Masă rotundă despre transplantul de organe

Publicat pe 16 septembrie 2009 de Marius David

În cadrul manifestărilor Medico Varadinum, Expo & Conference, Ediţia I, 17-18 septembrie, la Hotelul Continental din Oradea, va avea loc Joi, începînd cu ora 16.00, o masă rotundă referitoare la transplantul de organe, intitulată Abordare multidimensională a medicinei de transplant

La dezbatere vor participa;

Prof. Univ. Dr. Gheorge BUMBU.

Conf. Univ. Dr. Olivia Ligia BURTA,

Sef lucrari Dr. Hadrian VAIDA,

Asist. univ. Dr. Carmen PANTIS,

dl. Marian MIHAI ,

dr. Marius PIRCIOAGA,

dr. Hadrian BORCEA,

dr. Daniela PETRISOR;

Reprezentanti ai:

Bisericii ortodoxe,

Romano-catolice,

Greco-Catolice,

Cultului Neoprotestant (Dr. Marius David Cruceru)


Avatarul lui Necunoscut

About Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Anunturi, Biserica Baptista. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 Responses to Masă rotundă despre transplantul de organe

  1. Avatarul lui un fiu un fiu spune:
    16 septembrie 2009 la 7:50 pm

    Care e pozitia neoprotestantilor cu privire la transplant post mortem??
    multumesc

    Răspunde
  2. Avatarul lui Marius David Marius David spune:
    16 septembrie 2009 la 8:16 pm

    după dezbatere poate că voi publica un post pe acest subiect,
    acum ma documentez.

    Răspunde
    • Avatarul lui adrian adrian spune:
      16 septembrie 2009 la 11:52 pm

      Presupun ca aveti cartile importante de bioetica crestina. Cred ca folositoare este si cartea de etica aplicata editata de domnul Adrian Miroiu, desi, din cate imi aduc eu aminte, nu se ocupa si de transplantul de organe.

      Mie mi se pare ca multe discutii pe teme bioetice sfarsesc prin redescoperirea paradoxurilor din logica. Poate pentru ca viata e mai complexa decat logica?! Chambers spune undeva ca existenta noastra nu e logica, ci tragica! Bioetica incearca, dupa parerea mea, sa faca ordine acolo unde tragicul sugruma logicul…

      Răspunde
  3. Avatarul lui un fiu un fiu spune:
    16 septembrie 2009 la 8:56 pm

    multumesc si calauzire Divina

    Răspunde
  4. Avatarul lui mihai h mihai h spune:
    17 septembrie 2009 la 12:42 am

    Marius, din cite stiu eu organul transplantat e respins de corp, asta i-mi spune mie ca Cel care ne-a intocmit nu a planuit ca sa ni se faca reparatii prin schimbarea organelor.

    Răspunde
    • Avatarul lui Marius David Marius David spune:
      17 septembrie 2009 la 9:45 am

      Nu neapărat, Mihai, nu neapărat. Dacă te gîndești și dinții pe are ni/i punem sînt reparații, o proteză este o reparație.
      depinde ce credem despre organe, stă viața sufletească, duhovnicească în organe?
      acestea sînt istorii demne de PAvel Coruț, cum că cineva care a avut un rinichi transplantat de la un pictor se va apuca de pictat sau chestii de genul asta.
      Ce ne/am face dacă nu ne/am mai pune ochelari, nu ne/am mai plomba dinții?
      da, este diferit cînd iei o cornee de la cineva si o pui la altcineva, dar dacă o mama vrea să salveze viața copilului ei prin donarea unui rinichi?
      am avut un astfel de caz intre apropiatii nostri.
      este foarte greu de decis in astfel de situatii daca nu sintem in papucii lor.
      ce dovada mai mare de dragoste este decit sa isi dea cineva viata … sau ceea ce o intretine … pentru prietenii sai.

      Răspunde
      • Avatarul lui mihai h mihai h spune:
        17 septembrie 2009 la 8:15 pm

        Se pare ca plombele sau ochelarii nu suntrespinse de organism dar in cazul transplantului trebuie ca pacientul sa fie cu geanta de medicamente dupa el si intr-un fel sa fenteze celelalte organe ca astfel organul strain sa poata supravietui ,si asta e doar pe o perioada limitata.
        Nu am nimic impotriva celor care vor sa traiasca facind transplantul de care au nevoie, dar nu stiu daca aia se mai poate numii viata
        M-am gindit la versetul de mai sus dar cred ca se refera la a murii in locul altuia
        In ceea ce priveste viata sufletului . se pare ca dupa Scriptura ,singele e rezidenta sufletului.

        Răspunde
        • Avatarul lui Marius David Marius David spune:
          17 septembrie 2009 la 9:10 pm

          Mihai H. Oh.. nu? Ba da, n-ai tu atîtea probleme cu dantura cît am avut eu.
          Dar implanturile dentare.
          Nu în toate cazurile de transplant trebuie atacata imunitatea organismului.
          Azi am discutat un caz al unui preot greco-catolic, care şi-a salvat cel mai bun prieten donîndu-i un rinichi ca să îşi poată creşte copiii în continuare.
          Ai face aşa ceva?
          Ai accepta un asemenea sacrificiu?
          Asta este nobleţe, după părerea mea.
          Da, versetul de acolo se referă în primul rînd la Domnul, dar, dacă El a faăcu t aşa, şi noi care sîntem ucenicii Lui, trebuie să facem la fel.
          Să ne dăm viaţa pentru alţii, mai ales dacă oricum o pierdem.

          Răspunde
        • Avatarul lui Daniel Buda Daniel Buda spune:
          17 septembrie 2009 la 9:22 pm

          Mihai, da-mi voie sa te contrazic aici. Cum scrie si xfinger mai jos…..noi suntem suflete si avem corpuri umane…nu suntem corpuri cu suflete. Adica ceea ce se intimpla la nivel molecular, la nivel de celula nu cred ca are prea mare seminficatie teologica. Transplantul este necesar cand un anumit organ este repins de corp sau pur si simplu nu mai functioneaza. La nivel molecular celulele proprii vor respinge celulele introduse si petru tine asta e un semn ca asta este impotriva planului lui DUmnezeu. Sa ne gandim totusi cite boli auto-imune exista (Lupus erythimatosus, artrita reumatica, etc) in care corpul respinge celule din propriul organism. Ce le spunem acestor pacienti? Nu va tratati ca se pare ca planul lui Dumnezeu este ca aceste celule trebuie eliminate? De cind lasam celulele unui corp muritor sa faca deciziile cu privire la cine traieste si cine moare?

          Răspunde
          • Avatarul lui Marius David Marius David spune:
            17 septembrie 2009 la 9:28 pm

            Daniel, cred că Mihai se gîndeşte şi la faptul că trupul ne este Templu al Duhului.
            cum facem totuşi?

            Între topos sacru şi carcasă a sufletului? Avem două extreme?
            care-i echilibrul?

            Aici avem nevoie de un cadru antropologic (teologia omului) foarte clar definit.

            Răspunde
          • Avatarul lui mihai h mihai h spune:
            18 septembrie 2009 la 3:21 am

            Dan , am o intrbare pentru tine, crezi ca nu e nici o diferenta daca in corpul unui credincios se transplanteaza un organ de la un om care nu prea a fost credincios nici prea moral ba chiar si-a cam batut joc de trupul lui?

            Răspunde
            • Avatarul lui Marius David Marius David spune:
              19 septembrie 2009 la 1:44 pm

              Da, cred că este o întrebare bună… Să presupunem că ficatul meu pleacă la unul care a ajuns în ciroză hepatică din cauza băuturii…. Eu sînt mîntuit! Slavă Domnului,… poate că ficatul meu îi mai dă timp să … bea în continuare, dar cine ştie… poate că îi dă timp să mediteze la viaţa lui.
              Recentissime unui băiat de 24 de ani i-a fost refuzat transplantul şi a murit tocmai din cauza faptului că a ajuns în starea aceea din propria lui inconştienţă.
              Pentru că nu s-a lăsat de băut medicii i-au refuzat trnsplantul.
              Mihai, viaţa este viaţă în orice trup locuieşte aceasta.
              Şi eu nu mi-am bătut joc de trupul meu prin nopţi nedormite, abuz de cafea şi ceai negru, prin tot felul de nevegheri…
              şi eu trbuie să mă pocăiesc.

              Răspunde
  5. Avatarul lui xfinger xfinger spune:
    17 septembrie 2009 la 4:45 am

    In mediul neoprotestant romanesc am simtit inclinatia inspre respingerea transplantului din practicile acceptabile, si chiar evitarea (cu orice pret) a necropsiei – e.g. in cazul decesului intraspitalicesc era o procedura implicita facuta cu scop diagnostic si care putea fi ocolita doar cu cerere aprobata de directorul spitalului.
    Desi nu sint de acord intru totul cu formula lui C.S. Lewis, ea vine sa contrabalanseze putin lucrurile din punct de vedere filosofic:

    You don’t have a soul. You are a Soul. You have a body.

    Eh, asta ma face sa abordez putin diferit lucrurile, dar considerind si plauzabilitatea unui alt soi de trup in perspectiva vietii de dincolo de moarte.

    Revin insa la circumstantele actuale.
    Ce gasesc insa mai problematic in contextul legislativ european este practica implicita in unele state in care se trece la recoltarea de organe de la cel decedat fara a fi necesar acordul prealabil al persoanei (din timpul vietii) sau al familiei. Este si cazul unei studente britanice, rezidenta in Austria pentru perioada studiilor si care nu a fost dusa in UK in faza de coma profunda (in urma unui accident cu sania): familia nu a putut evita procedura intrucit au fost avertizati de medici ca daca moare in Austria, ‘asta este legea acolo’ …
    Cred ca legea a devenit astfel un mijloc de abuz: statul dispune de corpul tau post-mortem cu prioritate, inainte ca el sa apartina familiei, pamintului, etc …
    Initial legea trebuia sa creeze cadrul pentru donarea organelor celor ‘doritori’ si care semnau in prealabil un asemenea acord.
    Dar modificarea legii in sensul in care toti devin implicit donatori post-mortem este pur si simplu o intruziune a statului in chestiuni de … suflet.

    Răspunde

  6. Pingback: Azi, joi, 17 septembrie, sala A, Hotel Dacia: moartea cerebrală « Marius Cruceru

  7. Avatarul lui Daniel Buda Daniel Buda spune:
    18 septembrie 2009 la 9:14 am

    @Muhai
    Nu

    Răspunde
  8. Avatarul lui Daniel Buda Daniel Buda spune:
    18 septembrie 2009 la 9:14 am

    Mihai….pardon

    Răspunde

  10. Pingback: Despre transplantul de organe – “căci nu este mai mare dragoste decît să-şi dea cineva viaţa pentru prietenul lui” | Marius Cruceru

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.