai, Rodica, ca nu sint de acord, exista chestiuni la fel de riscante in RECISTIGAREA FEMINITATII, parerea mea este ca fiica ta nu avea ce cauta acolo si mai ales la dublu. Ma abtin sa comentez mai mult
nu vrei sa iti trimit o harfa? Costa cit patru salturi cu parasuta!
Va suparati daca va indemn sa va rugati si sa cereti si parerea Domnului?
De ce?pentru ca noi asa facem in orice lucru pe care il intrprindem,nu?
In zona a fost o tanara fata care a fost impresurata de patru baieti,care i-au promis ca o vor lasa tafara daca isi pune mainile pe soba incalzita.Ea cu credinta in Dumnezeu a facut gestul,pentru ca aceia i-au promis eliberarea.
Apoi i-au spus ca daca e asa de credincioasa sa sara de
pe cladirea langa care erau,ea a sarit..si a murit!
Da,a ramas neatinsa de mainile lor murdare,asta e cert!
Elisa, am cerut părerea Domnului.
A fost de acord!
Cît despre cei patru tineri…
completare: mainle nu i s-au ars…de aceea o mai fi avut curajul sa si sara?
Elisa sunt cutremurat de povestea cu fata respectiva…unde s-a intamplat, cand??
Frate Marius, eu unu n-am curajul sa sar….si n-as accepta sa sar de la inaltime mare nici pentru o suma de bani mare- ma refer de la altitudinea aceea de pe munte cand l-am vazut pe acela pe munte..:)))))…
Insa sincer, imi place ce ati spus intr-un chenar mai sus: „Trăim în mijlocul unei generații de băieți care s-a efeminat, s-a înmuiat, care nu mai are curajul să ia decizii rapide și radicale…Acești tineri trebuie expuși unor situații extreme tocmai pentru că izolarea în spatele unui birou în fața unui computer ne așează într-o situație mult mai periculoasă pe termen lung decît situația în care ești pus în seleta unei parapante și în șaua unui cal”…
In lumina celor spuse de dumneavoastra, m-as razgandi si as sari….:)
draga Esential, am mai multe motive pentru care am fost la parapante,
le voi expune.
Si cit costa un salt cu parasuta? Nu cit ar putea costa (poate sa te coste si viata)…
un salt cu paraşuta sau cu parapanta?
o fotografie publicată chiar astăzi:
http://flak-photo.my-expressions.com/archives/6333_1646490288/338681
superbă!
N-am zburat chiar aşa de sus 🙂
dar într-adevar fotografia este superbă.
Fiul nostru a zburat cel mai sus, la tandem, cu instructor.
a fost o bucurie să petrecem timpul împreună.
Ca zburati mai inteleg cumva,dar ca-i faceti
si pe altii . 😦
sa nu mai vorbesc de Naum…
Mi se pare ca nu asa se vor schimba baietii,depinde cum i-a crescut mamica lor . 🙂
Off topic:
puteti sa ne dati o veste de ceea ce s-a petrecut la Comanesti?sau este interzis? . 🙂
Ce să-i faci… lucrurile bune se molipsesc!
Nu… băieţii se vor schimba după cum i-a crescut tătica lor!
Nu, este interzis!
Cineva a spus că dacă scriem ce a fost acolo ne facem trafic şi click-uri pe politica uniunii şi … nu-i cinstit.
Eu n-am nevoie de trafic aşa că ne spălăm rufele murdare în familie … pînă le publică ministerul culturii şi incultelor, presa laică şi alte foruri şi forumuri.
consemnează
Torecan Emetiralovici Fenotiazinov
Frate Marius cum a fost la parapante???…De la ce inaltimi ati sarit???….Sunt curios poate data viitoare sunt si eu pe lista….
Frumos!!! De la 25 m. Naum s-a ridicat cel mai sus cu instructorul.
Interesanta experienta…daca are motivatii corecte, e ok practicarea acestui sport extrem.
şi cine dă OK-ul, Esential? 🙂
Fr Marius daca ati sti cum tanjeste sotul meu dupa inaltimi…
nu-i mare lucru, dacă doreşte îl luăm!
Ok, in practicarea unui lucru cred ca il da constiinta, incredintarea..Romani 14:23 „Dar cine se indoieste si mananca(sau sare cu parapanta.:))))), este osandit, pentru ca nu mananca din incredintare. Tot ce nu vine din incredintare e pacat”….Cred ca incredintarea, iti da dreptul, ok-ul sa sari, sau sa stai pe tusa…
Sănu spiritualizăm chiar totul,
cînd merg de la Oradea la Aleşd trec de mai multe ori pe lîngă moarte deîct într-o zi de parapante.
Am încredinţarea să mă urc la volan şi mă urc.
Nu cred frate Marius ca am spiritualizat, eu referindu-ma la situatii si decizii in domenii mai speciale…O controversa pe care am avut-o cu cineva, e „daca e pacat sa joci biliard, sau snooker”..Nu ne-am referit la mesele din baruri sau discoteci, ci ma refer la un loc unde il poti practica in liniste. In discutie s-au adus fel si fel de argumente pentru practicarea acestui sport: iti pui mintea la contributie, iti dezvolti precizia, gandesti strategii, tactici, etc. La fel ca si sahul….
In discutie s-a adus si acest verset, pe care l-am discutat cu persoana respectiva….
înţeleg, Esential, nu te necăji…
jocul de biliard este compromis datorită locurilor în care există mesele… de altfel este un joc extraordinar…
…Pastorul nostru ne-a pus tot ce s-a discutat acolo
…nu si-a facut trafic… . 🙂
neavand bloc.(m-am bucurat vaznad ca Domnul isi continua lucrarea Sa).
….De ce sa nu spiritualizal totul?va rog sa explicati.
da, sînt lucruri care aduc bucurie, altele.. nu
Să nu spiritualizăm totul..
Mă duc la parapante pentru că îmi place, mănînc azi o îngheţată şi parchez maşina două locuri de parcare mai încolo fără a avea o motivaţie spirituală neapărat… şi cînd parchez maşina, dacă sînt trei locuri de parcare libere unul lîngă altul nu cer călăuzire specială din partea Domnului pentru alegrerea celui mai bun loc de parcare.
Parchez şi gata.
Pingback: Ultima imagine de pe retină… | Marius Cruceru