Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Mda.
Eu as fi de parare ca nu rezolvam mare lucru. Dupa ce ti-am citit mesajul am zis ca o fi ceva bun, poate. Insa, dupa ce am vazut filmuletul m-am razgandit. M-am uitat putin la fetzele oamenilor care organizau marsul. Si pareau asa de triste. Si nelipsita fanfara. Apropos, daca s-a organizat pentru cei „din lume” acest mars, ar fi trebuit sa se stie ca fanfara este folosita in special la mormantari. M-au uitat si la fetzele oamenilor de pe starzi si din balcoane. Imi pareau destul de surprinsi. Ma intreb cati dintre ei si-au recunoscut vecinii printre marsaluitorii care tineau pancarde cu „Un singur domn/O singura credinta/Un botez” si ce parere au despre ei cand in vad in viata de zi cu zi cum tin cu dintii de „botezul lor adevarat”.(as vrea sa ma insel, dar…) Ideea poate ar fi buna, punerea ei in aplicare e mai dificila. Sa ne dea Dumnezeu creativitate, sa stim cu sa Il prezentam oamenilor astfel incat sa fim relevanti si nici sa nu iesim de sub umbrela Lui.
şi observaţiile tale sînt interesante…
poate că unii dintre cei care au privit un astfel de marş au aflat pentru prima dată despre pocăiţi.
Am văzut și eu zilele trecute filmulețul. Cred că astfel de evenimente pot avea un oarecare impact doar dacă sunt dublate de o bună mărturie a credincioșilor.
Foarte bună idee!
nu dublate, ci precedate
Dacă zici tu, așa să fie! 🙂
Daca s-a dorit „vizibilitate” printr-un asemenea mars, atunci cred ca demersul a fost unul util. Mi s-a parut ca un fel de „teaser” . Probabil ca invitati la o intalnire in cadrul Bisericii, oamenii vor fi cel putin curiosi sa vada „cine-s aia de-au strans 2000 de oameni pe strada si n-au cerut nimic”. Asta poate fi ca si un „carlig”. Oricum, suntem „luati la gramada” cu sectantii si un mars poate fi cel putin un mijloc de informare: cine suntem, ce dorim. Mie mi se pare ca e necesar un asemenea demers, mai ales in contextul in care ne-am cam „tolanit” in bisericile noastre comode si caldute. Fiind printre primele si putinele manifestari de gen, cred ca am putea fi putini ingaduitori cu critica. Cat despre fanfara – era mai reprezentativ daca aduceam o orchestra simfonica? Fanfara mai canta si la promenada nu numai la inmormantari.
Una peste alta, fara sa ma entuziasmez prea tare, eu zic ca e un lucru bun ca s-a facut marsul. Cunoscandu-l pe Daniel Chereji sunt convins ca lucrurile nu se vor rezuma doar la acest mars.
CMD, tocmai pentru că îl cunosc pe Daniel Chereji nu măî îndoiesc de intenţiile curate ale unui asemenea marş. ba, am înţeles că a fost şi bine organizat.
Ştii care este primejdia, pe cre am văzut-o la marşul la care am fost..
Să se alăture de acest marş nişte personaje nemernicoase care să compromită tot,
în cazul nostru se alăturaseră nişte securişti, pe vremea cînd fusese arestat MArian Munteanu…
Am făcut un marş al tăcerii, un marş de susţinere… şi cîţiva turbulenţi s-au plasat strategic, au spart maşini, au agresat populaţia.. şi au compromis totul.
acesta este riscul.
ca unul care cunosc cate ceva despre marturia baptista din jud Maramures, slujind aproape patru ani acolo, cred ca credinta baptista are nevoie si de o recunoastere mai ampla. Sa stie locuitorii din maramures ca in mijlocul lor, pe meleagurile maramuresene treieste o comunitate (este adevarat nu foarte numeroasa dar activa)de oameni, credinciosi principiilor si valorilor scripturale, oameni care vor sa fie o marturie si o reprezentare a noii comunitati de oameni pe care a lasat-o Cristos in urma Lui pe pamant dandu-i un mandat inca neterminat, acela de a duce evanghelia (adevarata evanghelie)pana la marginile pamantului. Pt mine asta inseamna chiar si in judetul Maramures.
Parerea mea personala este ca un asemenea mars, cu o asemenea ocazie speciala legata de o istorie baptista de 400 de ani, dar si o istorie de 2000 de ani de credinta curata, este un motiv imbucurator de a ne face auzita vocea, de a ne putea enunta principiile si valorile, pt ca oamenii di Maramures, dar nu numai, sa poata lua cunostinta de o comunitate, de o biserica care se doreste a calca pe urmele intemeietorului ei care este Hristos Domnul. asta cred ca trebuie afirmat cu toata convingerea si taria de catre fiecare baptist, asa cum scria pe o pancarda ISUS CRISTOS ESTE DOMNUL!!!!
De o asemenea recunoastere nu doar la nivel declarativ, cat mai ales la nivel de traire avem cu totii nevoie.
Ma bucur pt ca in Baia Mare sunt asemenea oameni activi, credinciosi, plini de pasiune si ravna pt Domnul, il felicit pe aceasta cala pe fratele pastor Daniel Chereji pt initierea si organizarea unui asemenea eveniment!!!
Il cunosc bine pe fratele Daniel si lucrarea pe care o face in Biserica Biruinta, cat si implicarea in lucrarea de evanghelizare in celelalte localitati il califica ca un slujitor care ar trebui urmat si exemplu de marturie care trebuie continuata si dusa mai departe, de ce nu chiar si in jud. Bihor.
Da, Daniel este un om extraordinar, cu o mărturie foarte bună. Dumnezeu să îi dea în continuare sănătate.
Eu zic ca au facut ceva…Daca si un pahar de apa va fi rasplatit…asta este mai mult decit un pahar de apa. Biblia spune ca daca ne rusinam si El se va rusina de noi…oamenii astia au demonstrat dimpotriva. Pe vremea lui Ceausescu asa ceva ar fi fost imposibil de gindit; iaca deci inca un motiv de multumire. CA se mai pot face imbunatatiri? Chiar si la noi…si inca cite!!! Eu i-as felicita pe fratii respectivi care s-au aliniat frumos, au fost disciplinati, cu sotii si copii, imbracati de sarbatoare au spus oamenilor din orasul lor…ca ei sint pocaitii din oras…
Da, să nu ne ruşinăm, sigur… am întrebat tocmai pentru că nu ştiu. Eu am participat o singură dată la un astfel de marş şi mi-a lăsat un gust coclit în gură.
Mi-am spus atunci… şi glasul Lui nu s-a auzit pe uliţe.
se pare că prezenţa creştină trebuie să se manifeste ÎN PRIMUL RÎND altfel şi apoi prin marşuri
Frate Marius,
și eu am participat la două marșuri. Unul în Anglia și celălalt în Hunedoara.
Cred că manifestările publice sunt bine venite dacă nu se pierde sau compromite MESAJUL nostru.
De ce ar fi important să fim NOI vizibili? Ce se întâmplă dacă văd oamenii că suntem 2000 de baptiști? De ce ar fi curioși să afle mai multe?
Cred că trebuie să avem grijă să nu facem marșuri doar dintr-un complex de inferioritate. E bine să ieșim, dar poate ar fi bine să începem cu vecinii și cei de pe strada noastră și să le spunem cine suntem și în CINE ne încredem!
Domnul să ne dea putere de mărturie!
Corect!
foarte bună remarcă. marșurile nu trebuie să fie expresia unui complex de inferioritate.
Dacă mărturia de pe strada noastră este bună, atunci n-am proleme cu defilarea prin centrul localității.
Nu vad deloc relevanta acestor marsuri.Cred ca nu mai avem noi o identitate si atunci stiind doar care ar trebui sa ne fie identitatea alergam la astfel de treburi.Pentru ca nu stim cine suntem si ce trebuie sa face , ce comportament trebuie sa avem in relationari ne este mai usor sa faci seri de evanghelizare pentru noi si marsuri si tamtam-uri ca sa ispitim oamenii.
Nu cred ca putem transmite un mesaj al salvarii mergand incolonati.Mesajele fratii mei se transmit si neurland si neenervand.Se transmit prin vieti traite.Se transmit prin modele.
Mai urmeaza concerte in aer liber cu penticostalii 100 de ani.Discoteci crestine…ca doar..trebuie sa stie lumea de noi.Altfel nu vor stii niciodata.
P.S. sunt penticostal(ot cei care s-ar putea simtii jigniti la ex cu penticostalii)
Nu cred că este vorba de urlat.. scandările au pericolul lor, de asemena, lozincile scrise pe pancarde prezintă și ele pericolul hipersimplificării mesajului identitar.
Personal ma indoiesc de utilitatea acestor marsuri. Trebuie sa ne amintim de vremea in care cei dintre noi care „am venit din lume” eram in lume. Ce gandeam despre pocaiti si ce reactie ar starni aceste marsuri printre noi daca si acum am fi fost in lume si am fi gandit precum in acele vremuri. Fusesem indoctrinati sa-i consideram pe „pocaiti” niste ciudati, predispusi la orgii sexuale, jertfe umane si alte asemenea, un soi de vampiri extraterestri ce au venit sa suga sangele ortodox al preacucernicului neam romanesc. Orice s-ar fi intamplat si orice argumente logice ar fi adus vreun astfel de ciudat eram suficient de bine conditionati sa le respingem cu vehementa. Singurul antidot eficient la aceasta indoctrinare diabolica a fost si ramane harul lui Dumnezeu, ce, prin Duhul Sau cel Sfant poate patrunde in cele mai impietrite constiinte, dezghetandu-le pentru eternitate. Aceste manifestari triumfaliste (in care, cu regret o spun, incadrez si construirea mausoleelor baptiste!; spun asta pentru ca sunt baptist)nici nu strica nici nu ajuta. Ma tem, asa cum foarte bine aminteau cativa comentatori,ca astfel de gesturi stradale sa nu se substituie unei veritabile trairi crestine, in fapta si Cuvant.Howgh!
Am aceleași întrebări pentru tine ca și pentru Cornel: cum vezi dinamica dintre Ekklesia și Agora?
Aceste marsuri sunt bune, daca sunt dublate cu alte activitatii sociale(in cadrul comunitatii), ca sa aiba continuitate. Daca se mai face un mars peste un an lumea uita. In rest foarte bine organizat acest mars felicitari Biserica Biruinta si Daniel Chereji.
Aurel, te credem pe cuvînt, ca unul care ai fost de față!
Scriptura spune sa MERGEM si sa vestim Evanghelia la orice faptura. Acest „MERGEM” mi se pare putin in antiteza cu felul in care „STAM” in Bisericile noastre. Mi se pare ca suntem tot mai putin interesati sa MERGEM si tot mai mult preocupati de cum STAM. In contextul in care TREBUIE sa MERGEM, un mars de genul acesta mi se pare ca se inscrie in linia „activa” pe care suntem chemati s-o trasam. Cu siguranta ca marea trimitere se refera la ceea ce multi de aici au amintit – vietuirea noastra in mijlocul oamenilor. Fara asa ceva, un mars ca si acesta se poate transforma in ceva rusinos mai degraba. Cu sigurata,o asemenea manifestare este undeva la mijlocul listei de prioritati ale unui crestin, deci sunt lucruri mult mai importante decat acesta. Daca insa se face asa ceva, cred ca trebuie facut cat mai bine.
Cat despre pericolele care le semnala fr. Cruceru – fara a parea „fundamentalist” – cred ca nu trebuie scos si elementul Divin din ecuatie. Cred ca daca avem incredintarea ca un asemenea mars este „cu voia Domnului” si ne facem particica cat mai bine posibil, sunt convins ca tot ceea ce se va intampla acolo va in mana Lui.
Manifestarea de la BM, nu mi s-a parut a fi una triumfalista (poate daca lipsea fanfara, parea mai „smerita”), ci una normala: astia suntem, asta vrem. Cum altcumva sa le facem de cunoscut unor oameni care din motive subiective sau obiective refuza sa intre in bisericile noastre sau nu privesc programele noastre media?
Cineva spunea un lucru la care inca mai meditez: de ce nu si-a facut Isus cat a fost pe pamant o biserica (cladire), ci a ratacit pe dealuri, pe mare, prin casele oamenilor? Cel putin sa ne satisfaca si noua curiozitatea si preocuparile (mult mai mari decat una pentru un mars): cat de mare sa fie amvonul, unde sa fie pus, cum sa fie asezat corul,daca sa fie banci sau scaune, cu sau fara flori, baptistier pictat sau nu, cu sau fara cruce, cat sa tina programul, daca incepe de la 9 fix sau multe alte mari dileme care le avem noi, crestinii de azi – preocuparea pentru „izma, marar si chimen”.
Personal, cred ca viata de crestin se defineste la interferenta multor lucruri, mai ales a Cuvantului,a Duhului, a trairii fiind modele si alternative, ….. si de ce nu, inclusiv a marsurilor daca asta e „lumina” pe care o avem.
Marsul in esenta este o miscare de-a iesi in evidenta. Cred ca Hristos ne invata altfel. Indiferent de contextul social: libertate sau pesecutie, noi suntem chemati sa fim ca si aluatul care dospeste o intreaga plamadeala. Scopul nostru nu este sa iesim in evidenta ci sa transformam totul in asa fel ca, Hristos sa fie totul in toti.
Vizibilitatea ne este garantata de Hristos doar atunci cand faptele bune vor fi multe si marunte, nu mari si rare. Regula nu exceptie.
Tot ceea ce facem sa facem in ascuns. Roadele vor fi vizibile de toata lumea. Ca la sfarsit sa nu se zica ce „tare sunt baptistisi” ci, „Ce Mare este Dumnezeul lor”.
Marsul ca forma de protest este o alta forma de a iesi in evidenta. Cred ca puterea de-a schimba ceva in bine vine ca urmare a postului si rugaciuni nu in urma protestului.
Nu il vad pe Isus Hristos sau pe ap. Petru sau Pavel ca participanti la evenimente de genul acesta. Dimpotriva, muntele, pustia, postul si rugaciunea.
Fenomene religioase sau sociale sunt de obicei „deraiate” de oameni care au ideile lor personale despre modului in care poti rezolva probleme sau de-a iesi in evidenta.
La indemnul unui comentator vis-a-vis de Bihor si mars??? Ma rog Domnului ca, credinciosi din Bihor sa convinga societatea ca existam, ca nu am murit, nu prin mars ci prin modele de viata pline de roada Duhului Sfant si nu prin fenomene de genul acesta. Biserica nu este un sindicat sa iasa in strada si sa „marsaluiasca”. Ea este Mireasa Domnului care isi asteapta Mirele in veghe si in rugacine si avand ulei in candela, Lumina si Puterea Duhului nu puterea „multimilor”.
Biserica prin excelenta este „ekklesia”, „the called out”, „chemata in afara” nu trimisa „inlauntru”.
Pax Domini
dar ce faci cu Ioan 17,nu te rog să-i scoți din lume… chemați afară… dar care ste dinamica, legătura dintre ekklesia și agora?
Dar pe Petru și Pavel îi vezi vorbind în Agora?
îi vezi vorbind în fața lui Felix sau în casa Cezarului?
am mai discutat nevoia sau oportunitatea implicaării publice a creștinilor.
cum, cînd, în ce formă?
mi se pare mie că modelul tău este izolaționist?
O completare necesara la ceea ce am scris: „chemata in afara”.
Indivizii, membri sunt trimisi „in toata lumea…. cu scopul de-a face ucenici, care din nou sunt chemati „sa iasa in afara” si sa formeze alte „ekkleisa”s „chemata in afara” care sa trimita indivizi, membri in toata lumea, etc., etc., etc.
Totusi, atunci cand suntem chemati sa fim LUMINA IN INTUNERIC, suntem chemati sa IESIM IN EVIDENTA. Si cum va putea lumina LUMINA daca o tinem sub obroc?
destul de simplu…
=prin trairea-punerea in practica a invataturii si asumandu-ne mandatul -rolul- enuntat de catre Domnul.
,,Voi sînteţi sarea pămîntului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăş puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decît să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.
Voi sînteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămînă ascunsă.
Şi oamenii n’aprind lumina ca s’o pună supt obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
da, draga Mitică, întrebarea este dacă astfel de marșuri ne ajută sau ne încurcă în îndeplinirea mandatului nostru.
sau nici nu ajută nici nu strică…?
Starea naturala in univers este de intunere. Un simplu chibrit se vede doar prin faptul ca exista si emana ceea ce este/are in esenta lumina. Intunerecul ne scoate in evidenta nu noi, si este o diferenta…
Corect, insa cum ramane cu obrocul?
1. Nu uita ca este o parabola, deci nu cautam invataturi secundare, etc.
2. Daca trecem de prima regula atunci Crestinismul care lumineaza trebuie trait in relatii = aproapele
3. Obrocul am putea sa fim noi, atunci cand alege o forma de spiritualitate launtrica. Buni in idei, ganduri, teologie dar fara o manifestare practica a „lumini” pe care o avem in relatii. Nu influentam pe nimeni, nu ajutam pe nimeni.
In legatura cu orice mars; Atragem oamenii la Lumina nu la noi/cult etc. Incurajam oamenii sa aleaga Lumina oriunde s-ar gasi Ea nu pe noi. Noi nu putem fi peste tot El poate.
Ceea ce imi place la Billy Graham este ca el ii indeamna pe oamenii sa mearga la orice biserica in care Cuvantul/Lumina/Hristos este propovaduit, acolo noul convertit poate creste/dezvolta/functiona.
Noi am vrea sa vina la noi ca sa fim noi mai vizibil, mai multi. Lozinca, „Unde-s multi puterea creste, si dusmanul nu sporeste!”
In lumea spirituala lucrurile stau altfel: Unde sunt doi, sau trei… acolo El este, sunt majoritari si au putere. Sunt vizibili, datorita Lui si vieti pe care o traiesc ca, „chip” al lui Hristos.
Nu spun lucruri noi, stiu ca si voi le vedeti la fel… dar trebuiesc amintite.
Am scris un text despre asta, dar acum nu am timp să caut… caută la search… vinul lui Isus și Churchill 🙂
draga frate Marius,
Incerc sa scriu ceva despre „Marsul” de la Baia Mare, desi stiu ca scriind o sa saracesc frumusetea evenimentului asa cum a fost in realitate si cum a ramas in inima oamenilor.
Cred ca daca cineva vrea sa vorbeasca despre un mars religios si sa fie si cat de cat obiectiv in acelasi timp, trebuie sa fi fost la vreunul, iar daca vrea sa vorbeasca despre evenimentul de la Baia Mare cu atat mai mult.
Dumnezeu a pus in mintea mea aceasta idee in urma cu doi ani, atunci ma gandeam sa sarbatorim 450 de ani de cand la Baia Mare si Baia Sprie exista cate o biserica anabaptista, persecutate si desfiintate apoi de generalul Basta.
Scopul intalnirii de vineri NU a fost marsul, acesta a precedat doar intalnirea propriu zisa din piata.
Filmuletul de pe net este realizat alaturi de altele, de ziaristii care au fost prezenti, iar ei au vorbit mai mult despre mars deoarece probabil marsul a prezentat pentru ei mai mult interes.
Noi am vrut sa avem pur si simplu o sarbatoare in cinstea Domnului!!!
Insa de aceasta data am ales Piata orasului si nu cladirea bisericii
Nu am intentionat sa facem „evanghelizare” si nici n-am vrut sa ne „dam mari”, pentru ca noi stim deja cat de mari sau mici suntem.
Acolo au cantat coruri, tinerii, formatia Shema, au fost mai multe mesaje ale unor pastori, iar in paralel s-au desfasurat simpozioane de istorie baptista, Clubul Awana, si am avut standuri cu carti de la edituri baptiste(!)
SCOPUL A FOST TRIPLU:
1. ANIVERSARE
Am vrut sa onoram Numele Domnului pentru purtarea de grija si insotirea Sa providetiala pe parcusul timpului
In urma cu 100 de ani n-ar fi fost posibil, iar peste 100 am vrea dar nu o sa mai fim aici.
Tocmai de aceea am vorbit putin despre noi si mult despre El
2. ADUNARE
Baptistii din Maramures nu s-au intalnit impreuna niciodata. Mi-am zis ca n-ar strica o anticipare a intalnirii din cer, am vrut sa vedem cu o sa fie.
Majoritatea bisericilor din Maramures sunt micute. Cativa crestini intr-o bisericuta de la tzara se inchina lui Dumnezeu 20, 30 de ani, fara sa se intalneasca si cu alti credinciosi. Spre bucuria si imbarbatarea lor au vazut ca mai au o multime de frati.
Astfel de oameni au plecat de la intalnire cu inima incalzita si cu ochii in lacrimi de fericire.
3. ARATARE
Da, am vrut sa aratam lumii ca existam, desi multi stiau deja.
Insa in zilele noastre sub umbrela „pocaiti” intra la pachet oameni de tot soiul, tocmai de aceea am vrut sa ne afirmam identitatea.
Din pacate, intr-un loc ca Maramuresul, unii cred ca am aparut dupa revolutie.
Pancartele noastre au vorbit despre crezul si ideile pe care le avem fara sa ofensam sau sa starnim polemica.
Faptul ca am iesit in strada nu exclude nicio clipa responsabilitatea noastra de a trai curat, dimpotriva nu ai ce cauta in strada, identificandu-te cu numele de pocait daca viata ta nu este insotita de astfel de traire pentru ca atunci efectul este invers.
Prin urmare daca n-am fi cunoscut importanta marturiei unei vieti curate, n-am fi avut curajul sa ne ducem in strada. Desigur ca am fost prevazatori si pe unii i-am tinut inchisi in casa(sic)
Gestul nostru de a iesi in strada NU a fost spectacol. Eu stiu cel mai bine fiindca am depus eforturi serioase sa-i motivez pe frati sa organizam evenimentul.
Din nefericire multe biserici si-au pierdut vigoarea, energia si entuziasmul, devenind reci, apatice si mohorate.
In astfel de cazuri nu mandria este problema ci lenea, obisnuinta si hibernarea.
Eu cred ca desi stim ca trebuie sa fim lumina, uneori cladirea bisericii este obrocul sub care tinem ascunsa lumina. Comunistii ne-au obisnuit cu ideea ca trebuie sa ne manifestam doar in spatele zidurilor bisericii. Candva, botezurile baptiste se organizau exclusiv in afara zidurilor.Noi n-am mai facut o astfel de intalnire, nici mars, dar gandul celor prezenti a fost ca neaparat ar mai trebui sa facem.
Eu n-am mai fost la alte marsuri, nici religioase, nici politice, nici sociale(bransa in care lucrez eu nu are sindicat), dar marturisesc ca la aceasta intalnire, partea cu marsul m-a incantat cel mai mult.
M-am gandit la Moise, marsaluind cu poporul din Egipt spre Canaan, m-am gandit la Zorobabel, Ezra si Neemia, marsaluind dinspre Babilon spre Ierusalim. M-am gandit ca viata mea de credinta este un mars spre Tara Promisa. Iar pentru mine este o cinste sa pot marsalui de mana cu sotia, copii si fratii mei
Fiti binecuvantati
Daniel Chereji
Frate Daniel, mulțumesc pentru explicații, sînt importante, de aceea am pus comentariul dvs. ca postare separata, pentru a judeca aceste evenimente prin intenție.
Am înțeles ca dr. dr. Corneliu Simuț a făcut o treabă excelentă. Este un om foarte informat.
Psihologic privind problema, mie mi se pare un gest similar cu srijelitul numelui pe-un trunchi de copac. Intentia vadita e de a iesi in evidenta strict vizual. Iar manifestarile care se vad, in general sunt menite sa substituie lipsa celor care nu se vad. Poate vor spune unii ca da, dar in jurul marsului astuia au fost oameni care au facut evanghelizare pe strada, si au vorbit cu oamenii. In cazul asta nu stiu cata nevoie e de un asemenea pretext pentru a face evanghelizare, iar o evanghelizare sanatoasa vine in urma unei relatii sociale consistente.
Uwe, nici pe departe n-as pastra paralela.
Evanghelizarea este cu totul altceva. Iată că acum avem o explicația din partea organizatorilor marșului.
Nu am o problema in ce priveste relatia dintre si ekklesia atata timp cat ekklesia isi pastreaza identitatea fara sa se „agorizeze” si atata vreme cat principiile Imparatiei sunt comunicate clar lumii, dand, bineinteles, prioritate comunicarii non-verbale. Marsul in sine nu este nicidecum contestabil, in conditiile in care astfel de manifestari nu se substituie unui alt gen de demonstratie, aceea a dragostei in actiune. Ca sa citez un leitmotiv al contestatarilor intolerantei calviniste din vremea marelui reformator:”let’s have some deeds before the creeds!” Teama mea a fost indepartata insa de lectura comunicatului fr. Chereji, in care am simtit, in ciuda unui ton usor defensiv, sinceritatea celui care a vrut sa faca ceva pentru Cristos si Biserica Sa. Daca acest demers este coerent cu o viata crestina ce-L reflecta pe Cristos spre luminarea celor ce au nevoie de Lumina atunci nu -mi ramane decat sa ma inclin in fata unor astfel de slujitori.
cam asta este tratarea mea, Jeremy
https://mariuscruceru.ro/2008/06/03/intre-whiskey-ul-lui-churchill-si-vinul-lui-isus/
REferitor la marş… Cunoscîndu-l pe Daniel, am garanţia intenţiilor şi motivelor cel puţin.
De asemenea, cunoscîndu-l pe Corneliu Simuţ, am garanţia calităţii conferinţei care s-a ţinut.
Am apreciat că Daniel a vrut să dea şi un aspect academic-informaţional întregii manifestări.
Am participat la mars si a fost ceva extraordinar. Cand l-am auzit pe fr. Daniel rugandu-se m-a trecut un fior. Si discursul fr Iuga a fost exceptional.
Cum spuneau si unii aici, degeaba facem marsuri daca viata de fiecare zi nu se vede diferenta. M-am uitat pe emaramures.ro la parerile unor baimareni despre mars. Comentariile unora vorbesc de la sine …
Da, si eu am citit comentariile si toate suna foarte „fain”… Asa ar trebui sa sune… asta imi spune ca „pocaiti” din Maramures sunt pocait bunii.
Trebuie sa avem opozitie, nu putem fi primiti cu bratele deschise. Domnul Isus a fost batjocorit. De ce ne-am astepta la altceva? Daca primim laude, avem o problema, daca ne batjocoresc pe nedrept au o problema.
Totusi trebuie sa fim atenti… sa nu ne tinem discursurile si mai ales sa nu ne rugam rugaciunile in piete in fata oamenilor ca sa fim vazuti si auziti de ei.
Sa nu ne trezim ca iubim mai mult evenimentele si nu „strangerile” noastre la rugaciune si studierea Cuvantului lui Dumnezeu. Mai ales acum in ipostaza noua in care frecventarea Case Domnului este din ce in ce mai problematica pentru uni.
Ne dam si noi cu parerea, nimic mai mult, nimic mai putin. Cu stima…
Vis-a-vi de ceea ce se vorbeste despre acest mars. As vrea sa va scriu scopul si viziunea biserici care a organizat acest mars, al Bisericii Crestine Baptiste „Biruinta” si anume:
1.Biruitori spre biruinta finala;
2.Inaltam Numele lui Dumnezeu ca Sfanta Treime;
3.Rugandu-ne cu credinta si pasiune;
4.Ucenicizam pacatosii;
5.Interactionand sistematic si profund cu Scriptura;
6.Nastem ucenici, crescandu-i spre asemanarea cu Cristos;
7.Traim in dragoste, unitate, pace si slujire;
8.Asteptand revenirea glorioasa a lui Cristos,
acesta este deviza bisericii organizatoare, in acelasi timp cred ca aceasta a fost si deviza acestui mars, ceea ce pot spune este ca acest mars a fost precedat cu post si rugaciune. Ca unul care am participat la acest mars, consider ca acest mars a fost ca o binecuvantare pentru pocaitii Maramuresului si nu doar a acestui judet. Da, e adevarat ca ceea ce s-a vazut in spatele unor camere de filmat, care au fost realizate de niste „profesionisti”, ei au facut acest lucru profesional (vorbesc de reporteri), dar in spatele acestor lucruri s-a vazut adevarata valoare si „substanta” care ar trebui sa tresalte in sufletele noastre. Sunt bucuros si onorat ca am participat la acest mars si Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca este acela care „vorbeste cand intr-un fel cand in alt fel, numai omul sa ia seama”, a si inca ceva noi suntem „sarea lumii” si trebuie sa avem „gust”, daca o singura persoana se intoarce in urma acestui mars, in ceruri va fi bucurie si Dummnezeu se va „mandri” de acest mars.
Domnul sa va binecuvinteze frate pastor Daniel Chereji si sa va intareasca, sa va dea sanatate si multa putere in ceea ce faceti. Fiti binecuvantat.
Mulţumim, Ind!