Vă mai aminţiţi de Ghiţă, Nelu şi Lenuţa?
Ei, ieri seara, fratele Ghiţă a avut o întrebare extraordinară şi a trebuit să mergem la limba greacă.
În 1 Petru 1:5-6 se găseşte următorul text:
1 Petru 1:5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
6 În ea voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,
7 pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
8 pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
9 pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.
Întrebarea este următoarea:
La cine se referă pronumele EA din versetul 6, „în EA voi vă bucuraţi mult”
Variantele sînt următoare:
Dacă ai vreo altă variantă, scrie în comentariu răspunsul tău. Dacă alegeţi vreo variantă din cele de mai sus, motivaţi de ce.
Îi rog pe Vaişamar (oricum este în post 🙂 ) şi pe alţi pricepuţi la limba greacă să nu deconspire răspunsul pînă mîine seară. E uşor cu greaca. Vreau să testăm următorul lucru, o teorie a unui prieten şi anume: „orice om care are puţin bun simţ hermenutic poate să îşi dea seama despre ce este vorba în text, INDIFERENT de dificultatea textului, chiar dacă nu ştie greceşte”
Succes!
Sînt aşa de curios…
Marius Cruceru 
Nu stiu greaca si as putea sa ma bucur de toate cele enumerate mai sus afara de faptul ca nu stiu(greaca).Totusi cred ca cheia o gasim in versetul 9 unde ne spune motivul bucuriei: mantuirea sufletelor noastre.
Textul vorbeste despre mantuire. De ce ? Pentru ca e evident ca vorbeste despre mantuire ! 🙂
am impresia ca pronumele se refera la toate din versetul cinci, pentru ca puterea lui Dumnezeu include credinta si mantuirea
Cred ca se refera la mantuire. Atunci cand citim trimiterile, in Romani 12:12a spune: „Bucurati-va in nadejde” si asta ma trimite cu gandul la mantuire… si apoi mi s-a parut cel mai logic raspuns…
Crestinul autentic se bucura mult in puterea lui Dumnezeu ,putere care tranforma omul vechi in faptura cea noua prin sangele Mielului jertfit.
O calvinists, calvinists, calvinists… Pun pariu ca toti calvinistii au ales ‘puterea lui Dumnezeu’. Inca o dovada ca filosofia dicteaza interpretarea textului biblic, iar nu bunul simt hermeneutic.
se poate, dar să vedem ce spun și arminienii…
Credinta, zic eu 🙂
. „bucurati-va daca sunteti in credinta”2Corinteni13.5 Conditia sa ne bucuram?Sa avem…credinta!
Imi cer scuze daca gresesc, sa nu radeti de mine.
Inginer fiind, si nu specialist in greaca, cred ca nu incalc regula instituita de dvs., asa ca pun si eu un raspuns, uzand de infimele mele cunostinte de greaca (atat de limitate, incat nu ma pot incadra in categoria „priceput la limba greaca” – nici vorba de falsa modestie!).
Pronumele relativ cu care incepe versetul 6 este in masculin singular (cu dativul cerut de en). Ma intorc in versetul 5 si caut un substantiv cu care sa se acorde. ‘Puterea’ este feminin, ‘credinta’ feminin, ‘mantuirea’ feminin. „Vremea” (KAIROS) este in masculin singular! Cred ca asta e solutia! Deci se refera, oricat de ciudat ar parea pentru cei obisnuiti cu traducerea DC, la „vremea de pe urma” (‘vremurile de apoi’, cum a tradus DC).
In acest KAIROS ESCHATOS ne bucuram (mult).
O fi bine?
Cred ca nu merge fara textul grecesc.
Bunul simt hermeneutic (si in general bunul simt in orice stiinta) este limitat. Nu se mai poate face stiinta de carte doar cu bunul simt.
Tare de tot exemplul. Regret din nou ca nu va pot fi student, fie si la 41 de ani! 😦
draga Adrian, pina acum ceimai buni la greaca au fost cei cu formatie inginereasca sau cu apucaturi spre stiintele exacte,
greaca, teologia sint stiinte exacte.
Ai dreptate. pron. rel. se poate acorda cu un masculin sau cu un neutru, forma fiind identica pentru cele doua.
da, ai drepate.
Bunul simt ajuta, Duhul sfint ajuta, si contextul ajuta, chiar si stiinta de carte ajuta, dar fara textul original…. sa faci teologie, patristica, biblica fara accesul la sursa este o superbie fara seaman in lumea de azi.
Dumnezeu sa ii ajute si sa le dea inspiratie celor care au apucat-o pe calea asta.
si mai ales… Dumnezeu sa ne ajute sa traim,…. macar atit cit intelegem!!!!
teologia fara traire este…. ca un inel de aur in ritul unui porc 🙂
Pronumele relativ poate fi si neutru singular (dativ) dar in v.5 nu am niciun substantiv neutru, deci musai un substantiv masculin singular trebuie sa fie! THEOS este masculin singular dar este genitivul pentru „putere”. Cred ca varianta KAIROS ESCHATOS e raspunsul corect! Atunci de ce a folosit DC „ea”?? Nu mai stiu ce sa cred…
daca te uiti în traducerea ortoxă se realizeaza acordul intre vremea aceasta … ea.
de asta spuneam ca este mai corect asa.
nu-i asa ca schimba complet sensul textului?
daca ea se referă la ACEST MOMENT…. VĂ BUCURAȚI ÎN EL… vezi despre kairos și cronos din Intoarcerea din Oglinda 🙂
Vroiam sa spun ca EA nu merge cu ‘vremile’… de ce nu a pus DC „ele” (daca tot a ales varianta cu ‘vremile’)? Asta era nedumerirea mea.
„Bunul simt” te-ajuta sa „supravietuiesti” nu sa explorezi.
Ca sa dau un exemplu banal, „bunul simt” ne spune ca Soarele se misca in jurul Pamantului… Cardinalii care nu erau de acrod cu Galilei nu erau niste tampiti. Poti prezice eclipse si dupa sistemul „de bun simt” al lui Ptolemeu. Dar nu poti trimite sateliti… 🙂
Cam asa e si cu „bunul simt” in teologie.
Aveti dreptate, important este, dupa ce am inteles sensul corect, sa „incarnam” textul in viata noastra de zi cu zi…
Mi-a placut „tema”, sa ne mai dati!
pentru că DC a tradus după Louis Segond, nu după greacă. De aici cade în multe capcane.
1Pe 1:5 à vous qui, par la puissance de Dieu, êtes gardés par la foi pour le salut prêt à être révélé dans les derniers temps!
1Pe 1:6 C’est là ce qui fait votre joie, quoique maintenant, puisqu’il le faut, vous soyez attristés pour un peu de temps par divers épreuves,
derniers temps… plural şi de aici eroarea este gata.
da, am vreo cîteva zeci de exemple de genul asta adunate din cei 15 ani de predat greaca.
Sigur, numai să nu vă plictisiţi. 🙂
Eu nu m-as plictisi, va asigur!
Atunci vom încerca din nou.
DC nu a tradus dupa originalul grec??? 😦
Nu, dacă urmărești Segond, lucru pe care îl demonstrează VAisamar cu prisosință… traducerea este aproape calchiată.
Ce este admirabil la Cornilescu… o intuiție literară, lexicală, lingvistică și teologică greu de egalat.
O limbă româneacă impecabilă și un simț al limbii rarissim.
Kairos si Kronos din „Intoarcerea…” este deja fisat!
fara greaca, reflectand 30 de secunde (precum o parte din studentii care fusharesc cursul), am votat „credinta”. Pt ca credinta este incercata in versetul urmator. Of course, I may be wrong. 🙂
Nu întotdeauna contextul lămurește textul. Aici chiar nu ajută…
așa că regula contextului are și ea limitele ei
dezbaterea cu prietenul meu pornea de la faptul că el susținea că indiferent de limba în care citești Biblia contextul te ajută ORICUM să ajungi la sensul inițial.
de asemenea, INDIFERENT DE TRADUCERE..
am în minte niște traduceri în românește care nu aduc niciun serviciu acestui text.
dar să vedem ce spune NTR, poate ajută
Iată Traducerea NTR,
poate că ajută….
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Care, după marea Lui îndurare, ne-a născut din nou la o nădejde vie, prin învierea lui Isus Cristos din morţi, 4 şi la o moştenire nepieritoare şi nepângărită, care nu se ofileşte şi care este păstrată în ceruri pentru voi. 5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea care este gata să fie descoperită în vremea de pe urmă. 6 În ea, voi vă bucuraţi nespus, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţin timp prin diferite încercări, 7 pentru ca testarea credinţei voastre, cu mult mai valoroasă decât aurul care piere şi care totuşi este testat prin foc, să aducă laudă, glorie şi onoare la descoperirea lui Isus Cristos. 8 Pe El voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, chiar dacă acum nu-L vedeţi, şi vă bucuraţi nespus, cu o bucurie de nedescris şi glorioasă, 9 pentru că primiţi la capătul credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.
http://www.bibleserver.com/index.php
și trebuie să recunosc că traducerea ortodoxă se apropie cel mai mult de sensul initial
Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie,
4. Spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi,
5. Cei ce sunteţi păziţi cu puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, spre mântuire, gata să se dea pe faţă în vremea de apoi.
6. Întru aceasta vă bucuraţi, măcar că acum ar trebui să fiţi trişti, încercaţi fiind de multe feluri de ispite pentru puţină vreme,
7. Pentru ca credinţa voastră încercată, mult mai de preţ decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă şi spre slavă şi spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos.
http://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/61/I%20Petru
Cred ca este vorba de Credinta, pentru ca :
– suntem paziti de Puterea Lui Dumnezeu prin CREDINTA
– incercarea este a CREDINTEI
– la sfarsitul CREDINTEI veti dobandi mantuirea sufletelor.
Așa pare din context, dar este chiar mai interesant!!!!
s-a terminat postul pentru cei cunoscători de greacă?
eu cred ca se refera la credinta. vio a explicat deja clar si concis. Credinta este in text(si nu numai) elementul central. PRIN CREDINTA, traim sub puterea lui Dumnezeu, IN CREDINTA ne bucuram, in ciuda incercarii(incercarea CREDINTEI), pentru ca asteptam ca sfarsit mantuirea.
Apăi dom’ profesor, după versiunea ortodoxă ar fi mai mult naşterea din nou, ceea ce este un adevărat scandal! S-ar putea ca, după această postare, traducerea să fie revizuită… De fapt, traducerile…
Aoleu! Dacă mai citesc de câteva ori traducerea ortodoxă, mai aflu şi Învierea şi nădejdea (ultima are un „spre” care merge bine cu „întru”).
Pleșu a scris, cred, un text despre abuzul de întru… nu sînt sigur.
s-a demontetizat, după ce Noica, în Cuvînt Împreună depre rostirea românească îl răscumpărase cumva.. după aceea abuzul snobilor amatori de limbaj înduhovnicit prin arhaisme în presărare generoasă… l-au compromis de tot.
Fiecare traducere are ratările ei.
Întrutotul de acord!
da, tocmai citesc un titlu de blog… părintele aldea și războiul întru Cuvînt… cum o fi aia… dar sună frumos…
întru Cuvînt, adică în interiorul Lui… Scripturile?
lasă/mă, Agnusstick, cu dom profesor…. cu nașterea din nou este o întreagă poveste FASCINANTĂ
Ioan este specialist la jocul de cuvinte
pneuma .. duh
pneuma … vint
la fel face, în același context cu anothen…. care înseamnă
de sus…
din nou…
care este semnificația pe care o intețnioneayă autorul?
ambele amîndouă… depinde de context.
vîntul/pneuma… nu știi de unde … tot așa și cu duhul/pneuma …. nu știi, dar îi simți puterea
trebuie să te naști de sus/anothen
trebuie să te naști din nou/anothen
ia citește din nou Ioan 3 așa
De citit citisem eu şi aşa, numai că în loc de „trebuie” am pus „este trebuinţă”, întru justificare prin nevoia de har.
Agnusstick, am ieşit dintr-o sală tocmai pentru că sînt cu totul împotriva snobismului arhaizant. am avut o discuţie aprinsă cu reprezentanţii BOR care susţineau că traducerea nu este destul de ÎNDUHOVNICITĂ dacă nu este de NEÎNŢELES.
cu cît este mai obscură… cu atît mai bine.
Sînt împotriva acestui curent.
Ca „specialist” în sensuri multiple (uneori voit echivoce şi mereu constructive, nu doar prin adiţie), nu mă pot aventura să le „vestesc” în Biblie, pentru a nu fi acuzat de postmodernism feroce şi trimis pe tuşă. Cu dumneavoastră, Marius Davidd, e altceva – sună pravoslavnic orice.
Îmi retrag cuvintele… Tocmai am recitit http://patratosu.wordpress.com/2008/04/29/isus-loser-ul/ şi mai ales comentariile. Ar fi un experiment psihologic interesant să publicaţi un text asemănător, acum (dacă vă mai reprezintă, desigur – sunt aproape sigur că da, dar aş fi tare curios asupra reacţiilor după atâta vreme).
Ahaaaa.. 🙂 ai văzut?
Da, am pe ţeavă mai multe …
mai ales acum cu campania electorală.
Întîlnirea cu un politician aflat în campanie mi-a dat multe de gîndit despre sensurile posibile ale oricărui tip de discurs…
puf… acum, reîntorcîndu-mă la patratosu m-ai făcut să văd îngrozitoarea realitate: se apropie de un milion şi asta de 400.000. Cumplit lucru!
Îţi dai seama ce responsabilitate este un astfel de experiment?
Sensuri peste sensuri, dar când se ajunge la Biblie e cel mai periculos, acuzaţia de postmodernism pândeşte la intrare şi la ieşire din bârlogul gândirii solitare – să nu zic originale, e şi mai grav. Dumneavoastră aveţi totuşi imunitate crescândă, mi se pare, v-aţi obişnuit o parte din public cu „năzdrăvănii” hermeneutice şi de expresie, şi totuşi nu sunteţi acuzat pe faţă de postmodernism (din câte văd eu, cel puţin). Ba chiar sunteţi radical, conservator şi exclusivist, pro-SBC, pătrăţos, rămânând în acelaşi timp creativ şi şocant, dorind aparent să construiţi o reacţie pozitivă la postmodernism – în sensul de a depăşi simpla pasare a tuturor relelor în cârca acestuia şi distribuirea de etichete infamante la dozator. Asta se vede dinspre mine, poate că mă înşel. Oricum, probabil că în timp lupta dintre fundamentalismul de recţie şi postmodernism se va sfârşi printr-o sinteză – unii văd asta deja ca o catastrofă, alţii ca un pas înainte. Mi se pare fundamental (!) greşită demonizarea lipsită de nuanţe a extremelor aflate în încleştare dialectică: lipseşte dreapta socotinţă.
Dragă Agnusstick, da, cred că m-ai citit corect. Încă de cînd am început să predic evanghelia, în urmă cu 23 de ani, am hotărît cîteva lucruri.
Să îmi păstrez libertatea, fără a fi încarcerat.
Să nu fiu ușor de etichetat. M-am uitat la Domnul Isus și am văzut acest lucru. Este foarte greu de prins și băgat în sertărașe. Știu și văd că unii încearcă asta, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu voi rezista.
Referitor la imunitate. Fac de destul de multă vreme chestia asta cu discursul public și cred că am trecut prin aproape toate fazele posibile și am văzut multe. Se numește experiență, nu imunitate.
Nimeni nu este imun. Dacă Domnul nu ne dă trecere înaintea Lui și înaintea oamenilor.
Oricine poate fi doborît de propria mîndrie, de încredere proastă în sine. Eu mă rog lui Dumnezeu să mă ferească de aceste lucruri.
Creativitatea este o muncă constantă și nu vine de la sine. Are nevoie de exercițiu de fiecare zi. Vorba lui Churchill, mă duc să dorm cîteva ore și să mă scol dimineața ca să îmi pregătesc discursul spontan.
Eu nu încerc să consruiesc o reacție pozitivă la postmodernism, ci o reacție de pozitivă la Evanghelie.
Da, și mie mi se pare greșită demonizarea lipsită de nuanțe și încleștarea ideologică lipsită de idei.
Spuneam că vi se oferă Safe Conduct, nu că sunteţi imun la ce se întâmplă – adică ceea ce spuneţi nu ar fi acceptat uşor din partea altora, şi astfel săpaţi încet în mintea colectivă (nu fără incidente, desigur), un tunel spre Biblia citită altfel – cu ochelari de cal pentru concentrare, cu mască de carnaval pentru a demasca mai uşor cititorul, cu binoclul ţinut invers pentru ca să vedem mai mult pădurea decât copacii, şi alte asemenea. E şocant, pentru că reprezentaţi simultan ineranţa, literalitatea, radicalismul, ba chiar şi pietismul şi fundamentalismul conservator, la care ajungeţi în mod natural folosind şi astfel de unelte de lectură, care la alţii ar asigura stigmatul postmodernismului. Ceea ce spuneam despre construcţia unei reacţii se baza pe ideea sugerată de dumneavoastră de a institui o comisie destinată unui studiu asupra căilor de „tratare” a lumii postmoderne în strategia baptistă.
Frumos, dar nu prea-mi vine să cred că ar putea rezulta creativitate din efort şi exerciţiu disciplinat. Mai degrabă cred că este vorba de exploatarea talantului la amvon şi prin zarafii WP, PR, Tweeter etc. – orice vă stimulează comunicarea a ceva ce există deja, nu se creează sau întreţine voit. Că este efort, disciplină şi plan în spatele cortinei, aflăm cu lux de amănunte şi de prin alte părţi…
Am ajuns să am impresia că pe acest blog, între multe alte lucruri fierbinţi, se desfăşoară şi un dialog pe multiple planuri cu domnul pastor Negruţ. Acest articol este un exemplu perfect de imersiune a credinţei în postmodernism (imersiunea în scesta, nu credinţa în el). Textul este din epistole, din fericire. Oricum, mi se pare spectaculos faptul că s-au parcurs kilometri de sinapse specializate în greacă pentru a afla ce a vrut să spună autorul textului (dacă nu cumva a făcut textul aşa din greşeală sau întâmplare), în paralel cu o superbă jerbă de sensuri cu care se hrăneşte fiecare cititor în parte. Ce poate fi mai postmodern decât acest spectacol al luptei pentru sens? Sunt multe idei şi teme întregi care mocnesc în ceea ce s-a petrecut aici. Oare ce a vrut şi vrea Duhul cu noi şi cu acest text, cu toate textele din care ne hrănim, considerându-le Cuvânt? Suntem chiar siguri că intenţia Lui a fost să comunice EXACT sensul transpus într-o complicată gramatică? Este cineva sigur că autorul nu a greşit în transpunerea ideii, sau că generaţiile de copişti nu au rătăcit din neatenţie? E ceva greşit în a nu fi cărturar, în a citi o anumită traducere, în a alege un anumit sens la care vibrezi mai puternic, sau care se leagă pentru tine cu alte idei de forţă din Biblie? Idei pe care nu le poţi prelua de-a gata, ci trec prin tine ca printr-o prismă şi se desfac în mullte direcţii. Oare Duhul a scăpat lucrurile de sub control dacă textul iniţial a suferit alterări, sau dacă autorul a avut un mic derapaj gramatical? Ne lasă Duhul în părăsire dacă ne bucurăm de un anumit sens complet pe lângă tot eşafodajul gramatical? După un astfel de articol, anumite întrebări sunt cam ca nuca în perete. Exemplu: Este adevărul relativ? Contraexemplu (de nucă extrasă ca sensul din perete): se simte cineva postmodern pe aici?
nu înţeleg prima afirmaţie… un dialog pe mai multe planuri cu pastor Negruţ.
chestiunea la care facem referire este simplă. este ca tabla înmulţirii, de asta spun că teologia este o ştiinţă exactă,
are chestii din astea la care, dacă eşti atent, nu poţi greşi.
luptă fără sens pentru o traducere exactă? nu cred.
Ei, pentru asta, pentru ceea ce spui tu aici optez eu pentru periegeză… şi nu pentru exegeză.. uneori Duhul trnasofrmă textul chiar într-un pretext în mintea noastră.
Pe mine m-a salvat o greşeală de hermeneză 🙂
Este adevărul relativ? Nu
Este relativ Adevărul? Da
Relativitatea aici în sensul iniţial a se înţelege… nu de echivoc, ci de relaţionabil, relaţionat, relaţionant.
Nu cred că m-am făcut bine înţeles… Nu mi-a trecut prin cap că o luptă pentru exactitate e fără sens, dar nu cred că poate fi ultima şi cea mai importantă luptă. Ba chiar, după ce s-a stabilit totul cu exactitate, începe partea frumoasă. Nu cred nici că toate textele din Cuvânt sunt teologie pură, care să reclame suprema exactitate. Dar legăturile dintre trama teologică esenţială, la care un gând greşit poate fi fatal, şi restul textelor, mi se pare că pot fi libere, personale, chiar poetice. Cuvântul nu poate fi rece, nu stă pe masa de lucru la disecat decât o vreme, apoi trebuie trăit. Iar asta nu este o activitate exactă…
Relativ (!!!) la domnul PN, mă gândeam la atitudinea dânsului faţă de postmodernism (pe blog, că altceva nu cunosc), prin antiteză cu ce se vede aici. Aici este imersiune (nu instanţiere), dincolo este instanţă (fără atenţie pentru instanţieri).
Teologia este o ştiinţă exactă, Agnusstick, mai ales cînd coborîm la nivelul scurmării textului biblic după mesaj.
Cuvîntul este învelit în cuvinte. ce facem la exegeză este să încercăm să dezvelim CUVÎNTUL din cuvinte.
Filologia este fascinantă tocmai din pricina acaesta, are atîta exactitate şi îţi oferă în acelaşi timp libertatea de improvizaţie, la fel ca muzica şi matematica.
acestea sînt cele trei graţii ale spiritului… pentru mine.
Prof. dr. Dumitru GAspar spunea azi: Matematica este de origine divină. Are ceva revelat. Cercetăm, cercetăm şi dintr-o dată vine iluminerea. Ni se dă voie să descoperim.
Ne putem imagina matematica în aceeaşi frază cu postmodernismul?
Ai dreptate: cuvîntul nu stă pe masa de lucru decît o vreme. trebuie TRĂIT URGENT!
Matematica si postmodernism – doua notiuni contradictorii, se pare… De aceea si stiinta pe care o exalta postmodernistii (si de care vorbeste Feyerabend in ‘Against Method’) este o stiinta dezmatematizata.
Am citind de curand o observatie foarte interesanta (in cartea lui Ilie Parvu, ‘Existenta si realitate’): cu cat matematica devine mai abstracta, cu atat aplicatiile ei in lumea reala sunt mai „adanci”, mai aproape de „origini”!
Despre exactitate si adevar in teologie (ma refer la teologie ca stiinta academica) – iata un subiect extrem de ispititor. S-a pus de multe ori intrebarea: poate fi construit un sir de axiome teologice din care sa poata fi dedusa toata teologia?
Ar putea fi formalizata teologia?
Ar putea fi considerate cele 10 porunci drept axiome ale teologiei? Daca da, putem deduce restul doctrinelor („teoremelor”) din ele? Inclin sa cred ca nu (crestinismul pare a realiza o „rupere” de niveluri).
Ce tip de logica ar trebui sa aplicam in teologie? Sau teologia isi are logica sa proprie (daca da, care este aceasta)?
Am mari suspiciuni in privinta rationamentului inductiv (intai pentru ca nu este logic valid si apoi din motive… „popperiene”). Dar poate fi construita o teologie prin metode strict deductive?
Solomon Marcus spunea luni, intr-o conferinta la Academie, ca adevarul are nevoie, pentru a putea fi transmis, de vaguitate, trebuie sa fie „fuzzy”. Si dadea un exemplu: „Maine ma voi intalni cu tine la ora 4, 32 minute si 14 secunde” nu este o propozitie adevarata. Pentru a o face adevarata trebuie sa o „fuzzy”-fic in genul: „Maine la 4 ne intalnim”. In acest caz, exactitatea matematica pare sa
„sufoce” adevarul.
Are nevoie limbajul teologic de aceasta „fuzzy-ficare” pentru a conserva adevarul?!
Ce parere aveti?
Tocmai am vorbit cu domnul prof. dr. Dumitru GAspar, imi va trimite un articol despre rolul matematicii în umanioare. A făcut un studiu de 54 de pagini referitor la locul matematicii în ştiinţele INEXACTE.
Oare dogmatica, axiomatica teologică nu reprezintă acelaşi tip de bază epistemică precum teoremele matematice de la care pornim fără să mai căutăm să le demonstrăm? Sau tabelul lui Mendeelev, care are un caracter dogmatic.
Parintii Bisericii foloseau formularistica, de fapt dorinta lor era să găsească formulele potrivite LOGOI PREPOI TWi ThEWi
Asta este sarcina teologiei.
Este gresit sa spunem că teologia Il are ca obiect de studiu pe Dumenzeu. Teologii isi taie craca de sub picioare spunind asta. Cum poti sa studiezi ceea ce este dincolo de tine, infinit, si care te cuprinde (cum poti sa intelegi COMPREHENDERE incomprehensibilul). Teologia se ocupa cu discursul despre Dumenzeu, de Cuvînt, discrusul lui Dumnezeu despre Sine, discursul omului depsre Dumnezeu, dogmatica, studiat diacronic – patristica etc.
daca este nevoie, voi elabora.
Interesant ce spui despre adevăr în acest context.
TRebuie sa ma gindesc.
Solomon Marcus s-a ocupat, de asemenea, de rolul matematicii in disciplinele matematice. A si scris, sub acest aspect, cateva carti extrem de interesante: ‘Poetica matematica’ si ‘Lingvistica matematica’.
Si eu sunt interesat de lucrarea profesorului Gaspar (daca se poate…).
Despre rolul si necesitatea axiomaticii in stiintele nematematice, din nou, trebuie remarcata o carte tot a profesorului Marcus: ‘Provocarea stiintei’.
Cu tabelul lui Mendeleev nu stiu daca este chiar asa: bazele au fost puse aici empiric, pe urma Mendeleev a cautat o regula care sa ordoneze elementele. Tabelul cu pricina nu are un caracter pur „dogmatic”, ci este cumva dedus din observarea si ordonarea unor proprietati comune unor grupe de elemente.
O mentiune: cred ca ati vrut sa spuneti „axiomele de la care pornim fara sa le demonstram”. Teoremele, prin definitie, sunt enunturi demonstrabile.
Ar fi interesat sa incercam sa gasim care sunt axiomele teologiei. Aveti curaj?
De acord cu tot ce spuneti despre rolul si natura teologiei. Din pacate, am intalnit teologi care sustin teologia Il are ca obiect de studiu pe Dumnezeu, de parca Dumnezeu ar fi un obiect conceptualizabil.
Sigur, ne putem imagina matematica în aceeaşi frază cu postmodernismul. Un exemplu: Postmodernismul este obsedat de restul matematic incalculabil, dar omniprezent şi indelebil, între adevărul absolut şi ceea ce putem cunoaşte – iar această obsesie îl face să creadă că absolutul e o iluzie.
da, interesantă frază, trebuie să mă gîndesc la ea. Să văd dacă îmi iese socoteala.
Babeste gandind subiectul bucatii de text este puterea lui Dumnezeu aplicata la…(x,y,z)
Restul e dumicareala, adica detalii.Credinta, mantuire etc sunt cuvinte foarte vagi si specializate.
Putere? Toata lumea stie cu ce se mananca si s-ar lipsi oricand de restul ca s-o aiba.
Anyway s-a dat raspunsul „corect” si l-am pierdut pe drum?
Sam, restul este … DUMINICĂREALĂ… 🙂
Da, s-a dat răspunul corect şi l-aţi pierdut pe drum, între comentarii. Adrian a dat răspunul corect şi am sesizat acest lucru.
Bine lui!
Credinta.
„Change has a considerable psychological impact on the human mind. To the fearful it is threatening because it means that things may get worse. To the hopeful it is encouraging because things may get better. TO THE CONFIDENT it is inspiring because the challenge exists to make things better.”
King Whitney Jr.
Vlad, n-aş vota cu asta… contextul de registru 2 este temporalitatea.
As fi putut posta la ‘other’ : Puterea lui Dumnezeu – credinta – mantuire, dimpreuna. Intr-adevar, contextul nu ajuta aici. As paria totusi pe Puterea lui Dumnezeu, asa cum am si votat.
Pace:)
Puterea Lui Dumnezeu am votat si eu. Cand aflam raspunsul?
Răspunsul este dat de Adrian, Moromete! Citeşte mai sus!
Se pare că acesta a fost şi un test de atenţie 🙂
Multumesc pentru ajutor.
Felix, răspunsul a fost dat deja, este vorba de vremea..
trebuie să reiau, poate că voi relua diseară ca să clarific
Si, apropo… Lumea e facuta prin Cuvant (Logos). Limba nu minte, chiar daca are taisuri. Cuvantul in sine presupune suflare/rasuflare/rostire/sens/logica. Mi-e greu sa gasesc diferente de substanta teologica intre pneuma si psyche.
Eu cred că este mai simplu. E foarte interesant cum citim texte cu ochelarii teologici. Avem doctrinele în sânge. Eu am început un exerciţiu de a citi ca prima oară Biblia.
Poate totuşi e vorba doar de cuvinte aici.
Suntem păziţi de puterea lui Dumnezeu. Păzit presupune un perimetru de siguranţă, în care mă pot bucura.
Puterea lui Dumnezeu aleg eu 🙂
Draga Ioa, mesajul este ŞI prin cuvinte sau în primul rînd PRIN cuvinte.
nu putem citi Biblia altfel decît cu ochelari teologici, este imposibil altfel decît cu presupoziţii.
de asta se ocupă hermenutica,
cel mai bine este să conştientizăm ochelarii,
Răspunsu a fost deja dat de Adrian. Pe care îl felicit şi pentru intuiţie şi pentru curiozitate şi nici măcar nu este teolog, este INGINER!
Ar trebui să instituim un premiu.
Multumesc pentru felicitari!
Din pacate intuitia si curiozitatea nu-mi suplinesc prea multele cunostinte lipsa… Dumnezeu a fost bun cu mine si mi-a dat cativa prieteni mult mai destepti decat mine de la care am invatat si invat inca enorm.
Am „prins” ceva notiuni de baza ale limbii grecesti (un fel de ABC), fara sa fiu prea silitor, de la un fost student al lui Cristian Badilita, Cristian Andrei – un om cu o minte „brici” si care stie tot felul de limbi „ciudate” (un exemplu: sanscrita). Ne intalneam si el imi explica notiuni de greaca iar eu ii mai povesteam, in pauze, ce se mai intampla prin inteligenta artificiala. A fost o experienta foarte frumoasa. Invatarea de la un maestru face cat citirea a o suta de carti!
Da, Adrian, dar uite că tot funcționează.
Este adevărat.. nimeni nu poate studia singur. Orice autodidact va descoperi la un moment dat că a avut un profesor prost, nu mai știu cine spunea asta.
Chiar daca raspunsul a fost dat si validat deja,eu totusi inclin sa cred ca aluzia din v6 este facuta la mostenire din v4,pentruca aceasta este ideea pe care o dezvolta mai mult scriitorul,in v3 Dumnezeu ne pregateste pe noi pentru mostenire,in v4 ne promite mostenirea,pastrind-o pentru noi,iar in v5,El ne pastreaza pe noi pentru mostenire.
Cristi, da, răspunsul a fost dat, îl voi selecta și îl voi scoate ditre răspnsuri pentru a/l pune în evidență
Nu, nu este legat de moștenire versetul 5.
„Mostenirea” (KLERONOMIA) este, in greaca, substantiv feminin, pronumele relativ in discutie este un masculin/neutru. Nu se acorda.
corect!
am citit textul in greaca, iar pentru ca nu am fost chiar sigur am consultat si ceea ce spun apecialistii; Peter Davids este de parere ca acordul trebuie facut cu ELPIDA ZOSAN din v.3
aici cred ca ajuta mai mult contextul decat gramatica
Mă îndoiesc. Rămîn la soluţia dată anterior, Elpis este prea departe şi nu se acordă deloc. Articolul este fie masculin fie neutru. După cum ştii forma este identică la cazurile oblice. Asta înseamnă că ne trebuie ori un masculin ori un neutru. Singurul pe aproape este kairos.
am inteles
chiar sa greaseasca Peter Davids asa grav? curios
James Moffatt da exact solutia dumneavoastra.
Donald Senior, in seria de comentarii Sacra Pagina, crede ca en ho se refera la intregul set de realitati salvifice din versetele precedente;
ramane solutia dumneavoastra (e cea mai economica, pana la urma)
Cu Traian Costa, tatăl Ioanei Costa, am făcut introducerea în filologia clasică. Un profesor pe care l-am respectat foarte mult, la fel ca Iancu Fischer, profesori de şcoală veche.
Ne spunea: întotdeuna alegeţi soluţia cea mai la îndemînă, ceamai simplă, cea de bun simţ…
era vorba de interpretarea textelor vechi, de citire pe ostraca etc.
„ea” este puterea lui Dumnezeu, adica Duhul Sfant.
îhî, nu! 🙂
Pingback: Traducerea Fidela – o hiperbolă… “fidelă” « Marius Cruceru
Shalom! Am ales credința, pentru că în versetele următoare, accentul se pune accentul pe EA. Despre Ea, cred că este vorba, căci fără credință nu te poți bucura de puterea și mântuirea lui Dumnezeu, și nici nu-i poți fi plăcut lui Dumnezeu.
da, așa este!