Cu ajutorul lui Justin Taylor, am descoperit un blog excelent pe care a apărut Antipsalmul 23.
Ca să înţelegem spiritul în care a fost scris acest antipsalm trebuie să citim tot articolul.
Ideea de a scrie acest antipsalm este foarte interesantă în contextul în care acum teoretizez despre periegeză. Scriind opusul adevărulu din Scriptură înţelegi mai bine ceea ce vrea să transmită Cuvîntul, este o altă modalitate de a „înşela” textul şi de a-i găsi poarta secretă de intrare.
Iată antipsalmul.
Se oferă cineva iarăşi pentru o traducere ARTISTICĂ?
I’m on my own.
No one looks out for me or protects me.
I experience a continual sense of need. Nothing’s quite right.
I’m always restless. I’m easily frustrated and often disappointed.
It’s a jungle — I feel overwhelmed. It’s a desert — I’m thirsty.
My soul feels broken, twisted, and stuck. I can’t fix myself.
I stumble down some dark paths.
Still, I insist: I want to do what I want, when I want, how I want.
But life’s confusing. Why don’t things ever really work out?
I’m haunted by emptiness and futility — shadows of death.
I fear the big hurt and final loss.
Death is waiting for me at the end of every road,
but I’d rather not think about that.
I spend my life protecting myself. Bad things can happen.
I find no lasting comfort.
I’m alone … facing everything that could hurt me.
Are my friends really friends?
Other people use me for their own ends.
I can’t really trust anyone. No one has my back.
No one is really for me — except me.
And I’m so much all about ME, sometimes it’s sickening.
I belong to no one except myself.
My cup is never quite full enough. I’m left empty.
Disappointment follows me all the days of my life.
Will I just be obliterated into nothingness?
Will I be alone forever, homeless, free-falling into void?
Sartre said, „Hell is other people.”
I have to add, „Hell is also myself.”
It’s a living death,
and then I die.
și versiunea în limba română, pentru care îi mulțumesc lui Daya.
Sunt de capul meu.
Nimeni nu are grijă de mine, nimeni nu mă protejează.
Trăiesc un sentiment continuu de tânjire Nimic nu e cum trebuie.
Sunt mereu neliniştit. Sunt uşor înşelat şi de multe ori dezamăgit.
E o junglă – mă simt copleşit. E un deşert – Mi-e sete.
Sufletul îmi e zdrobit, contorsionat şi împotmolit. Nu mă pot repara.
Cobor împiedicându-mă pe nişte cărări întunecate.
Totuşi, insist: vreau să fac ce vreau, când vreau, cum vreau.
Dar viaţa e derutantă. De ce lucrurile nu merg niciodată cum trebuie?
Goliciunea şi inutilitatea – umbre ale morţii, mă bântuie.
Mi-e teamă de marea durere şi de pierderea finală.
Moartea mă aşteaptă la capătul fiecărui drum,
dar prefer să nu mă gândesc la asta.
Îmi irosesc viaţa protejându-mă. Lucruri rele se pot întâmpla.
Nu găsesc nici o alinare care să dureze.
Sunt singur… înfruntând tot ceea ce mi-ar putea face rău.
Sunt prietenii mei cu adevărat prieteni?
Alţii se folosesc de mine pentru nevoile lor.
Nu pot avea încredere în nimeni. Nimeni nu mă susţine.
Nimeni nu e pentru mine – cu excepţia mea
Şi sunt atât de obsedat de MINE, încât uneori e dezgustător.
Nu aparţin nimănui decât mie însumi.
Paharul meu nu e niciodată suficient de plin. Sunt lăsat gol.
Voi fi pur şi simplu desfiinţat în nimic?
Voi fi pentru totdeauna singur, fără casă şi în liberă cădere în vid?
Sarte a spus, “Iadul sunt ceilalţi.”
Eu trebuie să adaug, “Iadul sunt şi eu.”
E o moarte vie,
şi apoi mor.
și chiar acum am primit traducerea Rodicăi Botan
Sint singur!
Nimani nu ma are in vedere, nimeni nu ma ocroteste.
Traiesc o continua stare de nevoie. Nimic nu-i bine.
Simt o neliniste permanenta. Ma supar repede si sint nemultumit adesea.
Viata pare o jungla – si ma simt coplesit; un desert – in care umblu setos.
Sufletul mi-e frint si chinuit…si lipsit de libertate.
Si singur, nu ma pot ajuta cu nimic.
Ma impiedic umblind pe carari intunecoase;
Dar continui sa vreau ceea ce vreau , cind vreau si cum vreau…
Viata a devenit confuza.
Oare de ce nu se limpezesc lucrurile in viata fara interventia cuiva?
Sint haituit de abisul ce-l port in mine,
de inutilitatea mea…ca de umbrele mortii.
Mi-e teama de durere si de eternitatea sfirsitului.
Moartea ma pindeste la fiecare colt,
dar refuz sa ma gindesc la ea.
Imi petrec zilele aparindu-ma, ascunzindu-ma…
Mi se pot intimpla multe lucruri rele.
Si pacea si linistea ma ocolesc…
Sint singur…doar eu impotrivindu-ma atitor dureri…
Oare prietenii mei imi sint cu adevarat prieteni?
Sit atitia doar care ma folosesc pentru scopurile lor…
In adevar…nu pot sa ma incred in nimeni. Nimeni nu ma apara…
Nimeni nu simte cu mine…in afara de mine insumi.
Si sint atita de ingrijorat de MINE insumi ca sint de-adreptul ridicol.
Nu apartin nimanui – doar MIE.
Paharul nu mi-i se umple niciodata…si-mi potolesc setea din golul din pahar…
Si o nemultumire ma urmareste in toate zilele ce mi-au fost daruite.
Am sa fiu sortit nimicniciei?
Am sa fiu pe vecie strain, pribeag plutind in vid?
Sartre a zis ca “Iadul este restul omenirii”
Eu ziC insa ca “Iadul pot sa fiu eu insumi”.
Traiesc mai intii…o moarte; si doar apoi, am sa mor cu adevarat.
Marius Cruceru 
Aici e traducerea, rog adaptarea 🙂
Sunt pe cont propriu.
Nimeni nu se ingrijeste sau ma protejeaza.
Traiesc un sentiment continuu de nevoie. Nimic nu este chiar (cu adevarat) drept.
Sunt in totdeauna fara odihna. Devin frustrat usor si de multe ori dezamagit.
Este o jungla – ma simt coplesit. Este un desert – ma simt insetat.
Sufletul meu este rupt, rasucit si blocat. Nu ma pot redresa.
Ma impleticesc pe niste carari intunecate.
Dar eu inca insist: vreau sa fac ceea ce vraeu, cand vreau si cum vreau.
Dar viata este derutanta. De ce lucrurile nu merg cum trebuie niciodata?
Sunt vanat de goliciune si inutilitate – fantome ale mortii.
Ma tem de o rana fatala si pierdere totala.
Moartea ma asteapta la sfarsitul fiecarui drum dar mai bine nu m-as gandi la aceasta.
Imi petrec viata protejandu-ma. Lucruri rele se pot intampla.
Sunt prietenii mei cu adevarat prieteni?
Alti oameni ma folosesc pentru nevoile lor personale.
Nu pot avea incredere in nimeni. Nimeni nu imi tine spatele.
Nimeni nu este cu adevarat pentru mine – cu exceptia mea.
Si sunt asa de mult cu totul despre MINE incat uneori este dezgustator.
Nu apartin nimanui ci doar mie.
Cana mea nu este niciodata plina indeajuns. Sunt lasat gol.
Dezamagirea este cu mine (ma urmareste) in toate zilele vietii mele.
(Aici mi-am prins urechile cu traducerea – Voi fi sters in nimic? )
Voi fi singur pentru totdeauna, fara casa si in cadere libera in vid?
Sartre (Jean-Paul Sartre 1905-1980) a spus ca „Iadul inseamna alti oameni”
Trebuie sa adaug „Iadul sunt de asemenea eu insumi”
Este o moarte traita
si dupa aceea mor.
draga Marius, acum am vazut si traducerea ta.
Nu-i concurs de traduceri, si traducerea ta este buna, dar mai trebuie rafinata putin 🙂
Am facut-o in cateva minute (din nou) azi dimineata cand m-am trezit ca sa plec la lucru… dupa aceea am vazut ca vreti o traducere „artistica”. Se poate sterge traducerea mea fara probleme 🙂
Sunt de capul meu.
Nimeni nu are grijă de mine, nimeni nu mă protejează.
Trăiesc un sentiment continuu de tânjire Nimic nu e cum trebuie.
Sunt mereu neliniştit. Sunt uşor înşelat şi de multe ori dezamăgit.
E o junglă – mă simt copleşit. E un deşert – Mi-e sete.
Sufletul îmi e zdrobit, contorsionat şi împotmolit. Nu mă pot repara.
Cobor împiedicându-mă pe nişte cărări întunecate.
Totuşi, insist: vreau să fac ce vreau, când vreau, cum vreau.
Dar viaţa e derutantă. De ce lucrurile nu merg niciodată cum trebuie?
Goliciunea şi inutilitatea – umbre ale morţii, mă bântuie.
Mi-e teamă de marea durere şi de pierderea finală.
Moartea mă aşteaptă la capătul fiecărui drum,
dar prefer să nu mă gândesc la asta.
Îmi irosesc viaţa protejându-mă. Lucruri rele se pot întâmpla.
Nu găsesc nici o alinare care să dureze.
Sunt singur… înfruntând tot ceea ce mi-ar putea face rău.
Sunt prietenii mei cu adevărat prieteni?
Alţii se folosesc de mine pentru nevoile lor.
Nu pot avea încredere în nimeni. Nimeni nu mă susţine.
Nimeni nu e pentru mine – cu excepţia mea
Şi sunt atât de obsedat de MINE, încât uneori e dezgustător.
Nu aparţin nimănui decât mie însumi.
Paharul meu nu e niciodată suficient de plin. Sunt lăsat gol.
Voi fi pur şi simplu desfiinţat în nimic?
Voi fi pentru totdeauna singur, fără casă şi în liberă cădere în vid?
Sarte a spus, “Iadul sunt ceilalţi.”
Eu trebuie să adaug, “Iadul sunt şi eu.”
E o moarte vie,
şi apoi mor.
m-am inspirat pe alocuri putin de la marius. E putin si adaptata… oricum traducerea e deschisa la sugestii si corecturi
Sint singur!
Nimani nu ma are in vedere, nimeni nu ma ocroteste.
Traiesc o continua stare de nevoie. Nimic nu-i bine.
Simt o neliniste permanenta. Ma supar repede si sint nemultumit adesea.
Viata pare o jungla – si ma simt coplesit; un desert – in care umblu setos.
Sufletul mi-e frint si chinuit…si lipsit de libertate.
Si singur, nu ma pot ajuta cu nimic.
Ma impiedic umblind pe carari intunecoase;
Dar continui sa vreau ceea ce vreau , cind vreau si cum vreau…
Viata a devenit confuza.
Oare de ce nu se limpezesc lucrurile in viata fara interventia cuiva?
Sint haituit de abisul ce-l port in mine,
de inutilitatea mea…ca de umbrele mortii.
Mi-e teama de durere si de eternitatea sfirsitului.
Moartea ma pindeste la fiecare colt,
dar refuz sa ma gindesc la ea.
Imi petrec zilele aparindu-ma, ascunzindu-ma…
Mi se pot intimpla multe lucruri rele.
Si pacea si linistea ma ocolesc…
Sint singur…doar eu impotrivindu-ma atitor dureri…
Oare prietenii mei imi sint cu adevarat prieteni?
Sit atitia doar care ma folosesc pentru scopurile lor…
In adevar…nu pot sa ma incred in nimeni. Nimeni nu ma apara…
Nimeni nu simte cu mine…in afara de mine insumi.
Si sint atita de ingrijorat de MINE insumi ca sint de-adreptul ridicol.
Nu apartin nimanui – doar MIE.
Paharul nu mi-i se umple niciodata…si-mi potolesc setea din golul din pahar…
Si o nemultumire ma urmareste in toate zilele ce mi-au fost daruite.
Am sa fiu sortit nimicniciei?
Am sa fiu pe vecie strain, pribeag plutind in vid?
Sartre a zis ca „Iadul este restul omenirii”
Eu ziC insa ca „Iadul pot sa fiu eu insumi”.
Traiesc mai intii…o moarte; si doar apoi, am sa mor cu adevarat.
Mulțumesc, Rodica!
Cred ca aici se potriveste comentariul asta.