Ca la fiecare sfîrşit de sesiune apar discuţii, comentarii, întrebări, nelămuriri. Ştim cu toţii, studenţi şi profesori, că notarea unei lucrări de peste 40 de pagini este o chestiune care implică foarte mult subiectivism. (Mă mir acum cum un profesor spiruharetist poate corecta 9000 de lucrări… ). A propos, anul acesta am mai salvat cîţiva copaci pentru că am primit lucrările în special în format PDF, ceea ce mi-a uşurat şi mie munca de corectare şi comunicare dintre mine şi studenţi a fost mai bună.
Sînt solidar cu cei care au trimis eseurile la exegeză, texte controversate, hermeneutică, limba greacă I şi II, patristică şi retorică. Am tot respectul pentru munca depusă de fiecare student în parte, dar după 15 ani de muncă am căpătat anumite reflexe şi am în minte aproximaţia lui 10, un „potret robot, al unei lucrări de nota 10. Înţeleg nemulţumirile unor studenţi care
Astăzi am terminat de corectat finalmente toate lucrările şi, ca în vremurile bune, am scris un rînd două trei aproape la fiecare lucrare mai lungă.
Felicitări tuturor celor care şi-au dat examenele. Prezenţa la examen este un act de curaj în sine.
Felicitări celor care au făcut lucrări bune. Nu prea am lucrări slabe, pentru că studenţii au ştiut ce au de făcut, au înţeles tema de lucru, au consultat bibliografia etc.
Cîteva observaţii la acest final de sesiune:
1. Majoritatea eseurilor au avut neglijenţe de format, paragrafare, fonturi. În anul 2009 nu mai este permis să nu poţi scrie cu fonturi greceşti, ebraice etc. De asemenea, nu mai pot fi acceptate lucrări scrise de mînă. Am primit totuşi două.
2. Majoritatea eseurilor au prezentat neglijenţe de exprimare, gramaticală, logică etc. Aici se vede lipsa formării de la nivelul liceului. Nu sînt vinovaţi actualii studenţi cît sînt vinovaţi foştii profesori de şcoală generală şi liceu. Mă întreb dacă în liceu se mai face logică.
3. Unii studenţi au avut probleme majore de înţelegere asupra metodologiei specifice obiectului. Aici este o problemă mai complexă. Am întîlnit lucrări de doctorat care suferă la capitolul metodologie. Metoda este coloana vertebrală a unei lucrări.
4. Bibliografia din notele de subsol trebuie să se regăsească şi în bibliografia finală şi invers. Uneori am întîlnit liste bibliografice frumos făcute, dar neutilizate, studenţi care nu citesc în germană, dar au liste cu resurse în această limbă etc.
5. Am apreciat conciziunea, expresia frusta, dar clară, obiectivitatea, „răceala” academică. Am taxat expresiile şi lozincile amvonarde, afirmaţiile fără susţinere, greşeli de logică şi demonstraţie de tipul „magister dixit”, greşeli foarte întîlnite la începători.
6. În general cei mai mulţi dintre studenţi au înţeles cum se lucrează cu textul biblic şi au dovedit că limba greacă nu le este necunoscută, cu toate că ispita analizei pe termen sau analizelor desprinse de contextul general nu a lipsit.
7. Majoritatea studenţilor au descoperit că lipsa planului de lucru îi duce la proasta economie a spaţiului. Eseurile referitoare la predica de pe munte de la Exegeză anul II au fost foarte bine articulate, dar majoritatea au suferit de pierdere în detalii la început, după care a fost grăbit sfîrşitul din pricina faptului că nu a mai rămas spaţiu.
Ar mai fi şi alte observaţii, dar le-am păstrat pentru fiecare student în parte.
Acestea de mai sus poate că ar putea ajuta şi pe alţii.
Sperăm că anul viitor va fi mai bine! Succes!
Iată AICI şi un exemplu de la care am început notarea în jos…. L-am afişat, ca şi în ceilalţi ani, pentru a oferi o orientare asupra standardelor pentru o lucrare de exegeză.
Lucrarea este supusă drepturilor de copyright şi nu va putea fi folosită fără acordul meu. Autorul lucrării a ţinut să fie anonimizat. Lucrarea de faţă constituie un exemplu didactic, nefiind considerată o lucrare publicată.
Am afişat lucrarea, cu acordul studentului şi pentru că dezbaterea este interesantă.
Am avut surpriza ca în parohia pe care o păstoresc să mă întîlnesc cu un grup de perfecţionişti, influenţaţi de cei de la Ploieşti, care i-au dat de lucru tatălui meu. Ce mică este lumea şi ce ironică este istoria!
Marius Cruceru 
Se pare ca la Emanuel se face carte foarte serioasa!
Spuneti ca asa sunt toti studentii? 🙂
Dumnezeu sa il ajute pe acest student sa predice la fel de bine precum studiaza.
Clou Jan, aşa este, încercăm să facem o slujbă serioasă, aşa cum merită Dumnezeu. Nu toţi studenţii sînt aşa, dar toţi au muncit în acest semestru.
Mă bucur că avem astfel de lucrări acum cînd sînt atîtea scandaluri legate de învăţămîntul privat.
Spiru Haret nu este reprezentattiv pentru învăţămîntul privat din România, dar este folosit pentru a demonta ideea de şcoală privată.
rectificari>>
sunt in loc de sint….
cand in loc de cind…
nu suntem in secolul 21, cand literele sunt altfel?
ca si profesor aveti responsabilitatea sa fiti exemplu elevilor… sau trebuie sa invatam rau de la dvs…
va rog, fiti mai atent la litere…
am pretentii de la dvs, domnule profesor…
cu respect, Radu!
Va rog frumos!!!!!!!
Daca faceti o treaba serioasa folositi in mod corect (in concordanta cu normele actuale/moderne!) si litere… am dat exemplu „sunt” in loc de „sunt”/ „cand” in loc de „cind” (s.a.m.d.). Daca vb de calitate, incepeti cu dvs! NU va suparati va rog! Va spun asta, ptr ca am pretentii de la dvs… si astept sa fiti un profesor doctor de calitate… Va multumesc de intelegere!
Din pacate vad ca va exaltati la scandaluri de genul Spiru..si ii puneti pe toti in aceeasi oala..ce vina am daca am avut incredere in aceasta institutie si am absolvit-o prin meritele si pasiunea mea ptr istorie? De ce sunteti rautacios si loviti in toti spiristii? Unii poate chiar si-aiu facut treaba in mod serios, chiar daca dupa aceea au constatat ca au luat tzeapa……eu unul sunt pasionat de istorie…si mi-am dat interesul…ca nu s-a meritat e una…dar daca pe diploma mea scrie spirist..afl;ati ca stiu sa si dovedesc ca stiu istorie! Meritati acasta mustrare, maestre!
nu primesc aceasta mustrare, este nedreaptă
am spus doar atît:
„Spiru Haret nu este reprezentattiv pentru învăţămîntul privat din România, dar este folosit pentru a demonta ideea de şcoală privată.”
1. Nu este repreztentativ! ESte? Nu este nici prin mărime, nici prin alte chestiuni.
2. Este folosit şi a fost folosit de guvernanţi ca şi carne de tun? S-a stricat o idee generoasa pentru că nişte oameni fără scrupule au abuzat de ea? Da.
3. N-am spus nimic de studenti si nici de cei care au fost păcăliţi ca naivii.
Asta este cu totul altă problema
ce ai facut tu este treaba ta, dar nu-mi pune cuvinte în gura, nu spune ce n-am spus.
S-ar putea să ştii istorie, şi eu ştiu muzică şi n-am făcut conservator. Asta nu doveşdeşte nimic despre Spiru Haret, dovedeşte doar că tu eşti pasionat şi harnic.
La mai mare şi fă o şcoală serioasă! Meriţi!
şi încă ceva, Radu Vodă, foloseşti greşit cuvintele. Pune mîna pe un dicţionar de neologisme, dacă vrei să le foloseşti.
S-ar putea să ştii istorie, acum am văzut şi celelalte comentarii ale tale. Din păcate nu ştii să te porţi. Asta mi se pare mai grav. Asta nu se învaţă la facultate.
Eşti deja trecut la moderare şi ţi-am şters ceva comentarii.
nu, clujanule, e reclama ascunsa!!!! 🙂
de ce nu, Patrix ? Şi el se semnează… Clou Jan.
Felicitari!
Iată ce am primit pe privat:
„nu sunt de specialitate, dar este impresionant.
Daca au 10 examene pe semestru si toate sunt la fel, acesti oameni cand mai au timp de viata personala?
10 examene X 40 de pagini egal 400 de pagini.
inseamna ca in fiecare semestru un student la teologie scrie o carte de 400 de pagini?
atunci cat citeste pentru a scrie 400 de pagini?”
Voi răspunde cînd voi avea timp!
Draga cetitoriule,
se poate comenta foate simplu pe acest blog, trebuie doar să îţi pui datele de identificare aşa cum se cer şi eu voi da aprobarea pentru primul comentariu. Următoarele comentarii, dacă nu schimbi datele de indentificare cerute, intră automat.
1. Nu toate examenele sînt la fel.
2. Da, studenţii au de citit cam 400-600 de pagini pe semestru minim, dar nu au atît de mult de scris.
3. Majoritatea eserilor sînt mai scurte. Sînt cam de 8-10 pagini, cam 2500 de cuvinte.
Asta înseamnă că un student scrie maxim 150-200 de pagini pe semestru, ceea ce este decent.
Cam asta este media, sînt semestre mai grele, sînt semestre mai uşoare. Unul dintre cele mai grele semestre este primul semestru din anul II în care este şi exegeza NT, dar şi ebraica VT.
Sunt de acord cu domnul profesor si dintr-un motiv mai simplu: „student” vine de la „a studia”! Facultatile sunt (inca) locuri unde se studiaza, nu sunt agentii de voiaj, nici parcuri de divertisment si nici centre balneare de recuperare. Ce ar trebui sa faca un student daca nu sa citeasca si sa-si pregateasca seminarele/examenele?! Eventual, mai poate „taia” din televizor, din jocurile pe calculator si mess… E curios cum, de obicei, este socotit numai timpul dedicat studiului si nu si timpul pierdut cu „divertismentul”. Vad multi studenti (crestini!) cum in sesiune dau o fuga si la munte, se intalnesc la un ceai cu prietenii si au timp si de un fotbal… Un student care se respecta ar trebui sa citeasca cel putin o carte pe saptamana si sa fie un vizitator obisnuit al salii de lectura. Statutul de student, pe care si l-a asumat atunci cand a ales sa urmeze o facultate, impune de la sine acest lucru. Suna pompos si heirupist pentru vremurile si mentalitatile postmoderne, mai ales cand insusi presedintele tarii e de parere ca elevii/studentii nu trebuie sa invete lucruri pe care le pot afla oricand de pe internet! Propun atunci sa nu mai predea in scoli nici tabla inmultirii (e pe internet si avem calculatoare): cand vrem sa stim cat fac 6×3 tastam pe google si fandacsia e gata!
draga Adrian,
Cred ca sint scoli in care cine vrea poate sa studieze. Emanuel este unul dintre aceste locuri. De asemenea, cine vrea sa traga chiulul… poate.
Unii chiar reusesc sa termine si o facultate tragind mita de coada, ca gisca prin apa, ca sa ramin in registrul zoologic.
Asa e. Am auzit numai lucuri frumoase despre „Emanuel” (Cristian Badilita a avut niste cuvinte foarte frumoase despre atmosfera de acolo). Daca as mai avea 20-25 de ani mi-ar placea sa studiez acolo teologia (si, mai ales, greaca)…
Niciodata nu este prea tirziu, Adrian!!!
Am avut si studenti de 50 de ani si chiar mai mult.
Am mai avut o tentativa prin anii ’95-’96 (e drept, nu cu Emanuel) si nu am finalizat. M-a scos din sarite cursul de omiletica. Mi s-a parat ca seamana cu un fel de adaptare a tehnicilor NLP (profesorul era american, ar fi trebuit sa fiu mai intelegator).
Totusi, unele lucruri isi au vremea lor, cum bine spune inteleptul Solomon.
imi pare rau pentru experienta nefericita,
acum avem trei pastori care predau homiletica si o fac foarte bine, dupa parerea mea,
eu zic sa nu descurajezi si sa revii!
Negru voda . 🙂
de mult nu „m-am „ras atat ca sa vorbesc pe limba ta,cu riscul sa ma faci si pe mine harcea-parcea…incredibil!
Poate cineva sa scrie cata vreme e sus in plop ? . 🙂
. 🙂
Hombre tu eres omnisciente..!
Esta es todo?
Lo siente!
acesta pare a fi o postare in care se analizeaza si greselile de exprimare. Deci, nu cumva trebuia scris: „demult” si nu „de mult”? Este adverb in acest context, nu? 🙂
pentru Radu Voda: Nu te supara, dar…
Nu toti filologii (unii dintre ei intelectuali de renume) sunt de acord cu noile (vechi) norme. Vad inca reviste serioase care apar scrise dupa normele vechi.
Nu stiam ca o caracteristica a racordarii la realitatile sec XXI ar sta in conformarea la niste norme de scriere. Normele „actuale/moderne” sunt de fapt din perioada interbelica. Sa nu confundam normele de scriere ale Academiei cu ecuatiile lui Einstein…
Peste toate, studentii ar trebui sa fie bucurosi ca au un profesor mai atent la continut decat la forma.
Si apoi, e nitica trufie in a face asfel de observatii puerile (dupa parerea mea) cuiva care stie mult mai multa carte decat tine. Suna a „te-am prins, vezi ca si tu faci greseli!” Ca sa dau un exemplu: cand nu stii bine abeceul matematicii e ridicol sa-i atragi atentia profesorului de analiza matematica asupra faptului ca semnul de derivare folosit de dansul nu este cel impus de comunitatea academica…
draga Adrian, nu cred ca este cazul meu… cu „stiutul de carte multa”.
Am argumentat de ce scriu cu î din i şi de ce scriu cu sînt şi nu sunt şi de ce nu respect normele actuale ale academiei, care sînt o catastrofă din punct de vedere filologic.
E normal sa fie o catastrofa daca ne aducem aminte cine era atunci presedinte al Academiei. Asta se intampla cand un asa-zis specialist in „ortofizica” (ce e aia, nu stiu! vorba cuiva, vom muri si vom vedea!) isi baga nasul in orto…grafie!
Eu m-am conformat catastrofei. Unul din profesorii mei preferati era de moda veche si nu a acceptat niciodata sa scrie altfel decat a invatat in scoala (facuta in perioada interbelica). Asa m-am molipsit si eu. Dar am inteles de la prieteni filologi cum stau lucrurile.
Cred ca treburile ar trebui puse la punct tot de Academie. Probabil se tem de ridicol…
Da, dar asta este una dintre cele mai mici catastrofe ale Academiei …
Cartea lui Stelian Dumistracel este excelenta, est eun tratat stiintific scris cu mult simt al umorului, am lucrat sub bagheta dinsului in practica studenteasca.
Mi-ar fi placut sa lucrez cu dinsul si in continuare in cercetare, dar drumurile noastre s-au despartit.
maestre…daca te creyi asa destept, lamureste+ma si pe mine cu unghiul tau de vedere asupra ortografiei_ daca s+a adoptat si nu vad nimic rau..decce esti carpanos si merge pe stil vechi..doar ca te creyi mai destept_ lamureste+ma si pe mine cu schema ta de gandire cu privire la ortografie….chiar te rog….
ooi avea eu carte mai putina ca tine..doar o biata licenta…dar cred ca stiu mai multe ca tine..asta pe incercate..daca te tine….
Radu Vodă, sper că la Spiru Haret aţi învăţat şi cum se poate adresa cineva într-o dezbatere în niciun caz „dacă eşti aşa deştept”, asta este la scara blocului.
La fel, scrisul te dă de gol. Dacă eşti aşa de pasionat de ştiinţă, istorie etc… Istoria se scrie corect ortografic şi cu mai multă grijă. …
Repet: nu încerca cu „dacă te ţine” că aici nu-i scandenberg şi nici „ţară, ţară, vrem ostaşi”.
Recidivează şi treci la spam urgent!
Astuia ii arde de glume?
nu, din păcate este numai problema bunei creşteri. N-are legătura cu umorul, ci numai cu simţul „omorului” 🙂
Imi pare rau, chestia cu „stiutul de carte” nu e de la mine (eu doar am reformulat). E de la Badilita cetire: „unul dintre cei mai fini patrologi” (‘Orthodoxie versus ortodoxie’, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2009, p.85)! Daca o spune el, musai ca stie ce spune! Nu am curaj sa-l contrazic (il stiti mai bine decat mine cat de combativ este)! 🙂
eu zic ca a fost foarte faorte foarte prietenos si politicos si foarte generos cu epitetele Cristi acolo.
si ma informati si pe mine de ce faceti asta? ca am lipsit la acea lectie…..nu vad nimci rau in folosirea lui „sunt”…”âŢ din a…si etc….
sau vreti sa subliniati ca sunteti de moda veche_ ca nu inteleg!
aveam si eu pretentiile mele..doar atat….
*erata: siento nu siente
@Adrian
Cred ca nu e corect exemplul cu sesiunea. Studentul nu trebuie sa invete numai in sesiune. Mai mult, sesiunea ar trebui sa fie o recapitulare, o simpla examinare a cunostintelor acumulate de-a lungul semestrului. „Mens sana in corpore sano”, nu? Nici fizicul nu trebuie neglijat, iar un student care si-a facut partea in timpul semestrului isi permite iesirile la munte, activitatile fizice mentionate de tine.
Ce parere aveti de examinarea din invatamant? Eu sunt student si pana acum am observat ca testele si examenele sunt trecute de majoritatea „ingrasand porcul in ajun” (iar dupa taiere ramane foarte putin). Binenteles ca ideal ar fi invatarea continua si la timpul potrivit. Eu am vazut cat de multe am pierdut in momentul in care am ajuns la facultate, unde lucruri esentiale erau considerate stiute din liceu. Am avut rezultate bune in liceu, dar am ramas cu asa de putin, incat e necesar sa revin asupra materiilor (lucru mult mai greu acum, de unul singur).
Care ar fi solutia pentru cei care trec acum pe acolo? Pana acum am gasit doar ca pasiunea pentru cunoastere, invatare ajuta, dar parca dispare tot mai mult in randul celor care se afla in banci (eu nu pot spune ca am avut-o cu adevarat in liceu). Aveti niste sfaturi pentru cultivarea inca din copilarie a dorintei de cunoastere si invatare (sau mentinerea si cresterea ei, copilul prin definitie fiind curios)?
asta depinde de student, Paul T. cei care invata serios nu invata doar in sesiune, cel in cauza nu invata doar in sesiue si se ocupa si de cultivarea fizicului.
nu stiu despre curiozitate… eu am ramas un curios… sper sa nu ma paraseasaca asta pina la 72 de ani…
@Paul T
Exemplul cu sesiunea se referea la o atitudine de indolenta. Din context se subintelege ca eu sunt pentru un studiu continuu, pentru frecventarea cursurilor si bibliotecilor. Am avut in gand exemplul unora care isi manifesta dragostea de natura SI in sesiune.
Sincer, eu cred ca azi e prea mult „corpore sano”. Si, in general, formula asta este abuziv folosita. Expresia lui Juvenal din ‘Satire’ era deviza multor scoli de gimnastica din vremea sa. E buna de pus pe frontispiciul Facultatilor de Sport.
In plus, eu nu m-am referit la activitatile sportive in genere, ci la maniera da a iti umple timpul aferent studiului cu altceva.
Asa se face ca multi studenti de azi au foarte multe cunostinte, de exemplu, despre ultimele filme aparute dar putini isi mai fac timp pentru cartile esentiale. Nu vreau sa spun ca nu exista filme care sa merite a fi vazute, sper sa fiu bine inteles. Ma amaraste insa sa constat ca toti au vazut „Troy” cu Brad Pitt si extrem de putini au citit Iliada… Si exemplele pot continua.
Imi pastrez parerea: prea mult divertisment (atentie, nu am spus ca nu este necesar si divertismentul!) cand in lumea asta sunt asa de multe carti admirabile! Daca nu le citesti cand esti student, atunci cand?!