Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Adevarat! Paco de Lucia este inegalabil, si evident ca un andaluz get beget interpreteaza muzica unui compozitor spaniol cel mai bine. (Cand am luat legatura cu fundatia Joaquín Rodrigo pentru a cere un concert de flaut, inainte de a mi-l vinde, fiica lui m-a intrebat ce nationalitate am :), nu cumva sa fi fost vreo asiatica ce doar „insira note”).
Fara indoiala ca etnia isi spune cuvantul, Doina de jale nu suna bine decat interpretata de Gheorghe Zamfir…
Cu toate acestea, evreii au fost, sunt si vor fi cei mai buni interpreti ai oricarui gen de muzica (Menuhin, Perlman, Ashkenazy, Barenboim, Oistrakh, etc…)
Am ascultat cativa live si pot spune ca experienta a fost coplesitoare. Ceea ce au compus nemtii suna cel mai bine in mana evreilor, interesant, nu?
Am mai constatat un lucru fascinant de-a lungul anilor de invatacel in lumea muzicii, si anume ca cei mai mari virtuozi sunt niste oameni foarte modesti, smeriti si care spun despre ei insisi ca mai au multe de invatat…
draga Ioana, pui o problemă foarte interesantă, o problemă care îmi naşte în minte altă problemă demnă de discutat.
Istoria Paco de Lucia este de discutat în detaliu… educaţia muzicală în casă, violenţa în „educaţia muzicală”, este un abuz faptul că taică-său îl forţa să studieze? Etc.
Pui problema relaţiei dintre etnie-etnicitate şi interpretarea unei anumite bucăţi muzicale. Oare nemţii interpretează cel mai bine Strauss, Mozart, Beethoven?
Cred, aşa cum deja dai soluţia… cred că sînt neamuri, printre care se pare că ne numărăm şi noi românii, ce să mai vorbesc de rromi, care sînt un caz special, evreii, de asemenea, care au primit ca dar special darul interpretării. Mie mi se întîmplă ceva ciudat. Cînd încep să cînt simt că de undeva din străfunduri izbucneşte ceva ca un gheizer, este dincolo de explicaţii. Nici nu ştiu de unde îmi vin unele linii melodice. Unele ritmuri şi linii din melosul oriental au fost aduse de străbunul meu care a fost ienicer luat la turci şi islamizat. Altele, din sud, altele culese din Moldova, există un mood în care intru cînd cînt, un fel de transpunere care se realizează, cred eu, numai la anumite etnii.
Ce spui de şcoala rusească de interpretare?
Da, sînt de acord, am mai discutat cu GS (Guitarschizofrenic) despre şcoala asiatică de interpretare la chitară. Nu-mi place deloc, este mecanicistă, artificială, fără simţire-feeling.
Extrem de interesant ce spui: muzica nemţească sună cel mai bine în mîinile evreilor, de reţinut!!!!
Ultima afirmaţie: cred că asta este valabil despre orice om învăţat, priceput în lucrul lui, oameni extrem de modeşti, de frumoşi în caracter.
Mediocrul şi ratatul sînt răutăcioşi, mîndrii, ciudoşi şi altele de la care mă voi abţine acum. Fac exerciţii de stilistică pe altceva 🙂
Muilţumesc pentru contribuţie!
Este mult de discutat pe tema educatiei muzicale. Cred ca majoritatea celor care si-au dedicat viata studiului unui instrument nu au avut parte de copilarie sau adolescenta, ma refer la faptul ca nu au avut timpul necesar pentru joaca, relaxare etc. Tot timpul liber si „ceva in plus” se dedica studiului instrumentului. Toti sunt oarecum „abuzati” de parinti. Mozart a fost abuzat de tatal sau, i-a pus vioara in mana de la 4 ani. Studia ore intregi la pian, de fapt e impropriu spus „studia” pentru ca de la el iesea muzica pur si simplu, fara sa studieze in prealabil. Dar se poate spune ca intr-un anumit sens a fost abuzat, la 5 ani facea turnee de concerte prin toata Europa…Beethoven de asemenea, nascandu-se dupa Mozart, a suferit povara geniului. Tatal sau l-a abuzat, prin batai crancene chiar, se spune ca din cauza asta si-a pierdut auzul. Astfel ca Paco de Lucia nu e un caz izolat.
Scoala ruseasca de interpretare este foarte buna, una dintre cele mai bune pentru instrumentele de corzi. Ne „batem” cu ei daca se poate spune asa. Nu exista nici o orchestra din Europa occidentala care sa nu aibe cel putin un rus sau un roman. Prin anii 90 chiar se masura calitatea unei orchestre prin procentajul de est europeni pe care il detinea. Acum lucrurile s-au mai asezat.
Asiaticii canta perfect. Nu rateaza nici o nota. Executie de calculator. Castiga toate concursurile. Dar nu lacrimeaza nimeni la concertele lor, nu se bucura nimeni, nu se revolta nimeni, nu se roaga nimeni. Se limiteaza la a aprecia perfectiunea executiei.
Rromii sunt foarte buni „urechisti” si exceptionali interpreti. Au un talent inegalabil in a canta orice fel de muzica, la fel ca si evreii. Ce au evreii in plus? Parerea mea este ca tocmai sublimul, finetea interpetarii si clasa, conferite de privilegiul de a fi poporul ales…
Multumesc si eu pentru raspuns. De aici se pot naste polemici nesfarsite. Scuze ca m-am pierdut in detalii, m-a luat valul…daca vorbim de muzica. 🙂
draga Ioana,
Ştiu despre ce vorbeşti. Am avut prieteni şi colegi care au suferit acelaşi tratament pe care îl descrii mai sus. Unii au rămas copilăroşi încercînd să recupereze acum la 30-40 de ani tot ce au pierdut în copilărie.
Şcoala rusească… de vioară şi şcoala românească. Am făcut armata cu nepotul domnuli Geantă, profesorul de vioară. Se pare că anumite tehnici au fost împrumutate din şcoala rusească în cea românească.
Da, şi la chitarişti asiaticii sînt impecabili, dar … aşa cum spui.
Ai văzut ultimul proiect al lăutarilor de la Clejani, muzică clasică cîntată după ureche?
Ţiganii şi evreii? Ce au în plus de pot interpreta aşa? Ce au şi românii. Suferinţa!!!
Numai din suferinţă, lacrimi, transpiraţie şi sînge intră în gene ceea ce mult mai tîrziu iese pe scenă.
foarte frumoasa interpretarea lui Paco insa nu stiu daca e cea mai cea mai interpretare… concertul a fost dedicat lui Regino Sainz de la Maza cine stie poate el l a interpretat mai bine!!!! nu stiu daca s a inregistrat premiera din 40. am vizionat un documentar cu Paco in care apare si tatal lui si vorbeste de copilarie si educatia muzicala, nu pare sa regrete nimic sau sa considere un abuz educatia muzicala. in alta ordine de idei Paco nu „citeste” partituri… concertul a fost in cazul lui o proba de ureche muzicala!
esti sigur ca este adevarata legenda privitoare la Paco, cum ca nu citeste notatie?
nu cred ca avem inregistrari cu de la Maza..
da am dat o cautare rapida pe la „vecini” si alti cunoscuti si nici o inregistrare cu de la maza. de Paco pot sa va zic ca e adevarat, nu citeste partituri si inainte de trio ul cu Mclaughlin si di Meola nu avea idee de improvizatie si structuri armonice. el spune ca nici dupa nu a inteles mare lucru. in documentarul de care aminteam spune ca avea dureri de cap dupa fiecare concert cu ei pt ca se concentra foarte tare sa i inteleaga si nu reusea si i se parea imposibil sa improvizezi liber iar functile armonice de jazz spune ca sunt un mister.
pana de curand muzica de flamenco nu a avut manuale/metode pentru ca e aproape imposibil sa inveti dupa carte acest stil in care compas ul – secventa ritimica – reprezinta baza (asa cum o spune si Paco!).
Foarte itneresant, cu asta in cap, pe drum de la Mures la Oradea am ascultat impreuna cu profesorul de chitara Nelu Sabau citeva dintre melodiile de pe albumul Friday Night in San Franciso..din pura coincidenta s-a intimplat sa am un disc cu asta in masina 🙂
este absolut…. ABSOLUT… NU GĂSESC SUPERLATIVELE.
ma scuzati ca indraznesc…o opinie din partea unor cunoscatori mai fini ai muzicii in general si al chitarii in special. Ceea ce se aude in acest video poate fi un argument pro citire a partiturilor, sau mai degraba improvizatie? Ma refer atat la Paco cat si la Camaron. N-am stiut niciodata sa-mi raspund la intrebarea asta… Multumesc!http://www.youtube.com/watch?v=VKtAhJPZS6o