Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Un punct de vedere original il propune Viktor Suvorov, in „Spargatorul de gheata” (Polirom, 1995). Recomand cartea, fie si ca lectura de vacanta.
Autorul, fost agent GRU, incearca sa demonstreze ca Germania a atacat pentru ca a vrut sa o faca inaintea URSS. Cu alte cuvinte, daca nu atacau ei primii, oricum o facea Stalin. Evident, punctul de vedere este contestat de istoricii establishment-ului. Nu e un punct de vedere prea corect politic. Asta nu-l face nici adevarat de dragul senzationalului, dar nici fals pentru ca manualele actuale spun altceva.
In fond, al doilea razboi a inceput prin atacarea Poloniei de catre Germania nazista SI Rusia stalinista! Despre acest SI cam uita manualele sa vorbeasca.
Personal cred ca este vorba de un ansamblu de factori care trebuie coroborati: dorinta de reimpartire a resurselor, spiritul revansard teutonic, amenintarea bolsevismului, ideologiile rasiste, mesianismul specific epocii s.a.m.d.
S-au scris vagoane de carti pe tema WW2. Despre origini am aflat de o carte aparuta la Routledge in 2005 cu titlul „The Origins of the Second World War 1933-1941”. Nu-mi amintesc autorul acum (parca era o doamna cu numele Ruth…). Cartea mi-a fost recomandata de unul dintre istoricii militari foarte capabili. Mi-a placut, desi ma asteptam la mai mult. Foarte buna, pentru cine isi permite, este si Enciclopedia Thomson-Gale „World War II Reference Library” in 4 volume (orice Enciclopedie Thomson-Gale este foarte bine documentata).
N-am citit cartea, da pare foarte intereantă. Din păcate a trecut vacanţa! 🙂
ai foarrte mare dreptate, mulţi uită de pactul dintre Hitler şi Stalin, pact pe care l-au încălcat reciPORC, nu-i aşa?
cred că cel mai aproape de adevăr sîntem atunci cînd aanalizăm un complex de factori şi nu unul singur.
Despre ce fel de criza economica putem vorbi inainte de WW1? Din cate stiu, lumea de dinainte de 1914 era destul de stabila economic si „asezata”. Economia mondiala era in plin avant. Tocmai pentru ca economiile marilor puteri erau in crestere s-a si pus problema reimpartirii resurselor!
Criza economica de dinainte de WW2 a atins apogeul in 1933. In 1939 asistam chiar la un „varf” al cresterii economice (valabil si pentru Romania interbelica, de aceea anul 1939 e un an de referinta in statisticile economice). Criza se terminase iar Germania (si nu numai Germania) era in plina crestere economica (de aceea a si putut sustine economia germana un razboi pe doua fronturi atatia ani). Ca sa poti duce astfel de razboaie lungi si extrem de costisitoare e nevoie de o economie foarte puternica.
La o analiza de detaliu, nu mi se pare ca se verifica teoria prietenului dvs. Dar cum nu sunt istoric „practicant”, imi dau si eu cu parerea ca in poiana lui Iocan. 🙂
Da, interesantă întrebare.. şi totuşi se pare că imediat după începutul secolului a apărut, datorită noilor descoperiri tehnologice nevoia de reîmpărţire a teritorilorl. Toţi ştim că asasinatul din BAlcani a fost doar un pretext.
Mi se pare interesant ce spui!