Rotunjimi colţuroase

Publicat pe 10 septembrie 2009 de Marius David

6ambassa holbein

Recunosc că m-am distrat gîndindu-mă cum vor fierbe google reader-urile 🙂 acum cînd Dănuţ scrie despre noi.
Cine nu are imaginaţie nu se poate bucura!

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Imagine-aţie, Oameni, Visătorul de vise. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

89 de răspunsuri la Rotunjimi colţuroase

  1. rodica botan zice:
    10 septembrie 2009 la 9:15 am

    „Despre barbatie si lasitate intre evanghelici…” Iata un titlu serios …Era aici pe blogul asta cu ceva timp inainte vorba de titluri…si cum toti am bagat la cap cum sta treaba cu titlurile…am tras eu concluzia, ca dupa titlul asta am sa citesc ceva serios, important…poate chiar prea inalt pentru capacitatile mele (eu mi-s fara studii de teologie…you know…).

    Dar…cu uimire mi-am gasit si numele meu pe acolo. Cum de lasitate inca nu m-a acuzat inca nimeni niciodata…am inclinat sa cred ca referintele ce se fac la adresa mea nu pot fi legate decit de cuvintul „barbatie”.

    As fi curioasa insa sa stiu ce inteleg dinsii prin „barbatie”…Nu cumva sa avem aceeasi problema ce am avut-o cu termenul de „evanghelic”…unde cuvintul a fost luat …”ostatec”?!!!

    Răspunde
    • Marius David zice:
      10 septembrie 2009 la 4:14 pm

      draga Rodica, da, un titlu interesant. Este scris cu cavalerism? Cavalerismul se manifestă nu numai pe cîmpul de luptă, ci şi în felul în care ne purtăm cu doamnele.

      Cineva, pe grupul de discuţii cu lutenişti se întreba: de ce din 100 lutenişti 95 sînt bărbaţi? Cineva a dat răspunsul unui compozitor: eptnru că bărbaţii studiază muzica, dar femeile sînt muzica…
      Cunoscînd-o pe Natalia, tind să îi dau dreptate….

      Prin bărbăţie?
      Din toamnă în Iris încep o nouă serie, televizată în întregime despre feminitate şi bărbăţie, familile, cu referinţă specială la cartea GEneza, carte prin care trece întreaga biserică de acolo.

      Răspunde
  2. Marius David zice:
    10 septembrie 2009 la 4:30 pm

    Draga Alin, nu te urmăresc, nici nu te urmez (asta este traducerea la follow) numai te însoţesc, în sensul în care Mîntuitorul vorbeşte în capitolul 5 din Matei, sîntem pe acelaşi drum şi El ne spune să ne împăcăm cît sîntem încă pe drumul vieţii împreună…

    Da, sînt pe Twitter, voi explica formuaREA la vremea potrivită.

    Da, cine nu are imaginaţie nu se poate bucura. Cine nu-şi poate imagina părtăşia şi bogăţiile cerului, istorioarele Evangheliei, ba mai mult, cine nu are imaginaţie nu poate înţelege deloc Biblia şi … dacă nu înţelegem Biblia de unde să ne vină bucuria.

    Marii oameni ai lui Dumnezeu au fost oameni cu imaginaţie extrem de puternică şi bine cultivată.

    Ce crezi? Moise … cortul, descris şi făcut, Noe, corabie, descris şi făcut, Solomon templu… facut.

    Aş spune că Biblia solicită mai tare imaginaţia decît inteligenţa noastră.
    Ce bine! Asta înseamnă că poate fi citită şi de copii, şi de prost şi de geniu şi de sfînt şi de nemernic.

    cu dragoste în Domnul (că altfel n-aş putea 🙂 )
    Descrăvăţitu

    Răspunde
    • Marius David zice:
      10 septembrie 2009 la 10:34 pm

      Şi a meritat? Să îmi spui! 🙂
      Eu aşa am decis, să îmi fac curat, dar începînd cu mine, începînd din interior. Iertaţi-mi egoismul!
      De o vreme încoace am aşa o mare pace şi linişte cu tot cu blogul ăsta… Mîine iau ceva lecţii de lăută, seara avem întîlnire chiar cu generaţia în care a termint Alin CRistea, dacă Domnul va îngădui să mă întorc întreg de pe drumuri…

      Este prea minunată viaţa…
      Şi eu i-am răspuns lui Alin, ironiei gratuite cu prilejul bunei primiri în comunitatea Twitter… dar asta mi-a dat ocazia să mă gîndesc la imaginaţia ca instrument hermenutic încă o dată şi la altele.
      Am decis ca din orice fir se nisip care îmi intră în scoica vieţii să fac o perlă, mai mică sau mai mare, dacă mă ajută Dumnezeu.
      Scoica transformă suferinţa în bijuterie. orice suferinţă, cît de mică.
      Cel care pierde este cel cu răutatea. Cei răi n-au pace, spune Biblia.
      Cel care îmi aruncă o răutate îmi aruncă de fapt o piatră pe care pot să mă urc mai sus, şi mai sus.
      Pentru a fi creştin îţi trebuie foarte multă creativitate, să faci din situaţiile obişnuite situaţii neobişnuite, din cele previzibile spectacol de nebănuit.
      Oare nu asta este şocul? Dragoste petru ură, blîndeţe pentru răutate, înţelepciune pentru prostie, vorbe bune pentru vorbe obscene, spirit ludic pentru încrîncenare, autoironie pentru ironie?
      Care-i răsplata? Linişte în loc de ciudă! Pace în loc de tulburare! Somn liniştit în loc de insomnii (Eu mă culc şi adorm în pace şi am mai multă linişte în locuinţa mea decît au ei cînd li se înmulţeşte rodul grîului şi al viilor)
      Am făcut arte marţiale. Una dintre tehnicile din artele marţiale seste să îţi învingi adversarul cu propria lui forţă. El se avîntă spre tine, tu te fereşti, exchivezi şi de acolo îi schimbi doar traiectoria. Este superb! Cînd te eschivezi pare teamă, laşitate, dar rezultatul final.. este devastator. Aşa ne învaţă şi Cristos.
      Biruieşti cînd te învingi singur, nu mai poţi fi doborît cînd te-ai aşezat singur la pămînt,

      N-ai idee cît m-am abţinut şi ce îmi stă în vîrful degetelor şi pe limbă uneori… DAr ce satisfacţie este cînd te înfrîngi!

      Draga Rodica, nici acum nu m-am prins, pentru că sînt prea uituc şi nu am simţul exactităţii şi detaliilor de ce s-a supărat din nou Alin Cristea pe mine. Acest nou ciclu este din zona postărilor cu Binu Poplăceanu… Am făcut tot posibilul pentru dialog aşa că stau liniştit şi mă bucur că Dumnezeu îmi permite să îmi arăt dragostea faţă de cineva care mă duşmăneşte.

      Ce bucurie că din nou prin cineva Dumnezeu mă pune la test să vadă dacă mi-am învăţat lecţia!
      Binecuvîntaţi fie oameni ca Alin Cristea, Mihai Ciucă şi alţii care mi-au purtat vreodată sîmbetele…

      Răspunde
      • Moromete zice:
        12 septembrie 2009 la 9:57 pm

        Faine randurile de mai sus, cu firul de nisip, liniste inloc de ciuda si atele martiale. Cred ca la Aikido te referi, mai ales.

        Ce este viata, daca nu altceva decat un teren/ sala optima si perfecta ca marime si contexte, situatii, circumstante pentru antrenament ?
        Intreaga viatza care este notata la Judecata este un set de antrenamente si examene pentru Vesnicie.

        Răspunde
        • Marius David zice:
          12 septembrie 2009 la 11:43 pm

          da, numai că nu reuşim întotdeauna. Liniştea uneori este linişte de mormînt şi pacea este tristă ca cea din cimitir, cînd îţi înmormîntezi un prieten drag.
          Am să fac odată o taxonomie a liniştilor şi păcilor.
          Voi avea mai mult timp… cîndva, cînd voi avea mai multă pace. 🙂

          Răspunde
  4. rasvancristian zice:
    10 septembrie 2009 la 8:13 pm

    Sunt contrariat de ceea ce am citit aici, dar mai ales acolo. Ted Pope şi Rodica Botan au fost atacaţi de dl. Alin Cristea. Punct. Grosolan. Punct. Dl. Dănuţ Mănăstireanu scrie ce vrea şi-l taie capul pe blogul domniei sale. Sunt ideile unui proaspăt anglican. E treaba lui. Ce valoare au judecăţile domniei sale? Voi vedea, voi judeca cu capul meu. Pe blogul meu. Un singur lucru pot spune, de pe acum: nu vă e greaţă? Măcar şi pentru folosirea repetată a jocului dulceag, de curtea şcolii, de nume mici: pe cînd Teduţă, Rodicuţa, Alinuţ şi Daviduţă? Că de Dănuţ mă văd sătul… Cine este „Dănuţ”, MDC?
    E mare lumea? Ba nu, e tot mai mare circul!

    Răspunde
    • Marius David zice:
      10 septembrie 2009 la 11:00 pm

      Draga Rasvan, tocmai asta este scopul, să rămîi contrariat. Aşa spuneam mai jos: reacţia noastră trebuie să fie surprinzătoare, creativă, nouă.

      Ce crezi că eu sînt de acord cu ce spune Dănuţ? La felul în care Alin a etichetat în stînga şi în dreapta cu verbe ruşinoase tot el este victimă? El este dorit să piară din blogosferă? Cine îşi doreşte aşa ceva? Cu cine este el în competiţie? Cu mine? Nicicum! Cu Rodica? Cu Ted? Şi dacă este în competiţie, cu care din cele 50 de bloguri?

      Crezi că îmi este uşor în lumina trecutului relaţiei mele cu Dănuţ să mă văd pus la ŞI ALŢII. sau mai rău… LA CEILALŢI, la capitolul ĂIA (deşi compania mă onorează 🙂 ) în această eulogie Alin Cristea? Nu! Nu îmi este uşor. Şi eu, la rîndul meu, sînt contrariat.
      Asta este altă poveste. Am mîncat nu eulogii, ci atacuri şi din partea lui Alin, dar şi din partea lui Dănuţ. Au fost publice şi au durut enorm. Poate că în compensaţie merit şi eu o eulogie măcar într-un singur episod. 🙂 Glumesc! Măcar de la Dănuţ, că mă cunoaşte şi cu bunele şi cu relele, că de la Alin nu aştept 🙂

      Nu, am destui lăudători, „gaşca”, „haita”, cei care se… „AUTOCENZURAT” pe blogul meu… (citat din Alin Cristea şi Dănuţ Mănăstireanu).
      Încheiat paranteza glumeaţă.

      Acum serios:
      Şi dacă Ted şi Rodica au fost atacaţi ce? Nu asta spune Scriptura… bucuraţi-vă şi veseliţi-vă cînd oamenii vor spune vorbe rele şi neadevărate …din pricina Mea? Am eu impresia că şi Ted şi Rodica, prin răspunsurile date şi-au pierdut bucuria? Este numai impresia mea?
      Dacă da, atunci bine le face Alin Cristea. Să ne atace pînă cînd îi vomputea răspunde înţelept, duhovniceşte, nu în firea pămîntească în care el scrie adesea.

      Dacă TEd şi Rodica şi eu şi tu am servit pricina Lui şi ne va fi atacat cineva … atunci sărim în sus de bucurie.
      Părere de rău mare am cînd sînt atacat pe drept, cînd nu am slujit pricina Lui… şi aici şi tu ai multe de ispăşit şi regretat în felul în care, pe nedrept, ai atacat de multe ori. Răutăţile, ironiile, atacurile nu fac decît să îi dea mai mult combustibil lui Alin.
      Acum te întreb pe tine: a meritat campania ta împotriva lui de pe blogul tau? Ai rezolvat ceva? I-ai făcut lui cîteva zile amare, dar şi ţie! Recunoaşte!
      A meritat?
      Poziţia de eschivă şi de relaxată defensivă mi se pare mult mai sigură decît poziţia în care s-a aşezat Alin deseori, Dănuţ uneori şi alţii cîteodată…

      Cine este Dănuţ? Cine este Alin? Oameni ca mine, păcătoşi la fel ca mine, cu spirit de judecată şi ispite la mîndrie ca şi mine, oameni care au nevoie de dragoste la fel ca mine. Iar dintre noi trei cel mai rău sînt eu.

      Ce valoare au judecăţile lui? Dar ale mele ce valoare au? DAcă nu sînt din scripturi, nici judecăţile mele, nici ale lui Dănuţ nici ale lui Alin nu contează… sîntem în voia minţii noastre blestemate.

      Nu-i circ, Rasvan, este, aşa cum spune Apocalipsa „necazul cel mare”. Asta este cea mai reuşită metaforă pentru lume…

      Răspunde
  5. rodica botan zice:
    11 septembrie 2009 la 1:09 am

    Nu va ingrijorati…ca daca servim o cauza buna dintr-o inima curata…ni se vor da si cuvintele care trebuie sa le rostim.

    Daca spunem de la noi…o sa capatam si pentru alea…(am experienta si in domeniul asta…)

    Eben-Ezer…

    Răspunde
  6. rasvancristian zice:
    11 septembrie 2009 la 2:45 am

    @ Acum te întreb pe tine: a meritat campania ta împotriva lui de pe blogul tau?

    Marius, cu excepţia primei postări din ciclul la care te referi, nu am atacat pe dl. Alin Cristea, ci reţeaua, în falsitatea pe care i-am văzut-o eu. Am adus argumente că este aşa. Pentru jignirile pe care i le-am adus, am făcut postare de iertăciune, din toată inima. Nu am nimic cu dl. AC. M-a durut pentru Ted Pope, care are un blog de excepţie, de o mare fineţe intelectuală, făcut harcea-parcea de dl. AC. Că pe mine mă face „jegos”? care-i baiu? nu dl. AC o spune, ci Nilă. 🙂 Cît despre dna Rodica Botan nici nu vreau să mai comentez. Mai cunoşti o blogăriţă care să fi fost jugnită aşa cum a fost domnia sa- şi este, indirect, pe blogul „Persona”? Eu trăiesc cu convingerea că toţi cei care sunt plecaţi peste Ocean, suferă, în grade variabile, de nostalgia ţării lor. Cînd fac o poză, undeva, mă gîndesc şi la ei, cum să fac să o vadă cu ochii lor de atunci, din anii vechi. Este o mare porcărie să ataci un om plecat departe. Evreii nu fac asta, nu-şi fac de mirul lumii diaspora. Este ca şi cum l-aş fi înjurat pe Tarkovsky, că stătea în Italia, bietul de el. De fapt, tu ştii toate acestea dar, vorba lui Barzilai, zici doar aşa…

    Răspunde
    • Marius David zice:
      11 septembrie 2009 la 9:54 pm

      Draga Rasvan,
      Cu reţeaua este altceva. M-am exprimat în dreptul ei şi cu bunele şi cu relele.
      Ce rost are să jigneşti şi apoi să-ţi ceri iertare şi să faci temenele? Asta nu înţeleg eu?
      Asta ai făcut şi cu mine. Spui că pleci, că te superi, că nu vrei să mă mai vezi la faţă de blog…îţi iei jucăriile şi pleci, apoi cazi din nou în ispită… 🙂
      Nu ai nimic cu AC? Ba eu cred că ai!
      Eu am, dar reacţionez diferit încercînd cu greu să dibui calea evanghelică, biblică.
      Dintre toţi cred că cel mai jignit sînt eu, diagnosticat, cu verdicte şi epitete de tot felul din partea unui prieten vechi şi asta în public, prieten vechi care nici măcar nu se sinchiseşte să îmi scrie numele corect… fie în text, fie în tag.
      Poate că eu am mai mult drept să mă supăr, mai mult decît Ted şi Rodica, pentru că am sau poate că am avut o relaţie personală adîncă cu Dănuţ şi, îndrăznesc să spun şi cu Alin Cristea.
      toată acesta revărsare de răutate nu ajută nimănui
      Încerc cu greu să mă scot pe mine din ecuaţie şi dacă Dănuţ are de scris eulogii să le facă cu ţintă directă, fără să mă amestece în textul panegiricului.

      Răspunde
  7. Moromete zice:
    11 septembrie 2009 la 8:20 pm

    Prea seamana domnii Alin Cristea si Danut M cu politistul bun si politistul rau. Cica s-au mai contrat/ certat urat candva, cand Alinush era mai tinerel. Dar cati copilasi nu s-au certat cu parintii lor, si la maturitate ii vezi umar la umar, facand front comun, uniti sub aceleasi interese.

    CENZURAT DE MODERATOR

    Citat din DanutM: ” Eu cred insa ca Dumnezeu are ca hobby „colectionarea” de oameni stranii si incomozi. Este suficient sa va uitati la profeti ca sa intelegeti ce vreau sa spun. Asa fiind, nu ma deranjeaza deloc sa ma inconjor de oameni mai „altfel”. ”

    CENZURAT DE MODERATOR

    Plus ca domnia sa/ eminenta sa Danut M. trece prin moderare pe toata lumea, pe cand Marius Cruceru ii lasa la liber, lasa sa apara comentariile direct, automat la destui.

    Răspunde
    • Marius David zice:
      11 septembrie 2009 la 9:11 pm

      Draga Moromete, nu ajută deloc nici etichetările tale şi adresările ironice de felul acesta!
      Nici felul în care vorbeşti despre Dănuţ nu face decît să întărîte.
      Eu încerc în toată povestea asta să nu mai aruncăm paie pe foc şi pietre în bălţi, dacă se poate, ceea ce v-aş ruga şi pe voi, pe fiecare.

      Răspunde
      • Moromete zice:
        11 septembrie 2009 la 9:45 pm

        imi cer iertare, trebuie sa ma mai inteleptesc.

        In orice caz, trebuie ca cei micuti, multi, cei de jos sa castige si nu ceva, cativa mari lideri.

        Răspunde
        • Marius David zice:
          11 septembrie 2009 la 10:55 pm

          Amin, admir atittudinea ta. Da, sînt foarte mulţi cei care citesc pe aici şi tocmai … noi ne ocupăm de zidire, nu de dărîmare. Nu ajută la nimic să dărîm imaginea lui Dănuţ, a lui Alin sau a altcuiva…
          Domnul dă har celor smeriţi!
          Dacă asta ne ajută să rămînem smeriţi…. aşa să fie!

          Răspunde
  8. Marius David zice:
    11 septembrie 2009 la 9:32 pm

    Şi nu-i adevărat? Dacă tot este vorba de topuri…:)

    Răspunde
  9. Vaisamar zice:
    11 septembrie 2009 la 10:52 pm

    Când citesc aceste „dialoguri” a căror justificare îmi scapă, mă apucă depresia. Atâtea acuze, explicaţii, răsascuze, răsexplicaţii, paraacuze, paraexplicaţii, atâta concentrare pe disecarea unor motivaţii, pe propriile persoane, atât consum, atâţia nervi tocaţi axon cu axon şi sinapsă cu sinapsă. Oare nu există cauze mai bune care să merite această uriaşă risipă de energie?

    Răspunde
  10. Marius David zice:
    11 septembrie 2009 la 11:00 pm

    Cîtă dreptate ai, Vaişamar!

    tot ce încerc este să mă trag mai deoparte de astfel de chestiuni… dacă citeşti cu atenţie ce am scris.
    În traducere liberă: este treaba celui care face panegirice cui i le face, dar eu vreau să nu fiu amestecat în eulogia nimănui. Nici măcar din greşeală.

    Răspunde
    • Vaisamar zice:
      11 septembrie 2009 la 11:09 pm

      Mă apucă depresiile fiindcă sunt la finalul unei cărţoaie (1000 p.) despre Bonhoeffer, un personaj cu aplecare spre polemică, dar de un cavalerism cum rar se întâlneşte. Găsesc descurajator faptul că sfera evanghelică românească nu poate evada din condiţia polemicii mărunte. Bonhoeffer a fost şi el bârfit cât încape, dar niciodată n-a dat atenţie bagatelelor. Dacă se apuca să se apere şi să se justifice pentru toată cica-nica, nu mai scria nimic. De câteva zile mă urmăreşte versetul din Isaia despre robul Domnului care nu vede şi nu aude… 🙂

      Răspunde
      • guitarschizofrenic zice:
        11 septembrie 2009 la 11:19 pm

        Bonhoeffer un OM, teolog, filosof cu adevarat deosebit. sti ce e ciudat? ca in anumite scoli din ro. neoprotestante este considerat teolog liberal/eretic si chiar se avertizeaza citirea lui… pfff ce greseala, ce greseala.

        Răspunde
  11. Marius David zice:
    11 septembrie 2009 la 11:14 pm

    Bun sfat! Mulţumesc, Vaişamar!

    Răspunde
  12. Nelu zice:
    11 septembrie 2009 la 11:40 pm

    Nu se poate oare fara atacuri personale? Imi petrec cel mai mult timp virtual (nu ca am mult, dar putinul pe care il am) printre blogeri de limba engleza. Sa fiu sincer n-am intilnit nicari vitriole ca si printre blogurile evanghelice, si in particular baptiste, Romane. Dar poate experienta mea e limitata.
    Toate cele bune.

    Răspunde
    • Marius David zice:
      12 septembrie 2009 la 12:06 am

      Chiar, Nelu, asta era şi întrebarea mea, nu se poate? Asta mă nelămureşte pe mine la încheierea asta de zi, de ce nu putem scăpa de obsesiile care ne chinuie. Dănuţ, din păcate n-a putut să îşi ducă textul la capăt fără să mai dea în cap(ăt) şi altora. Asta este trist?
      Speram eu că odată cu tinereţile şi albirile ni se duc aceste apucături. Am început să cred cu tărie că părul alb nu este neapărat semn de înţelepciune şi dreaptă cumpănire… Din păcate!

      Răspunde
  13. Nelu zice:
    12 septembrie 2009 la 1:34 am

    Marius ma refer la ‘in general’! ceea ce e de plins eu cred este lipsa de cavalerism! Atacul la persoana ne injoseste, cred eu. Mi se pare mie ca este undeva o problema de ‘traditie culturala’. Personal marturisesc ca si eu ma-am luptat de mute ori cu acest flagel si inertie de a ‘sfisia’ pe unul si pe altul. Am invatat totusi (si ma chinuiesc sa invat – vreau sa iau ce-i bun de la oricine) de la noii mei conationali ca in traditia lor acest lucru este ceva injoselnic (o inmostenire de la protestantismul victorian?). Nu vreu sa te critic, dar in raspunsul tau mie mi se pare ca tu te aperi prin a ataca pe altcinva. Nu stiu dar mi se pare ca noua la romani ne place sa ne aparam prin a arata ca altii is mai rai ca noi. Aceasta trasatura o vad in mine de multe ori, si mi-e scirba. Scuze ca am inceput sa derilez!

    Răspunde
    • Marius David zice:
      12 septembrie 2009 la 11:38 am

      draga Nelu, cred că ai trăit prea mult în diaspora și ai uitat ceva esențial, genetica, sîngele. Avem în sînge niște amestecuri care ne fac să fim așa cum sîntem.
      Prin sîngele nostru curge, vorba lui Beni Fărăgău, lălăailă, lene, dar și patimă, pasiune, amînare, dar și pripeală, lașitate, dar și nervi….
      Vorbești de tradiție culturală într/un loc fără cultură și fără tradiție?
      Eu aș vorbi de foale și de guts, de instincte care ne vin din mațe, apucături nestăpînite, de pîntece nedisciplinate. De asta aș vorbi. Acolo aș muta discuția.
      Nu, nu vreu saă mă apăr.
      Sper că demersul meu a fost înțeles cum trebuie. Am fost extrem de supărat că în ultimul timp au fost jigniți prietenii mei care comentează pe acest blog.
      Am să fac o listă cu toată haita pătrățoșilor, că, BTW sau a propos, așa ați fost numiți și am s-o trimit emitorilor acestor epitete.
      Nu mă apăr pe mine, ci gașca, haita, liota …. Mulți au fost descurajați să mai intre în dialog din acestă pricină.
      De asta i/am cerut lui Dănuț socoteală, pentru că el cel puțin mai dă semne de dreaptă socotință și își retrage vorbele cînd vede că a greșit. Cu Alin mi-am pierdut acestă speranță și nu mi-a mai rămas decît un singur lucru: dragostea (considerată scîrboasă de către destinatar 😦 )
      REpet: dacă doream să mă apăr, răspundeam ca alte dăți. M-ai prins și pe romcommunio, dacănu mă înșel, cînd eram mai tînăr și mai fără minte și pe masa rotundă și în alte instanțe.
      Acum îmi ies fire albe în cap și mă gîndesc că ar trebui să fie o cunună de înțelepciune.
      Ba mai mult, mă gîndesc la cum va arăta sfîrșitul nostru de viețuire.
      Mă gîndesc și la faptul că Dănuț are copii, nepoți, care odată vor fi citit textele pe care eu nu vreau să le scriu, la fel mă gîndesc la Alin. Îmbătrînim și asta i/am spus/o direct.
      Este păcat să ne mai purtăm ca niște copii! Păcat!

      Răspunde
  14. rasvancristian zice:
    12 septembrie 2009 la 1:37 am

    Marius, ultima dată am spus că nu pot face comentarii pe blogul tău a fost din cauza lăbuţelor. Le-ai scos, am scris. Remarca ta, chiar făcută în glumă, este adevărată şi mă face să-mi pară rău că nu m-am ţinut de cuvînt.

    În ceea ce-l priveşte pe dl. Alin Cristea, nu am nicio vendetă cu domnia sa. Încerc să-mi adaptez replica la ofertă.

    România Evanghelică este făcută după chipul şi asemănarea autorului ei. Dacă asta e bine, nu mai am ce spune.

    Ceea ce văd nu este polemică, ci melodramă în mai multe acte. Elodia pierdută şi regăsită şi din nou pierdută. Nu poţi lupta cu cineva decît distanţîndu-te de el. Din cauza asta vei fi mereu ţintă celor care te invidiază. Sau nu din invidie o fac?

    Cînd am greşit, mi-am cerut iertare. Nu vreau să te mai amărăsc şi eu, dar fii bun şi explică-mi ce înţelegi prin „temenele” şi exemplifică-mi, dacă ai vreme, către cine şi cînd le-am făcut.

    Cu plecăciuni.

    Răspunde
    • Marius David zice:
      12 septembrie 2009 la 11:29 am

      Draga Rasvan,
      am scos mînuțele pentru că unii veneau și își apreciau comentariul încă o dată și încă o dată și încă o dată, ații, în răzbunare.. îl dădeau mai jos și tot așa. am luat ispita. LA fel ca și cu televizorul 🙂
      adaptarea replicii la ofertă…? tocmai asta este creștinismul, replica este dincolo de ofertă, răspunde cu totul diferitfață de ceea ce ți se oferă. Palme / dragoste.
      Da, ai dreptate. Alin este dintre evanghelici? Da! A făcut un blog ca evanghelic? Da! Trăiește în românia? Da! Atunci România Evaghelică îl reprezintă ȘI PE el, și înseamnă că asta sîntem. Dacă așa arată România Evanghelică… să ne plîîngem de milă, să ne rugăm și să postim și să ne pocăim. Simplu!
      Aici are Nelu dreptate. Ne merităm conducătorii, ne merităm și blogurile!
      Da, nu ai ce spune. Ne reprezintă, din păcate, dacă altceva mai bun nu avem. Așa cum articolele tale reprezintă o parte a comunității evanghelice din românia, așa cum Dănuț, cu tot anglicanismul lui declarat, ne reprezintă… etc.
      Aici este o discuție foarte lungă și mă tem că nu avem timp pentru ea… din fericire… din păcate?
      De ce să mă distanțez? Poate că eu NU VREAU SĂ MAI LUPT.
      De aceea mă apropii.
      Sau poate că cea mai inteligentă strategie de luptă este tocmai, să te apropii cît mai mult de adversar. Asta am învățat din artele marțiale. Cît maiaproape, cît mai aproape. Distanța este periculoassă, nu apropierea.
      Oare nu asta ne învață și Cristos? Prietenii ține-i aproape, dar pe dușmani și mai aproape… altfel CE LUCRU NEOBIȘNUIT FACEȚI.
      VEZI, Domnul ne-a chemat la creativitate, la lucrul NEOBIȘNUIT!
      Poate că ceea ce fac eu este neobișnuit, dar asta este porunca Evanghliei.
      Da, ce bine că am oameni care mă invidiază, bine că au pentru ce. Unii mi/au mărturisit în față cel puțin: mă indiviaz pentru soție, copii, pentru profesie, pentru că am plăcere în ceea ce fac, pentru ceea ce ei au numit succes ca blogăr (care o fi ăla?), da sînt invidiat, dar cui oare datorez toate astea? Am făcut eu ceva? snt meritele mele.
      cei care mă invidiază au o prolema cu Domnul
      sînt darurile Domnului pe care mi le poate lua oricînd: știu cum poate să plece în veșnicii o soție, cum ți se poate pierde un copil, cum poți să îți pierzi slujba, cum poți să cazi în dizgrație… atunci mai rămîn numai adevărații prieteni. Cei care mă invidiaza acum numai se vor bucura atunci.

      Poate că unii o fac din invidie, poate că alții din alte pricini.
      temenele? cereri de iertare inutile și cu pompă atunci cînd oricum aveai de gînd să continui… Ai scris o dată că ai regretat ce ai spus despre Dănuț, dar ai continuat apoi în același stil.
      Cui prodest?
      El s/a schimbat cu ceva? Ai rezolvat ceva?
      Am găsit că este o singură cale de a schimba pe cineva. A făcut-o Cristos cu mine: Dragostea!
      Natalia, soția mea a învățat de la El și tot așa a reușit să mai dreagă din cea fire pămîntească urîtă și proastă (na, că rimează) pe care am moștenit-o: Dragostea!
      Dragostea este cea care schimbă, dragostea este cea care multă munții și face îngerii din ceruri să plîngă, care face cimvalul să sune nezăngănit, care trezește alăuta și harfa, care face soarele să răsară, peste oameni cumsecade, așa ca voi, și peste nemernici, așa ca mine și ploaia să cadă și peste buni, așa ca ei, și peste răi, așa ca mine,
      Dragostea care acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul și, dacă este cazul, suferă totul!
      Iubiți-vă unii pe alții!
      Iubiți-i pe vrăjmașii voștri!
      Rugați-vă pentru cei ce vă prigonesc și binecuvîntați pe cei ce vă blastămă!
      DAcă nu fac asta am predicat degeaba evanghelia din 1986 încoace!

      Răspunde
  15. publius zice:
    12 septembrie 2009 la 12:09 pm

    Iubiti-va vrajmasii inseamna si dati-le spatiu public
    cat cuprinde?
    daca de la acesti vrajmasi nu avem noi care citim ce invata decat cum reactioneaza un frustrat,un invidios…
    si cum sa insultam pe aproapele nostru,nu cumva spatiul evanghelic are „o problema”?
    Daca el blastama…noi „ne bucuram” citind?
    Asculta de cineva daca este mustrat?
    Acum D.M.ii acorda un spatiu special,,de ce oare ?
    E un mare semn de intrebare?
    Mai mult decat lui papa Benedict i se acorda,,si uite asa ii satisfacem vanitatile „bietului nostru vrajmas”..de care sincer vorbind nu trebuie sa ne fie decat mila,ca frate sau ca si vrajmas.

    Răspunde
    • DanutM zice:
      12 septembrie 2009 la 5:41 pm

      Domnule Publius,
      Papa Benedict n-a fost lovit asa cum este lovit Alin (nu ca el n-ar putea lovi sau n-a lovit; dar acum discutam despre aceasta „istorie”.
      daca papa ar fi fost lovit astfel, as fi reactionat in acelasi fel. Nedreptate ma umple de minie. DE asta am reactionat. Evanghelia pe care eu o citesc si pe care o cred kmi cere sa fiu de partea celui nedraptatit.
      Admit. Se poate sa ma insel, si de fapt cei care-l critica sa fie cei „loviti”. Deocamdata nu cred asta, dara daca cineva imi poate dovedi asta, sunt gata sa ascult.
      Pina atunci, voi sta liga cel lovit, chiar daca, trebuie sa recunosc ca si el o cauta uneori cu luminarea.

      Răspunde
    • Marius David zice:
      13 septembrie 2009 la 12:03 am

      dacă este cazul, da, Oricum Vaişamar are dreptate, cred că ar trebui să ne învrednicim condeiul spre alte chestii…
      Uneori este mai mare pedeapsă pentru cineva să îl laşi să vorbească… să îi dai spaţiu… pentru că se face de rîs.
      Eu încerc uneori să le fac un bine unora tocmai prin faptul că le mai cenzurez comentariile…
      am făcut-o de cîteva ori şi în acest fel de dispute.

      Răspunde
  16. ulen zice:
    12 septembrie 2009 la 1:12 pm

    Marius, interesanta afirmatia ta care sugereaza ‘lipsa de cultura’. As fi interesat daca poti sa elaborezi. Sunt interesant in felul in care contextul (cultura?) formeaza caracterul.
    Subscriu cu totul la idea ta ca dragostea este ‘arma’ (mai bine instrumentul sau modul) cu care sa ‘luptam’ (sau mai bine sa interactionam) unul cu altul. (Nu/mi place simbolismul militar, dar il folosesc pentru ca ‘dialogurile’ intre blogerii evangelisti, indesobi de limba romana, da impresia de razboi).
    Recent, in mod deosebit de cind am reinceput sa rasfoiesc prin blogurile romanesti, ma intriga (si intr-un fel ma amaraste) limbajul pe care il intilnesc tot mai des, si care cred ca-i nepotrivit: interlocutorul devine dusman, dialogul devine lupta, si ca urmare celalalt este intr-un fel ‘dehumanised’! Intr-un fel mi se pare ca si tu detestezi acesta atitudine in raspunsul tau catre interlocutorul Razvan.
    Cu toate acestea trebuie sa recunosc ca o buna parte a blogherilor romani evanghelici nu adopta acest limbaj, dar prin faptul ca nu-l detesta pe de o parte dau impresia ca il agreiaza. (din nou deraiez)!
    Nelu

    Răspunde
    • Marius David zice:
      13 septembrie 2009 la 12:19 am

      NElu, am mai scris pe Patratosu despre lipsa unei culturi a dialogului în Romania, a civilitatii. Sîănt citeva texte acolo. Trebuie sa dau un search.
      Cultura nu formează caractere.
      Am cunoscut oameni „de cultură”…. nişte bestii. Mai multe cărţi ingerate nu dezvoltă caracter.
      Despre cultura blogariselii în România…. sîntem încă abia la început. Ai de faţă unul dintre bătrînii pionieri ai blogarisitului evanghelic, cu toate greşelile posibile de începător. Măgar atît mi s-ar putea recunoaşte… 🙂
      Da, uneori limbajul este dur şi colorat, dialogul o luptă, dar cred că sînt cazuri din ce în ce mai rare şi sîntem în plină curăţire.
      UInii comentatori sînt coloraţi şi uneori răutăcioşi de o ironie toxică, dar au ceva de spus. De multe ori stau în cumpănă… spune ceva interesant învelit într-o mizerie… îi dau drumu sau nu… la cometnariu… La pătrăţosu dădeam drumul foarte liber, acum mă gîndesc mai mult şi …dacă este răutate şi agresivitate dincolo de o anumită limită, chiar prin adresare… încerc să descurajez.

      Răspunde
      • adrian zice:
        14 septembrie 2009 la 12:56 am

        In unele discutii e ca atunci cand joci sah cu cineva care schimba regulile in timpul jocului: la un moment dat te trezesti ca face mutari neregulamentare (uneori, in criza de timp, poti chiar sa nu observi). Atunci, ce sens are sa mai „joci” cand stii ca cel din fata ta va apela conjunctural la reguli „ad-hoc”?!
        Ar fi intersanta o discutie despre „ce este o discutie”…

        Răspunde
        • Marius David zice:
          14 septembrie 2009 la 3:17 pm

          Adrian, primesc cu bucurie provocarea… ce este o discuţie faţă de tacla, vorbă, dialog… vezi toată familia
          Cînd se schimbă regulile în timpul jocului? Cînd eşti trişat sau trădat? Ce să facem?
          Viaţa este un joc de şah în care nu mai poţi rearanja piesele pe tablă după ce ai pierdut pentru încă o tură.

          Răspunde
  17. viorica zice:
    12 septembrie 2009 la 5:31 pm

    Pentru Haita Patratosu

    Nu dispera in ceasul de-ncercare!
    Doar graul e ales spre-a fi cernut
    Tu n-ai sa pieri ca pleava dusa-n zare
    Cand esti suflare sfinta si nu lut

    Priveste norul martorilor,mare
    E drumul greu,dar e batatorit
    Ragneste leul fioros de tare
    Dar aminteste-ti ca-i inlantuit!

    Si Domnul a trecut prin suferinte
    Si a rabdat ocara si dispret
    De-aceea este Domnul biruintei
    Comoara Cerului cea mai de pret

    O,Doamne,hotaraste-n locul meu!
    Ma stii mai bine decat ma stiu eu .
    Nimic nu cer…
    Nimic nu vreau…
    Ma-nchin…

    Răspunde
    • Marius David zice:
      13 septembrie 2009 la 12:01 am

      draga Viorica, scuze, dar nu se potriveşte… nu-i nicio încercare, să nu exagerăm ca să nu cădem în penibil.
      Paralela este nelalocul ei.
      să nu ne pierdem simţul măsurii.
      Atît îmi mai lipseşte, sindromul de persecutat că în rest am de toate 🙂

      Răspunde
  18. elisa zice:
    12 septembrie 2009 la 8:50 pm

    Danut M…
    A.C. ne-a batjocorit pe fiecare la randul sau,eu l-am iertat,nu merita sa-mi incarc cugetul cu neiertare,dar el n-a cerut-o,era in spatiul lui;
    aici in acest spatiu a „vorbit” cum nu se cade.
    Fratelui Daniel la fel,i-a spus ca din cauza soarelui care l-a batut in cap….nu stiu pe care il acuza de isterie,oricum foarte necivilizat daca o iei pamanteste,iar duhovniceste este PACAT! ….
    sa-ti dispretuiesti fratii,nimeni pe aici nu i-a vorbit urat.
    Ma mir ca tocamai el care jigneste la tot pasul face atata
    caz..sarmanelul..mi-e mila..

    Daca vreti cereti lui Marius sa va dea textele in care il batjocoreste pe el,pe alti comentatori seriosi,pe Daniel Branzei,care s-au retras de pe aici afirmand ca din cauza lui o fac,au fost cativa pe aici.
    Mi se pare pueril ca trebuie sa-i ia cineva apararea,cand se pornea el la atac era jale pe aici,ploua ce epitete speciale, noi nu l-am luat pe tata cu noi sa ne apere cand el ne instiga la”dragoste”

    Nu este elegant de loc felul in care se adreseaza pe acest blog.

    Viorica..si mi-e o foame sfanta de senin…
    nimic nu vreau
    nimc nu cer
    ma-nchin
    E foarte „adanca „poezia,am dat-o odata aici.

    Răspunde
    • Marius David zice:
      12 septembrie 2009 la 11:56 pm

      draga Elisa, Liviu, un prieten pe care îl ştie şi Dănuţ, are o vorbă… uneori este o limită lexicală pe care o putem trece şi dincolo deasta nu este drum de întoarcdere… Cred că Alin a trecut o limită lexicală de la care nu se mai poate întoarce în ce priveşte unele relaţii.
      Păcat.
      Daniel merită multe, dar nu merită luat în tărbacă în felul acesta. Să mai punem diferenţa de vîrstă? Ah, să-i scoatem fumurile din cap lui Daniel, că doar nu-i domnişoară de pension, nu? Dar se merită cu orice preţ? Nu cred!

      Cred că, la rîndul lui, şi Dănuţ a trecut o limită dincolo de care va reveni foarte greu…

      Răspunde
    • Marius David zice:
      12 septembrie 2009 la 11:39 pm

      Eu am reuşit, Rodica! Sînt foarte mîndru de mine, dar uite… am căzut în alt păcat, păcatul mîndriei… şi ca să ies de acolo i-am scris lui Dănuţ pe privat, refuz să mai răspund în public unor asfel de atacuri. Aici Vaişamar şi Nelu au dreptate. sînt cauze mai demne de condeiul nostru decît astfel de prostioare.

      Răspunde
  20. rodica botan zice:
    13 septembrie 2009 la 12:21 am

    Cred ca si eu am terminat cu explicatiile. Felul batjocoritor in care s-a vorbit insa de „surorile” care au luat apararea unor „big boys”(Cruceru si Branzei)…m-a nimerit la un loc sensibil . Asa cum am spus in linkul de mai sus…unchiul meu a fost pastor . Si stiu din experienta cit gunoi a trebuit sa inghita fara sa poata sa faca nimic altceva decit sa-i iubeasca si sa se roage pentru cei care dadeau in el.

    Cind singurul lui fiu a murit la 18 ani intr-un accident de masina chiar in fata ochilor lui…si cind n-a avut decit o singura alta familie de crestini sa cheme si sa le spuna plingind ca le-a murit copilul(erau doar sositi proaspat in California)…de la celalalt capat al firului a venit raspunsul rece si „intelept”…”poate ca asta este vreo pedeapsa”…

    Cind recunosc astfel de oameni indreptatiti sa dea in toata lumea sau mai ales in cei care din cauza pozitiei sau a lucrarii ce o fac nu se pot apara, ma duc cu gindul la alte timpuri si alti oameni necajiti care si-au mincat piinea cu lacrimi in timp ce daruiau din ei tot ce era de valoare… De aia am scris…si pentru ei sau pentru altii care nu pot decit sa intoarca si partea cealalta…

    Eu n-am ce pierde…si cind nu mai ai ce pierde , pozitia este foarte avantajoasa…Imi cer scuze daca am depasit masura…

    Daca sinteti curios sa aflati un pic despre unchiul meu, am un file „Povestea unui emigrant” pe partea dreapta pe blog…

    Un weekend binecuvintat!

    Răspunde
    • Marius David zice:
      14 septembrie 2009 la 4:25 pm

      draga Rodica,
      cum înţelegi binecuvîntaţi pe cei vă blastămă?
      Cum înţelegi rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc?
      cum înţelegi iubiţi pe vrăjmaşii vostri?
      Atît întreb! Îmi pare rau pentru ce i s-a întîmplat unchiului tău, dar tocmai acest gen de suferinţe arată cine sîntem de fapt!
      Cu drag
      mc

      Răspunde
  21. viorica zice:
    13 septembrie 2009 la 8:08 pm

    Ce bine ca poti tacea draga Marius,felicitari ! Eu nu pot inca sa-mi pun fermoar la gura ,”zipar”cum zice americanul .Iart-ma ,iarta-ma Dumnezeul meu!

    Răspunde
    • Marius David zice:
      14 septembrie 2009 la 3:45 pm

      Draga Viorica, cine se luptă cu hornarul nu poate sta curat.
      Eu am cîştigat deja, după părerea mea, tocmai prin faptul că nu lupt. Nu se potriveşte lancea cu şişul.
      Pot fi acuzat de laşitate că nu accept o luptă mizeră?
      Să presupunem că ajungi în piaţă şi începi să te cerţi cu o duduie care înjură de toate genitaliile şli spurcă în toate felurile. Continui cearta? Nu! De ce? pentru că este o luptă nedreaptă. Ea apelează la un registru lexical şi stilistic (se trînteşte pe jos, face spume la gură etc.) la cre tu nu poţi apela. Atunci cel mai bine este să nu intri într-o astfel de ceartă. Lancea şi cu şişul nu se pot încrucişa.
      Trebuie găsit un mod de relaţionare alternativ faţă de acea persoană.
      Evanghelia ne-o oferă.

      Răspunde
  22. elisa zice:
    13 septembrie 2009 la 11:09 pm

    Mie nu-mi inspira nici macar ura toata
    tarasenia asta de trecere din dispretuitor
    de clasa UNU in lamentabil”scoler”
    care are nevoie de grija parinteasca,
    decat vag sentiment mila fata de aceasta :
    „improvizatie scolareasca”

    Răspunde
  23. adrian zice:
    14 septembrie 2009 la 12:44 am

    Imi place titlul oximoronic: ‘Rotunjimi colturoase’.

    Propun, pentru destinderea discutiilor, ca tot am aflat si eu in seara asta ca fac parte dintr-o „haita”, urmatoarea problema:
    Se poate construi cu rigla si compasul un patrat („patratos”) de latura L care sa aiba aria egala cu a unui cerc („rotund”) de R? Daca da, cum? Daca nu, de ce nu se poate?
    Rezolvitorului, o carte recompensa. Nu glumesc decat pe jumatate! 🙂

    Răspunde
    • Marius David zice:
      14 septembrie 2009 la 3:20 pm

      Am o discuţie interesantă pe acedastă temă pe celălalt blog. eSte o temă filozofică lansată de domnul Miroiu. Cîţiva şi-au înfipt dinţii în Pătratul Rotund

      Pătratul rotund


      Sînt curios ce crezi tu despre acea discuţie. O carte cadou! (vezi că este molipsitoare chestia asta cu cărţi cadou 🙂 )

      Răspunde
      • adrian zice:
        14 septembrie 2009 la 3:26 pm

        Cartea domnului Miroiu despre argumentul ontologic este, dupa parerea mea, o carte de referinta in spatiul romanesc! O carte de citit si rascitit.

        Multumesc pentru link. O sa va spun parerea mea.

        Răspunde
      • adrian zice:
        16 septembrie 2009 la 12:03 am

        Excelenta discutia de la http://patratosu.wordpress.com/2007/09/15/patratul-rotund/. Ca o partida de sah intre maestri!
        Si totusi, cercul este, la limita, un poligon regulat a carui latura tinde spre zero (laturile devin puncte adimensionale)! Exista, deci, un gen proxim! In matematica moderna cercul si patratul nu mai sunt privite ca fiind radical diferite („contradictorii”). Topologic vorbind, patratul si cercul au o proprietate comuna foarte importanta: convexitatea. Ambele sunt, deci, un contur convex inchis. Totusi, nu sunt figuri topologic echivalente (cum sunt cercul cu elipsa, triunghiul cu patratul).

        Pe de alta parte, din punct de vedere logic, cercul si patratul sunt notiunii contrarii, nu contradictorii! Exista figuri care nu sunt nici patrat, nici cerc (triunghiul).

        Revenind la ‘patratosi’ si ‘rotunzi’ si constatand ‘contrarietatea’ lor, putem concluziona, de la Niels Bohr cetire: contraria non contradictoria, sed complementa sunt! 🙂

        Răspunde
        • Marius David zice:
          16 septembrie 2009 la 12:41 am

          Da, exact ca o partidăî se şah între maeştri. Eu jucam rolul ceasului în tot episodul. Ai văzut? La şah ceasurile sînt pătrate! 🙂
          De ce spui că cercul şi pătratul sînt contrarii? În ce constă tensiunea contrarităţii? Care sînt elementele care se opun perfect?
          Nu, nu cred că în cazul menţionat este vorba de complementaritate, în cazul pomenit este altceva. Mai trist decît geometria de care discutarăm, pentru că are implicaţii spiritale.

          Răspunde
          • adrian zice:
            16 septembrie 2009 la 8:17 am

            Ceasurile de sah moderne nu mai sunt patrate. 🙂 Eu am unul din SUA cu o forma destul de ciudata.
            Doua notiuni contrarii nu pot fi adevarate in acelasi timp, dar pot fi amundoua false in acelasi timp (nici patrat, nici cerc, ci triunghi). Contradictoriile nu pot fi ambele adevarate si nici ambele false in acelasi timp. Contradictoriul lui patrat este nonpatratul (tot ce este nonpatrat). La limita, cand am doar doua alternative, contrariul si contradictoriul coincid.

            Aveti dreptate ca in cazul mentionat lucrurile sunt mai delicate. Incercam si eu sa destind atmosfera si sa gasesc (macar) o solutie logico-matematica. 🙂 Care, evident, nu prea ajuta…

            Răspunde
            • Marius David zice:
              16 septembrie 2009 la 6:38 pm

              De cînd nu am mai jucat eu șah…. s/au schimbat formele pînă și la ceasuri 🙂
              Da, aici mergi pe logica a – non a, dar non pătrat este și un triunghi, deci opusul perfect al pătratului nu este cercul, ci orice altă figură geometrică, chiar și un pătrat cu un unghi mai mare de 90 de grade în două dintre cele patru unghiuri 🙂
              Scuze pentru chinul cu această gimnastică a minții, Adirian, dar simt nevoia acestei întreruperi în mijlocul corecturilor la examenele restante ale studenților.

              Acolo unde matematica numai ajută, imaginația ne salvează, nu-i așa?

              Răspunde
              • adrian zice:
                16 septembrie 2009 la 11:27 pm

                Cantor spunea ca „esenta matematicii consta tocmai in libertatea ei”. Multi sunt de parere ca matematica „bate” imaginatia! Intr-o discutie cu domnul Alexandru Mironov, dansul mi-a spus un lucru foarte interesant: astazi nu prea se mai citeste literatura SF pentru ca stiinta a luat-o cu mult inaintea imaginatiei autorilor de SF!

              • Marius David zice:
                17 septembrie 2009 la 9:50 am

                interesanta afirmatia și tind să îi dau dreptate domnului Mironov, ca un fost cititor de SF în adolescență.
                Acum, ce citesc pe Hotnews este dincolo de fascinația pe care o suscita ASimov prin noutate.

    • adrian zice:
      15 septembrie 2009 la 11:15 pm

      Raspund tot eu si imi fac cadou o carte. 🙂
      Problema nu are solutie, din cauza transcendentei numarului PI. Cumva, intre patrat si cerc este o incompatibilitate, hai sa-i spunem, ontologica.

      Sa speram ca lucrurile nu sunt la fel de iremediabile intre „patratosi” si „rotunzi”. 🙂

      Răspunde
      • Marius David zice:
        16 septembrie 2009 la 12:37 am

        Nu, la exemplu şi îndemnl lui Cristi şi al altora fac eu cadou la toată lumea ediţiile întîi ale cărţilor mele.
        Dau la toată lumea, că şi aşa nu mai am niciun exemplar.
        Ba, eu cred că are soluţie.
        Îmi pot imagina un cub care devine sferă şi o sferă care se cubifică continuu, la infinit.
        Uneori, ca să adorm, nu număr oi, ci îmi imaginez figuri geometrice în mişcare. Imaginează-ţi aşa ceva în serie, repetat. Apoi schimbă culorile

        Răspunde
        • adrian zice:
          16 septembrie 2009 la 8:27 am

          Va puteti imagina, pentru ca mintea face trecerea cub-sfera aproximand (ignorand discontinuitatea functiei matematice pe care o simuleaza). Evident, pot construi un patrat de arie egala cu a unui cerc prin aproximatie. Pot merge la a miliarda zecimala, dar aria patratului nu va fi matematic egala cu a cercului. Valabil si pentru sfera si cub.

          O sa incerc si eu leacul antiinsomnie. Am incercat sa numar stele si m-a apucat dimineata clasificandu-le. Am incercat sa ma gandesc la un camp cu flori si pana dimineata le-am cules pe toate… 🙂

          Răspunde
          • Marius David zice:
            16 septembrie 2009 la 6:35 pm

            Ce este mai fascinant este forma de tranziție, cea care se realizează în proces.
            Problema cea mai mare în calcularea ariei sferă versus cub este problema muchiei 🙂 Cît are muchia pătratului.

            Răspunde
  24. Alexandru zice:
    14 septembrie 2009 la 12:26 pm

    @Rodica…
    „in timp ce daruiau din ei tot ce era de valoare… De aia am scris…si pentru ei sau pentru altii care nu pot decit sa intoarca si partea cealalta…”
    Se simte clar cum unchiul tau a fost un om care s-a frant si zdrobit pentru altii, a muncit, s-a rugat si s-a implicat, a fost responsabil in vietile altora, s-a investit spiritual si fizic…nu doar a blogarit.
    Multumim de mostenirea ta spirituala.
    Domnul sa te fortifice in aceste vremuri tulburi.

    Răspunde
  25. viorica zice:
    14 septembrie 2009 la 4:36 pm

    Inca mai am pana la desavarsire .Si atunci cand am gresit am stiut sa-mi cer iertare ,dar mai calc in strachini cate odata ,firea isi arata colti si sare calul…

    Răspunde
  26. rodica botan zice:
    14 septembrie 2009 la 6:41 pm

    Am sa-i citesc ce ai scris tu aici Alexandru…am sa-i citesc tatalui meu. Si de-acuma stiu ca o sa fie cu lacrimi in ochi cu gindul la fratele lui si acele vremi grele…Dar mare-a fi ziua-aceea…si multe lucruri s-or rindui atunci…si da…dragostea deja a acoperit toate…chiar si atunci cind dreptatea oamenilor a fost strimba…

    Multumesc…

    Răspunde
  27. rodica botan zice:
    14 septembrie 2009 la 7:18 pm

    Am sa raspund doar la ultima intrebare…iubiti pe vrajmasii vostrii.

    Daca cineva sufera de ceva…si acel ceva afecteaza pe altii si pe el insusi; uneori tratamentul e dureros, dar il faci acelui cineva chiar daca doare…in numele dragostei.

    Din dragoste ne pedepsim copii…nu ca-i urim.

    Alin are o groaza de talente. Cind era mic cei mai apropiati ii spuneau Paganini…pe drept cuvint. N-am nici un strop de ura pentru el; detest comportamentul lui…dar persoana.

    Domnul sa ne lamureasca pe fiecare. De pocainta avem toti nevoie…nu conmtest. Si Dumnezeu sa-mi binecuvinteze toti dusmanii si sa ii faca dupa voia Lui si pe ei si pe mine…

    Răspunde
  28. rodica botan zice:
    14 septembrie 2009 la 7:19 pm

    te rog corecteaza…dar NU persoana…

    Răspunde
  29. rodica botan zice:
    14 septembrie 2009 la 7:34 pm

    Sint la lucru si scriupe bucatele si neorganizat. Vreau doar sa inv=chei cu gindul ca dragostea a acoperit si va acoperii totdeauna …si o va face si de data asta. Dreptatea noastra este relativa…dar dragostea Lui Dumnezeu este absoluta. Si asa ar trebui sa fie si a mea. Ma ajustez din mers…promit!!!

    Răspunde

  30. Pingback: Cronici mondene (11) Arta de a face temenele « Vindecătoru

    • Marius David zice:
      16 septembrie 2009 la 12:07 am

      trebuie să recunosc, cu toată gura ta mare, Rasvan, ţi-a dat Dumnezeu talent cu carul. Ai grijă ce faci cu el! Amestecul de turcisme în proza aia ritmată este antologică.
      Acum…
      Se pare că v-aţi găsit, acum vorbiţi gură către gură cu Alin sau Alin şi-a găsit pe unul mai gureş decît el. Ce? Să mă bucur? Spun păcat, păcat şi de unul şi de altul.
      Păcat de talentul fiecăruia dintre voi. Nu vă risipiţi.
      Sînt două feluri de a lupta.
      Ca tătarii, unşi cu ulei şi în ţărînă sau ca japonezii, pe tatami, cu albul impecabil al kimonou-lui.
      Eu prefer să lupt pe tatami şi la alb. Acolo se fac temenele şi la început şi la sfîrşit… dacă mai sîntem în picioare şi ne mai putem ridica de jos.
      Nu te lăsa tăvălit în ţărînă… Dau şi eu sfaturi ca un păţit.

      Răspunde
  31. viorica zice:
    15 septembrie 2009 la 3:10 pm

    Cel mai bun dar catre ceilalti este dragostea noastra ,nu sfaturile noastre,si in mod sigur nu judecatile noastre
    Putina dragoste este ca un strop de apa ce da destula putere unei flori ofilite ca sa se indrepte .Eu ma socotesc o floare ofilita .

    Răspunde
    • Marius David zice:
      15 septembrie 2009 la 6:50 pm

      Viorica, dragostea uneori presupune şi un mod de manifestare concret, prin sfat, judecată şi mustrare. Epistola către Evrei ne spune că Domnul îşi arată iubirea faţă de noi ca fii tocmai prin faptul acesta, că ne pedepseşte. Dragostea luiDumenzeu este aspră.

      Răspunde
  32. Marius David zice:
    15 septembrie 2009 la 5:22 pm

    Draga Viorica, dacă nu putem da dragoste, putem să nu dăm indiferenţă.

    Ieri Adamaica a scris un articol în care mă pomeneşte ca unul care aş fi scris despre Alin Cristea (în cazul meu lumea poate bănui, tocmai datorită faptului că el scrie în felul în care scrie despre mine, că aş fi scris de rău)

    Comentariul meu este acesta la postul cu pricina

    Draga A.Dama, este o exagerare sa spunem articolele lui Marius Cruceru despre Alin Cristea.

    Pot fi scos din listă?
    Te rog sa te uiţi la acest search pe blogul meu.
    https://mariuscruceru.ro/?s=Alin+Cristea

    Nu se compară cu faptul că eu am ajuns TAG, etichetă, în traducere liberă pe blogurile dînsulu.
    Deci şi ca să tragem o confuzie 🙂 să păstrăm proporţiunile.

    mc

    PS.
    primul articol îl pomeneşte pe dînsul ca prim reactant la o informaţie apărută în presă
    al doilea este în cheie ludică, o reacţie într-o imagine care mi s-a părut interesantă cu figuri geometrice, un detaliu dintr-un ansamblu
    al treilea este reacţia mea, în termeni relaxaţi la o recepţia mea în lumea twitterilor din parte dînsului.
    Toate pozitive, fără calificări înjositoare, invective, fără niciun fel de analiză a vieţii, muncii şi activătăţii dînsului.

    Asta ca să fie clar, că claritate este extremissime importantă aici.

    In/mal/con/de/formatori

    Sînt bucuros acum că nu am reacţionat la vorbele lui Alin pe blogul meu în public.
    Atunci aş fi putut fi încadrat la malvorbitori sau la devorbitori?

    Răspunde
  33. adrian zice:
    15 septembrie 2009 la 9:47 pm

    Tare nevoie am sa invat si eu acest „nu am reactionat”…

    Răspunde
    • Marius David zice:
      16 septembrie 2009 la 12:31 am

      Adrian, se formează în timp şi mai ales îţi trebuie cineva care să te toace tot timpul Dumnezeu, mai ales de cînd am blog mi-a făcut cadou tot felul de oameni, oameni ca Bastrix (pe care se pare că l-a apucat din nou scîrba), Alin Cristea, cîţiva comentatori pe care i-am spamat cu hărnicie şi care au fost prea leneşi să îşi facă bloguri (Slavă Domnului! 🙂 )
      Aceşti oameni sînt mană cerească… numai că precum mana din Exod 16 uneori vorbele lor fac viermi şi se împut, dacă stau pînă dimineaţă.
      De aceea spune Scriptura să piară orice mînie înainte de apusul soarelui, ca să putem striga cu Psalmistul în psalmul 4, eu mă culc şi adorm în pace şi am mai multă linişte în locuinţa mea decît au ei cînd li se înmulţeşte rodul vinului şi al grîului.

      Răspunde

  34. Pingback: Cu japonezul (nu) m-am făcut japonez « lumea adam(a)ică

  35. Virgil Titarenco zice:
    29 septembrie 2009 la 12:54 pm

    offtopic: pot sa aflu cine are copyright-ul la imaginea de mai sus? sau pe cine sa intreb daca doresc sa o folosesc undeva? multumesc

    Răspunde
    • Marius David zice:
      29 septembrie 2009 la 9:59 pm

      Cred că am scris în imagine, dacă o salvezi de obicei în salvarea imaginii pun sursa. Dacă nu am pus sursa înseamnă că este un detaliu dintr-o imagine care este deja domeniu public.
      Da, pictorul este Holbein, cred, domeniu public.

      Răspunde
  36. George zice:
    6 decembrie 2009 la 1:10 am

    Ati mintit: ati spus ca nu scrieti despre Alin Cristea!
    Iata un articol despre dansul. Indirect, este adevarat, dar este despre dansul. Ma bucur ca este cineva care vi se opune. Sulta lui trebuie intarita ca sa va pironeasca de perete.

    Răspunde
    • Marius David zice:
      7 decembrie 2009 la 5:41 pm

      Scumpete (disclaimer: voi fi dur, n-ai şanse să faci diabet!), aici chiar mă calci pe nerv. Deci.. de ce sînt un blogăr de temut pentru oameni ca tine.

      Ia te rog şi plimbă în faţa retinei aceste chestiuni:
      1. https://mariuscruceru.ro/?s=Alin+Cristea. Aici sînt textele de pe http://www.mariuscruceru.ro cu referiri la A.C.
      2. http://patratosu.wordpress.com/?s=Alin+Cristea, aici sînt textle cu vreo referire la respectivul de pe http://www.patratosu.wordpress.com.

      Compară cu …
      1. https://mariuscruceru.wordpress.com/files/2009/12/etichete-rotundu.jpg
      2. https://mariuscruceru.wordpress.com/files/2009/12/etichete-romania-evanghelica.jpg

      cine scrie despre cine?
      Nu sînt eu de vină că domnul cu pricina a făcut o fixaţie pentru mine. Patologic, după părerea mea de profan. Este explicabil prin invidie şi alte sentimente nobile din seria Thymotica.

      1. Şi eu sînt bucuros CÎND cineva mi se opune raţional şi pe argumente, dar nu este cazul lui Alin Cristea. Iertaţi-mă, dar dînsul nu contează în dezbaterile pe care eu le port, cu toate cele 60 de bloguri ale lui sau cîte or fi, ca să nu mă exprim inexact.

      El nu mi se poate opune. Nu are cum. Luptăm în ligi diferite, practicăm sporturi diferite, sîntem fiecare din altă fotografie, din alt film. Alergăm pe piste separate, deşi dînsul doreşte, ar dori să sugereze altceva. Sînt şi persoane respectabile care mi se opun. Eu lucrez într-un alt loc decît la Fabrica de Bloguri şi nu am chef să încrucişez sabia cu acul dînsului cu gămălie.

      Este motivul pentru care am refuzat luptele cu dînsul şi le voi refuza în continuare. Eu nu lupt cu armele murdare cu care luptă dînsul, nu se potriveşte lancea de cavaler cu şişul descoperirii convorbirilor private. Nu se potriveşte tatami-ul cu ţărîna tătărască şi uleiul turcesc, aşa că nu amestecăm lucrurile. Dacă ar fi abordat dialogul cu mine altfel, poate ar fi fost şanse, dacă nu de luptă, măcar de dialog decent. Aşa … mă tem că nu merită!

      Da, am făcut marea greşeală de a intra în dialog cu acest domn. am încheiat acest dialog după ce am făcut tot posibilul din punctul meu de vedere şi după ce am constatat că ceva patologic se întîmplă cu dînsul. Îmi pare rău pentru suferinţele dînsului, pentru înciudările dînsului şi pentru manifestările sale thymotice.
      Cînd am văzut că nu mai este nicio şansă nici de împăcare sau dialog raţional, am încheiat discuţiile. Orice fel de discuţiii. Era o perioadă cînd mă interesa persoana dînsului, nu ceea ce spune. Acea perioadă s-a încheiat. Spiritism nu fac.

      2. Despre disputele pe care le aminteşte domnul A.C.? Ar fi bine să se hotărască chiar dînsul ce are cu mine. Am lămurit chestiile astea cu tine pe email, pe privat, după părerea mea. Eu nu am obiceiul de a face corespondenţa publică, nici dialogurile de pe mess. aşa că mulţumeşte-te cu aceste ultime lămuriri finale. Restul… mergi la blogul lui şi întreabă-l pe dînsul mai multe detalii.

      3. despre suliţa care trebuie întărită… mă ispitiţi foarte tare să fiu răutăcios, făcînd apel la unele cunoştinţe de psihanaliză. Nu ştiu dacă domnul amintit are astfel de probleme. Întrebaţi-l pe dînsul. Dînsul se poate ocupa singur de asta.

      O corecţie, se vede că citiţi Cornilescu, lucru pentru care vă felicit. Vă felicit că citiţi Biblia …adică.

      1 Sam 19:10 şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s-a ferit de el şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit şi a scăpat noaptea.

      Saul era chinuit de un duh rău… E cazul aici? Dumneavoastră aţi amintit perechea Saul … DAvid. Pe mine chiar mă cheamă David pe AC nu-l cheamă Saul.
      Suliţa AC-ului este mai mult un fel de bold, un fel de pioneză şi ca orice pioneză este ROTUNDĂ… alteori este rotundă chiar şi în vîrf.
      Deci… NU MAI CONTEAZĂ!

      ps.
      Care perete? Al cui perete? Nu vă spuneam eu de „gazeta de perete”?

      Răspunde
      • George zice:
        7 decembrie 2009 la 8:31 pm

        Imi cer scuze.
        Da, ati fost foarte rau.
        O singura intrebare: il dispretuiti pe domnul Alin Cristea?

        Răspunde
        • Marius David zice:
          8 decembrie 2009 la 7:26 pm

          Draga George,

          Mă întrebi dacă îl dispreţuiesc pe domnul respectiv!
          Ţi-am repetat, am avut un prieten cu acest nume vreme inainte, domnul acela pentru mine a murit şi pentru asta îmi pare foarte rău. Tocmai am terminat perioada de doliu. Despre morţi numai de bine!

          Pentru ce a devenit actuala sa fantomă?

          Am următoarea dilemă.

          Psalm 15:4 El priveşte cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul.
          Prov 14:21 Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi.

          Mila combinată cu asprime este ce mă încearcă acum!
          Mi-e milă cînd îl văd cum se chinuie,
          Poate că uneori trebuie să îţi înfrîngi mila şi ca să salvezi pe cineva de la înnec trebuie să îi dai cîte un pumn în plex.
          Şi aia e dovadă de caritate, depinde din ce punct de vedere o priveşti.

          Oricum nimeni nu îi poate face atît rău fostului Alin Cristea cum şi-l face el însuşi. Cum face Geoană acum.
          Orice vorbă şi acuză se întoarce împotriva sa şi îl face şi mai penibil. Nu-i pot dori succes la o asemena activitate de scuipat în sus.

          Da, recunosc, sînt rău! Foarte! Şi soră-mea îmi spunea la fel.

          Răspunde
  37. George zice:
    6 decembrie 2009 la 1:11 am

    errata: sulita

    Răspunde
    • Marius David zice:
      7 decembrie 2009 la 5:42 pm

      nu, era bine… SULTA… inSULTA ca principală armă de luptă a celui despre care vorbiţi… şi a dvs. numai că dînsul le plănuieşte mai bine, dvs. o faceţi involuntar, ca faţă de Adrian.

      Răspunde

Lasă un răspuns către Marius David Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.