„Urîta”…. despre depresie

O excelent documentar video despre depresie „A venit Urâta” de Vlad Mixich, L. Diaconu-Colintineanu. AICI. Neagu Djuvara povestește despre fiica sa, doamna Miroiu povestește despre depresia pe care a avut-o între anii 1997-1999. Carla Szabo, iese prin psihoterapie, alții prin medicamente…

Există oare un alt mod de a ieși din depresie? Ajută să spui celui bolnav… N-ai voință! Roagă-te! Dumnezeu te va scăpa!

Este depresia genetică, este dobîndită, are o cauză fiziologică, spirituală? Nu se poate scăpa? Rămîne toată viața?

Apelez la înțelepciunea colectivă… poate ne lămurește cineva .. .

Eu unul am avut două cazuri de depresie ca pastor. Am avut impresia că vorbesc prin sticlă, că nu pot pătrunde deloc în lumea celui aflat în depresie. Stăteam de vorbă cu o altă persoană. Toate cheile la uşile sufletului erau pierdute. Nimic! Grija pentru soţ, pentru mamă? pentru copii? Grija faţă de sine? N-am putut comunica decît în momentul în care am început să ne rugăm şi asta numai cu una dintre cele două persoane. Atunci parcă am văzut ceva printre ceţurile lăsate spre sufletul acela…

De ce trebuie să ne îngrijorăm?
De asta!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, Fabrica de barbati. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la „Urîta”…. despre depresie

  1. noble zice:

    stiinta (dovezi bazate in principiu pe statistica) sustine ca exista „familii de depresivi” (accentuand astfel o oarecare predispozitie ereditara). pe de alta parte, au fost demonstrate deficite ale aminelor neurotransmitatoare la depresivi (idee pe care se bazeaza tratamentul medicamentos al depresiei). cu toate acestea, Biblia Il prezinta pe Dumnezeu ca si „doctor” pentru copiii Sai. Dincolo de diferentele de conceptie privind aspectul vindecarii bolilor in randul credinciosilor, consider ca solicitarea ajutorului medicilor reprezinta un pas inapoi, pentru ca il absolva pe credincios de o responsabilitate, responsabilitate pe care am observat-o in cazul tuturor celor care sunt vindecati in Noul Testament. Dar oricum responsabilitatea (sau lipsa ei) este un aspect cvasi-comun in alte aspecte ale existentei noastre, asa incat e un fel de cerc vicios..

    • Marius David zice:

      Noble, revenit? Ok! Cu gînduri noi? Ok 🙂
      Da, ai dreptate. există o predispoziţie genetică… şi mai mult, statisticile arată că sînt anumite vîrste capcană, care favorizează depresia, 22-28 de ani şi vîrsta apropierii menopauzei sau andropauzei … 40-60, apoi mai este depresie de bătrîneţe, cine scapă de una poate da peste cealaltă,
      Nici eu nu sînt specialist şi nu vreau să mă trezesc în situaţia de a-mi da cupărerea în baltă, dar aş fi mai prudent cu oferirea unui panaceu universal care să conţină versete biblice.
      Sfatul meu, dacă aveţi depresivi în familie? Au nevoie de ajutor specializat.
      Pastorul singur nu poate rezolva o asemenea problemă. Ştiu că unii dintre colegii mei pastori nu vor fi de acord cu asta, ştiu că unii se cred şi se simt în stare să le scoată depresiile oamenilor dîndu-le cu biblia în cap şi cu sfaturile pe cocoasă, dar nu ajută…
      Realmente nu au cu cine vorbi, dincolo de faţa împietrită este gol. Omul nu-i acasă la sensul propriu!

      • noble zice:

        Intr-adevar, versetele cu ambalaj de panaceu nu ajuta. Sau cel putin nu ajuta atunci cand sunt oferite fara discernamant. Cu toate ca domeniul meu de activitate este medicina, cred cu tarie Cuvantul lui Dumnezeu care a lasat membrilor bisericii autoritate asupra suferintelor(inclusiv fizice). Faptul ca noi, crestinii, nu suntem eficienti la capitolul asta nu face invalid Cuvantul Lui (dupa cum, din pacate, avem tendinta sa credem). Ceea ce ne face ineficienti este- dupa parerea mea- lipsa de cunoastere a autoritatii pe care noi, ca si copii ai Lui, o avem. E trist ca ajungem de multe ori sa ne complacem in situatii nedemne de copiii Lui..dar partea buna este ca lupta nu este pierduta atata vreme cat constientizam asta, ne ridicam din situatia disperata, Il credem pe Dumnezeu pe Cuvant si actionam in consecinta.

        • Marius David zice:

          Noble, n-am ştiut că eşti medic. Dumnezeu să te ajute să devii un medic bun.
          La ce te referi cînd spui că avem autoritate asupra bolilor?

          • noble zice:

            in primul rand, eu cred ca prin jertfa Domnului Isus am primit, impreuna cu iertarea pacatelor, si vindecarea de boli. Petru spune asta in 1 petru 2:24, aspect reluat din isaia 53:4,5 si intalnit din nou in matei 8:17. avand acest lucru in minte, obtinerea vindecarii in plan concret depinde de credinta celui care o cere. sau..mai mult decat credinta, depinde de indoiala care este in inima celui ce cere..

  2. Vasilis zice:

    nu-s specialist, dar consider ca depresia poate avea atat cauze fizice (nutritie proasta, depresia postnatala), emotionale cat si spirituale. nu cred insa ca problemele fizice sau emotionale pot fi „scuza” pentru o stare prelungita de depresie, altfel n-ar avea sens Filipeni 4:4 „Bucurati-va intotdeauna, in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!” sau altele…

    Desigur, ajutorul lui Dumnezeu, rugaciunea cu credinta e solutia dar aceasta nu exclude suportul atat dpdv fizic cat si emotional; fizic, (multivitamine, B-uri, regim alimentar echilibrat) iar emotional – cred ca e important ca cel ce trece printr-o stare de depresie sa te simta aproape de el, ca incerci sa-i oferi ajutorul si sa-l intelegi; sa vada ca exista o portita deschisa pentru comunicare, partasie. nu poti sa-l fortezi sa se deschida, dar daca stie ca-i oferi o mana intinsa, sincera, discreta, cred ca e ajutat prin aceasta. 2 banuti de-ai mei.

    • Marius David zice:

      Sînt depresii şi depresii…
      Am stat de vorbă cu doi depresivi mai mult la viaţa mea… Crede-mă, este o experienţă pe care nu o doresc niciunui păstor din lumea asta.
      Pur şi simplu aluneci pe sticlă… n-ai niciun punct de contact.
      Nu toate depresiile sînt chimice, nu toate depresiile sînt posttraumatice, nu toate depresiile sînt genetice… ehehe… şi nu confundaţi schizoidiile si alte manifestări psihice sau neuropsihice cu depresia.

  3. gelu b zice:

    „Există oare un alt mod de a ieși din depresie?”
    Sincer,Marius, chiar nu stiu o cale sigura de a iesi din depresie,dar am putea macar sa intram pregatiti in depresie.
    Se pare ,ca ,cel putin „pocaitii”,traim cu invatatura ca nu vom intra vreodata in depresie,sau daca,totusi vom intra,Dumnezeu a pregatit si „mijloacele „sa iesim din depresie.Am fost invatati(sau nu) sa fim optimisti,sa credem ca noua nu ni se vor intimpla lucruri rele;”caci este scris:El va porunci ingerilor Sai pentru Tine si ei te vor lua pe miini,ca nu cumva sa te lovesti cu piciorul de vreo piatra.” dar,cred ca tocmai faptul ca nu vrem sa acceptam si partea goala a „paharului”ne face foarte vulnerabili in depresii,si nu mai gasim nici calea de iesire.Va las citeva exemple de oameni „tari” care s-au intilnit cu aceasta problema;Iov,Ioan Botezatorul,Marta si Maria,si,parerea mea,omul Isus Hristos.Toti s-au lovit de asa zisa bariera a tradarii,dar toti au acceptat voia Tatalui,si au crezut ,totusi,in credinciosia Lui.
    Problema este complexa,intr-adevar,dar cei mai multi intram in depresie cind ne simtim tradati de toti,inclusiv de Tatal ;cred ca tocmai „nuanta” aceasta ne lipseste din relatia noastra cu Tatal nostru.Ar trebui sa traim ,poate si dupa credinta lui Sadrac,Mesac,si Abed-Nego: „Dumnezeu poate sa ne scoata si ne va scoate din mina ta imparate.Si chiar de NU NE VA SCOATE tot nu ne vom inchina dumnezeilor tai.”Exista,totusi,si acel”daca nu ne va” pe care ar trebui sa-l acceptam ca posibil in viata noastra si sa ne pregatim pentru asta.

  4. rodica botan zice:

    Iaca iara un subiect de care mai stiu ceva…din experienta. Sint intradevar mai multe feluri de depresie. Unii purtam in noi predispozitii la depresie…Ma declar vinovata…

    Apoi dupa ce am am gustat moartea(electrocutie la 12.000 Volti)…visam ca mor in fiecare noapte si zbieram prin somn. Uram sa vina seara…eram ingrozita. Medicamentele iti ajuta in sensul ca molesesc intr-un fel mintea si scapi de „urgenta” cu care trebuie sa gindesti sau sa rezolvi problemele vietii. Am fost pe tratament citiva ani…Am fost la counseling…

    The counseler ma studia pe mine…eu incercam sa-l studiez pe el sa vad dupa intrebarile ce mi le punea ce anume vrea…ce urmareste. Am ajuns la concluzia ca in urma oricarui incident din viata: moarte, divort, accident…sau alta problema, exista o cantitate de energie care trebuie consumata la subiectul respectiv…si dupa ce o consumi, te eliberezi de ea…te saturi sa mai aduci aminte…

    Am folosit counselingul atunci sa imi vars toate necazurile de la inceputul lumii mele…pina la ziua respectiva. Omul respectiv este platit bani grei sa asculte…citeodata mai si casca si daca te opresti din turuiala, datoria lui este sa te biziie suficient sa mai spui…N-are ce sfat sa-ti dea ca daca iti da un sfat si iasa rau…o incurca. El doar asculta; si pentruca nu o sa iti spuna nici ca ai gresit nici ca ai facut bine, iti da libertatea sa spui …tot ce-ti sta in gusa. Iesi de acolo ca dupa un masaj in care o transpiratie buna asigura o anumita descarcare de toxine din organism. Te simti invigorat.

    Ma gindeam la birfa…ca o forma de descarcare folosita gresit de multi…care pare pe moment ca da usurare si o stare de bine si care mai apoi se intoarce ca un bumerang …

    Eu cred ca in mod natural, rugaciunea personala este menita sa faca cel mai bun proces de counseling. Trebuie doar sa avem relatia aia in care vorbim cu Domnul nostru si il vedem si simtim…ca altfel, daca vorbim ca la pereti, nu poate sa aiba nici o reusita. „Rugati-va neincetat” cred ca este o forma de counseling permanent in care tot ce ne deranjeaza il spunem atunci pe moment Domnului si ne eliberam de acele ginduri fara sa le mai adunam pina cind sintem in stare de explozie.

    Apoi…am observat ca sint depresata cind ma uit sau ma ingrijorez prea mult de propria mea persoana.Un fel de egoism si egocentrism daca vreti… Si aici avem asa o modalitate nemaipomenit de usoara sa alungam depresia…uitati-va numai la cineva care are mai putin ca noi, care sufera…etc. Este atita suferinta in jur si sintem cu mult mai bine decit restul lumii. Da o mina de ajutor cuiva…fa un bine cit de mic sa vezi ce bucurie te cuprinde si cit de folositor te simti. De aia cred ca Dumnezeu a lasat ca unii sa fie mai bogati altii mai saraci…pe saraci ii avem totdeauna cu noi…si asta este un mijloc de a iesi din depresie. Pai cum sa-ti mai plingi de mila cind celalalt linga tine sufera cu mult mai mult. Am experimentat asta si va spun sigur…Cind vedeti pe cineva in depresie , ajutati-l sa fie de folos altuia sa vedeti ca pe moment se schimba in bine…

    Diavolul ne fura bucuria…dar chiar daca ar fi sa trec prin Valea Umbrelor mortii…nu ma mai tem de nici un rau…si va spun…pentruca am fost pe acolo…

    Un lucru e minunat… atita vreme cit sintem copii Lui , chiar daca pe pamintul asta sintem invinsi…plecam de aici tot ca invingatori!

  5. viorica zice:

    Sotul meu acum 7 ani a fost tare bolnav , slabise foarte mult ,ajunsese sa merga cu bastonul , era intr-o stare foarte rea nu ii dispareau durerile in niciun fel,numai cu masaj .Ajunsesem sa-i fac masaj de 4,5 ori pe zi .Medicii nu mai aveau ce sa-i faca ,toate analizele ii ieseu bune si el slabea din zi in zi .Dureri de cap ,de oase ,cum ii faceam masaj nu mai avea nimic dupa citeva ore iar incepea .Pana la urma ce s-a gindit medicul de familie sa-l trimita la un caunselig.Dupa vreo 300 de intrebari au descoperit ca era bolnav cu depresul .In fiecare luna vizita la medic nu era decat cu zeci de intrebari si raspunsuri .Toata boala lui era pe fond de depres ,psihic .Dupa ce ia recomandat Zolof si Nordtripuline ,a inceput sa se simta bine s-a ingrasat ,sta foarte bine cu depresul .El a fost un om foarte calm si este ,niciodata nu a dat dovada ca ar avea ceva cu depresul .El fiind designer creierul a fost prea solicitat .In afara de medicamente ,i s-a mai recomandat sa citeasca Biblia si sa se roage mult .In fiecare zi citeste capitole intregi in 7 ani a citit de 7 ori Biblia .Recomandarea medicului a fost sa citeasca si sa se roage ,noi facem ce putem dar Dumnezeu e Acela care da vindecarea .
    „De multe ori vine nenorocirea peste cel fara prihana,dar Domnul il scapa totdeauna din ea” .Ps 34 /19

  6. elisa zice:

    Ca asistenta medicala intelegeam depresia din punct de vedere medical,ca si credincioasa nu pot intelege cum putem veghea totdeauna si sa fim treji cum spune Scriptura,in caz de depresie.
    Nu pot intelege de ce ca si credinciosi nu putem vindeca boala cu ajutorul lui Dumnezeu cum faceau Pavel si Petru,pentru ca,consider ca mintea trebuie sa fie libera de a gandi,de a+i da slava Domnlui,de a se bucura in El,in depresie cum o poate face.
    Am o prietena care face depresie la intervale de timp,dupa ce se incarca cu cate un pacat si o mustra constiinta,pana cade in boala.De exemplu,a luat bani imprumut de la CAR si sotul ei nu a stiut,singura stiind de situatie nu putea iesi din ea.Ea imi spune si ca are o deficienta de o anumita substanta care intra in componenta creierului,
    Cand prietena mea e bolnava incerc sa o ajut in fel si chip ,insa asa este ..terenul e foarte alunecos,trebuie sa fii in prezenta ei incontinuu si sa tragi de ea cu incurajari si tot felul de lucruri mici optimiste,pe care trebuie sa le repeti la nesfarsit.
    I+am facut o propunere cand era sanataoasa ,sa ne rugam ca Domnul sa nu o mai lase in starea asta,pentru ca era pricina de dispret pentru cumnata necredinciosa,care atat asteapta sa rada „pocaiti”de slava Domnului ca nu s+a repetat boala de mult.

  7. publius zice:

    Nu mi merge bine calculatorul,asa ca mai scriu di de la fiul meu ovidiu,

  8. Oana zice:

    Nu cred că poate lămuri cineva subiectul, Marius (dacă îmi permiţi a mă adresa aşa). Cred că însuşi răspunsul e menit a fi multiplu.

    Nu mi-aş permite să expun aici experienţe auzite sau citite, mă voi rezuma, pe scurt, la cea personală.

    Neluând în discuţie cauzele depresiei (de multe ori şi acestea multiple – ca şi în cazul meu), pot spune că nu au funcţionat decât pe termen scurt şi medicaţia, şi tratamentul naturist, şi psihoterapia, şi, mă doare să spun, şi rugăciunea… Ba mai mult, a intervenit şi sentimentul de vină, de culpă că „nu pot face mai mult, că nu am voinţă, că nu mă rog aşa cum trebuie sau că nu Cred cu adevărat, profund, tainic şi din toată inima, în puterea Domnului”…

    Ce pot spune astăzi este că:
    1. Nu funcţionează niciodată îmbinarea „poţi şi trebuie”. Expresiile de genul: „haide, o să vezi că poţi, trebuie să poţi, doar eşti aşa şi pe dincolo, ai resurse etc.” nu au ecou;
    2. Prietenii care trag de tine, uneori la propriu, readucându-ţi permanent aminte cum erai „înainte” – veselă, simpatică, vioaie, mereu prezentă… în comparaţie cu „singuraticul şi mereu tristul personaj” care ai devenit nu fac decât să îţi adâncească sentimentul de vină şi de neputinţă; (aceasta neînsemnând însă că prezenţa – mai ales cu sufletul – a prietenilor nu te ajută, dimpotrivă)
    3. Pastilele pot duce la dependenţă. Fac mult rău. Îţi oferă doar iluzia că „eşti mai bine”.
    4. Credinţa e totul. Ştiu. Numai că adesea chiar şi încăpăţânarea cu care „eşti trimis” mai des la biserică, „doar-doar te-oi face bine” poate avea darul de a te îndepărta. Sentimentul (prezent în cazul meu, cel puţin) ferm de respingere a îndeplinirii unui ritual uneori mai mult mecanic, parcă de genul trocului: „acum mă rog, precis îmi va fi mai bine” a avut darul de a-mi amplifica sentimentul de culpă… că nu pot, nu ştiu, nu am resursele necesare pentru a-mi trăi cu adevărat Credinţa.
    5. Poate mă vei întreba ce soluţie văd eu, sau dacă la mine a existat vreuna. N-aş putea spune. Tot ce ştiu cu certitudine este că dragostea face să-ţi doreşti să fii altfel decât eşti acum. Şi mai ştiu că Dumnezeu mă învaţă zilnic calea de a mă împăca eu chiar cu mine însămi. Fără această împăcare cu sine, nu poate fi vorba de vindecare. Nici măcar în trepte.

    • Marius David zice:

      Oana, în primul rînd îţi mulţumesc pentru deschiderea ta.
      Este extrem de greu să te deschizi atît şi cred că deschiderea ta va ajuta pe alţii. Pe mine m-a ajutat mult să vorbesc cu oameni care au trecut prin depresie. Am înţels ce merită să faci şi ce nu merită şi nici nu-i bine.

  9. rodica botan zice:

    Citind cele scrise de Oana am realizat ca depresia este ceva foarte greu de definit. De fiecare data cind prezenta ea cite o imagine…dadeam din cap pentru mine insami…da, da…am fost pe-acolo…

    O fi vreun secret si in rugaciunea Tatal nostru cind spunem „iarta-ne cum iertam si noi altora?…ca de multe ori e mai usor sa-i ierti pe altii, si chiar si mai usor sa uiti; dar pe tine insuti…mai greu sau deloc…

  10. rodica botan zice:

    M-am gindit ieri la Iov…o fi fost depresat? Ca daca vreun om a avut creodata motive, el cu siguranta a avut. Si daca n-a avut depresie…de ce n-o fi avut-o?

  11. rodica botan zice:

    David sint sigura…Ilie depresie cronica…

    Si dupa Biblie Domnul Isus a suferit ca noi…deci a cunoscut si depresia. Oare Gradina Ghetsimani era locul de counseling…si chemarea ucenicilor sa vegheze era strigatul lui omenesc dupa ajutor?

    Si daca ucenicii au atipit cind El suferea in duhul Lui…cum am crede noi ca sintem mai buni si mai de ajutor celor cazuti in depresie?

    Bineinteles astea sint intrebari…m-am gindit ca s-ar merita sa ne uitam in Biblie sa gasim depresatii si sa intelegem ce i-a ajutat…

  12. noble zice:

    desigur. problema este foarte complexa, insa cred ca e un bun punct de plecare.

    • Marius David zice:

      Ai dreptate, şi tocmai asta facem, cred, avem un punct de plecare… punctul de ajungere? Raiul lui Dumnezeu…
      Foarte interesant, depresia este din acelaşi cîmp semantic cu depresiunea… De ce Biblia vorbeşte despre urcat pe munţii Domnului şi de Valea Umbrei Morţii?
      Hmmm?
      faorte interesant!!!
      Cine se va sui pe muntele Domnului?
      Uite un bun punct de plecare, Noble: VAlea Umbrei Morţii – depresia întunecimilor suicidale
      Şi un bun punct de ajungere: Muntele Sionului, Muntele Domnului, Cine se va sui pe Muntele Domnului, muntele schimbării la Faţă, muntele viziunii lui Ilie…

      Ştii cum ieşi din depresie, Noble, …. cînd Dumnezeu îţi dă pe cocoaşă o întrebare ca asta: Ce faci tu aici, Ilie????

  13. Pingback: “Un bun creştin nu este niciodată depresiv” « Compot de fructe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.