Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
A fost un moment deosebit. Indiscutabilă performanţa.
Mulţumesc, Fir, a fost greu să o conving pe Neriah să cînte, dar sper că a meritat.
Eu am participat doar la o inmormantare ( cea a bunicii ) si simt ca n-as mai putea vreodata..
Eu mai ţin minte şi acum înmormîntarea tatălul meu. Aveam 5 (cinci) ani.
o cintare potrivita scrisa de cineva ce-a trecut prin suferintse asemanatoare. Nu stim de ce Dumnezeu le lasa; nu fara un scop insa. Fugim de ele pt ca e normal sa fugim. Poate insa e si necredintsa in ultra-citatul Rom 8:28.
Pentru Florin:Mai bine sa te duci intr-o casa de jale,decit sa te duci intr-o casa de petrecere,caci acolo iti aduci aminte de sfirsitul oricarui om,si cine traieste isi pune la inima lucrul acesta. Mai buna este intristarea decit risul,caci prin intristarea fetei inima se face mai buna. Inima inteleptilor este in casa de jale,iar inima celar fara minte este in casa petrecerii. ECLESIASTRUL6:2-4
Nu-i prieten lui Isus asemenea,nimenea,nimenea
Nimeni nu poate ca El vindeca,nimenea,nimenea
…..Isus ne știi pe noi mai bine
,,,,,El poate să ne ajute
…..Nu-i prieten lui Isus asemenea,nimenea,nimenea
Lăsatu-ia,El,pe ai Săi cîndva?nicicînd nu,nicicînd nu
Scos-a El afară pe cineva?nicicînd nu,nicicînd nu.
……………………………………………….
Domnul să vă mîngîie…ne rugăm pentru voi
draga Doina TAtiana, mai este o cîntare pe care o cînta mama mea, după ce a rămas văduvă… Lacrimi în ceruri nu-s… şi În cetatea unde merg eu…
Da ….sînt cîntări minunate cari doar copii Domnului le înțeleg…se cîntă printre lacrimi …chiar dacă ai toată familia întreagă.
Simți că te străpunge în inimă cuvintele…e ceva ce nu se poate spune în cuvinte
mai e o cîntare frumoasă …era cîntarea tatălui meu
VOI RIDICA OCHII MEI SUS ,O,DUMNEZEUL MEU
Sînt cîntări frumoase cari nu se mai cîntă,sau,li sau schimbat cuvintele
Greu sa treci printr-un asemenea eveniment….o asemenea incercare nu este un lucru usor,putem noi canta,putem vorbi,putem plange asistand la toate evenimentele,insa pentru sotie este un lucru deosebit de greu de dus….o priveam plangand cum a stat ore intregi cu mainile pe sicriul celui drag,gandindu-se ca doar atat il va mai vedea,,,,,Doamne intareste-o tu,ai grija de ea,cum numai Tu o poti face.Adu-i pace in inima ranita,da-i rabdare si fii in orice ceas,
in orice clipa,langa ea si fetitele ei si ale lui Ciprian.
Nu stim si nu intelegem de ce e asa?????