Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Problema cu legile in Romania este cunoscuta. Se fac legi si se aplica dupa ureche si discriminatoriu (asta cand se aplica…).
Romanii nu au traditia respectarii lui „este scris”. Am vazut chestii incredibile legate de nerespectarea unor angajamente contractuale (contractul intre doua parti are – ar trebui sa aiba! – putere de lege), lucruri inacceptabile oriunde in West.
Ar fi necesara o lege care sa oblige la aplicarea legilor promulgate. 🙂
Dar probabil ca nici legea asta nu ar fi aplicata… 😦
Scuzaţi-mi expresia, dar ce am citit, cele cîteva sute de pagini… sînt o … varză… de Bruxelles 🙂
O amestecătură cum rar mi-a mai fost dat să văd. Problema este că anumite aspecte se vor lovi cap în cap din pricina inconsecvenţei.
Să vedem, să vedem…
Varza de Bruxelles, la propriu si la figurat… Sunt momente in care am impresia ca Moscova de pe vremuri s-a mutat la Bruxelles iar comisarii bolsevici si-au pus costum si cravata de comisari europeni.
Cel puţin aceştia arată mult mai bine. Cei de la Moscova se îmbătau aprig. Aceştia…. tot aprig. 🙂 Scuze. m-am autocenzurat!
Daca as lua fiecare aliniat in parte, comentariile ar ajunge la mai mult de 300 de pagini de cite are legea.
In general, se pleaca dpdv umanist, unde drepturile ti le da statul, nu Dumnezeu, se incalca Constitutia (asa comunista cum este) precum si drepturile copiilor. Chiar ca e o varza…calita.
Cristina, ai putea totuși să dai exemple, să te îndrepți spre citate și argumente.
acesta este unul dintre lucrurile pe care vreau să le descurajez în acest spațiu. etichetele fără argumente, epitetele fără dezbatere, practică pe care o văd frecvent tocmai acasă la cei care par să amendeze public astfel de practici.
Iarăși bîrna și cu paiul 😦
Scopul legii – de a asigura dreptul fundamental la invatatura – Conform definitiei lor, drepturile ti le da statul. Asa cum ti le da, asa poate sa ti le ia. Drepturile vin de la Dumnezeu, statul trebuie sa fie sigur ca nu-ti sint incalcate.
Art.2 Aliniatul (1) – invatamintul…intemeiat pe valorile umaniste… – mai este nevoie de explicatie?
Art.2 Alin (2) – Idealul educational consta in dezvoltarea libera…in formarea personalitatii autonome… – cum poate fi libera si autonoma cind tot ce va trebui sa se faca trebuie sa fie aprobat si acreditat de stat?
Art. 4 Aliniatul (1) – Ministerul Educatiei este autoritate de stat si este abilitat sa urmareasca si sa controleze aplicarea si respectarea reglementarilor in domeniul invatamintului – Conform Constitutiei: ARTICOLUL 29
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.
Raspunderea este a parintilor, ei au dreptul sa si-i educe potrivit propriilor convineri, nu potrivit standardelor statului.
Art.6, Aliniatul (i) Principiul respectarii drepturilor si libertatilor copilului – ce drepturi le sint respectate copiilor cu privire la educatie cind ei sint obligati sa frecventeze scolile statului, sa fie sub standardele statului?
Art.6 aliniatul (p) – principiul participarii si responsabilitatii parintilor – ce responsabilitati au parintii? De babysitter? Bona? Dadaca?
Asta e numai pina la pagina 80, voi reveni, daca este necesar, cu restul.
draga Cristina, mulţumesc că te-ai aplecat cu seiriozitate asupra textuliu.
Să comentaăm pe surse. Bravo!
Art.74 Alin(2)&(5)- Admiterea in invatamintul superior de stat si confesional – daca invatamintul particular si confesional nu iau bani de la stat, acestea nu ar trebui sa se supuna cerintelor statului.
Art.148 Alin(m) – asigura respectarea drepturilor copilului in institutiile de educatie – care sint drepturile copilului si care sint cele respectate? Nu cred ca libertatea sa invete ceea ce doreste parintele este respectata.
Art.149 Alin(j) – Comisia nationala a Romaniei pentru UNESCO ma deranjeaza colaborarea cu UNESCO, aceasta apartinind unei organizatii criminale
Art.149 Al (o) – Centrul European UNESCO pentru invatamintul superior – la fel
Art.159 – Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO – la fel
Art164 -Centrul European UNESCO pentru invatamintul superior – la fel
Titlul X, Art.183 Al(3) Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular dispun de autonomie organizatorică şi financiară în concordanţă cu reglementările legale. – atita autonomie le da incit in urmatoarele 6 aliniate li se enunta conditiile
Art.191, Alin(2) Statul asigură finanţarea de bază pentru învăţământul obligatoriu organizat de unităţi de învăţământ particular acreditate. – oximoron? Daca sint particulare, de ce sint finantate de stat? Daca sint finantate de stat, de ce se mai numesc private?
Art.341 Alin(3) Părintele sau tutorele legal instituit are dreptul de a alege forma de învăţământ şi felul educaţiei copilului minor. – oare este o crapatura in lege pentru homeschool??
Mulțumim, Cristina,
Ai dreptate cu unele comentarii.
art. 341 pare interesant, am sărit peste el, mulțumesc pentru sesizare.