Muzica şi închinarea

Care este rolul muzicii în închinare? Înainte de seminarul de la Valea Drăganului poate că este bine să ascultăm puţin această foarte interesantă discuţie.

PS.

Încă mai sînt locuri pentru spectatori la Valea Drăganului.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Analize, Biserica Baptista, Conferinte, Muzica. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Muzica şi închinarea

  1. Pingback: O muzică pentru neliniştea noastră « Methoughts, mefeats and medefeats

  2. elisa zice:

    Am gasit ASTA
    la Romoflorin,scris de Alecsandru.in ;egatura cu muzica si inchinarea:
    1.Proslaveste pe Dumnezeu atat prin text cat si prin elementele strict muzicale: melodie, armonie, ritm, timbru.

    2.Trebuie sa existe concordanta intre text si muzica. Nu putem pune text religios pe muzica lumeasca.

    3.Nu trebuie sa existe deosebire intre muzica de acasa si muzica de la Biserica, in ce priveste spiritul, inspiratia si principiul proslavirii lui Dumnezeu.

    4.Muzica ritmata nu poate fi acceptata ca proslavind pe Dumnezeu deoarece este un element specific senzual, trupesc. Folosirea ritmurilor cu care sunt echipate orgile electronice trebuie sa fie descurajata. In muzica nu ritmul trebuie sa conduca, ci melodia.

    5.Locul principal in muzica crestina il detine textul. Mesajul evanghelic este cel care trebuie sa se transmita prin muzica. De aceea textul trebuie sa fie clar, exprimat in cuvinte alese cu grija, corect gramatical, si potrivit in ce priveste accentele fonetice.

    6.Biblia incurajeaza mai mult cantarea decat ascultarea. In timp ce manifestarile de spectacol pot genera o proslavire a talentelor omenesti, cantarea cu toata adunarea este un moment de inaltare sufleteasca si de proslavire a lui Dumnezeu.

    7.Muzica instrumentala nu trebuie exclusa, dar principala forma sa fie cea vocala, eventual acompaniata de instrumente, iar instrumentele trebuie sa fie cu grija alese pentru a se potrivi cu cadrul solemn al inchinarii.

    8.Negativele reprezinta un element strain.Ele pot pot duce la o interpretare mecanica, artificiala, lipsita de participare emotionala, sufleteasca.

    9.Cei care canta vor putea transmite mai bine mesajul Evangheliei daca ei insisi sunt oameni consacrati lui Dumnezeu si cu o viata sfanta si curata.

    10.Ca sa fie o jertfa de lauda si multumire, cantarea trebuie sa fie inaltata nu pentru slava omului, ci numai pentru slava lui Dumnezeu.

    • nelutuandfriends zice:

      hmm… 4 si 8 nu cred ca le putem considera principii. cel mult incredintari personale, dar in nici un caz impuse altora

      • Marius David zice:

        sigur, în unele chestiuni rămînem în zona încredinţărilor personale.
        şi eu am o astfel de zonă în care nu permit să se bage alţii şi nici eu nu încerc să rînduiesc în zona încredinţărilor altora, cel mai greu este să facem diferenţa între cele două tipuri de zone.

  3. guitarschizofrenic zice:

    nu am mai fost demult pe la biserica dar imi dau si eu cu parerea pe aici pentru ca imi place muzica… nu ca ar fi vorba doar de muzica „de biserica” sau spirituala insa pentru ca muzica sa insemne ceva trebuie sa „vina” de unde trebuie si in „forma” care trebuie. cand zic „vina” de unde trebuie ma refer la muzica instant. nu negative nu inregistrari nu nimic de genul asta amplificat. exista un tube cu maestrul Sergiu Celibidache foarte edificator. cand vine vorba de muzica „spirituala” (in definitiv toata muzica e spirituala) orice instrument e „acceptat”, inchinarea la Dumnezeu nu cred – opinia mea – ca face discriminari. cand ma refer la forma in care muzica este „prezentata” lui Dumnezeu ma gandesc iar la momentul „acum”. momentul instant fara amplificari. nimic nu se compara cu instrumentul acustic, o chitara, un fluier/flaut etc instrumente de suflat, de percutie, din lemn, din brass alama etc. asa zisele trupe de inchinare nu au nimic de aface cu „conducerea” in inchinare. nu cred in inchinarea de la microfon de pe scena. cred ca inchinarea prin muzica trebuie sa fie comuna si sa vina din mijlocul adunarii crestine, din centrul adunari asa cum o spune si exprimarea. vocea este cel mai frumos instrument muzical si de aceea cred ca e si cel mai potrivit instrument cu care cineva il poate slavi pe Dumnezeu.
    dar asa cum va spuneam asta e o parere personala (pe care oricum nimeni nu o baga in seama!) si vine din partea unui individ care nu mai frecventeaza biserica de ceva vreme…

    • Marius David zice:

      draga GS, poate discutam mai mult despre asta, voi pune o serie de postari cu seminarul pe care l/am ținut la valea draganului
      eu sînt pentru happeningul live, pentru unplugged, pentru chestii din astea, nu refuz inregistrările, chiar și aseară am făucut una,
      sînt de acord cu fraza ca toată muzica este spirituală, dar nu toată spiritualitatea de care vorbim este bună, poate fi o spiritualitate și cu sens negativ,
      nu putem vorbi de o muzică creștină, putem vorbi de muzicieni creștini sau necreștini
      daca închinarea noastră a tinerilor exclude bătrînii este la fel de rău ca atunci cînd închinarea bătrînilor exclude tinerii dela închinare, de asta nu sînt de acord numai cu corul sau orchestra, dar nici numai cu trupele de praise and worship în serviciile noastre.
      cum sa te determin eu sa te intorci din nou in biserica, fara Biserica mori spiritual….
      poate că numai Duhul poate să te convingă

  4. guitarschizofrenic zice:

    am facut cateva greseli de exprimare in textul de mai sus (ca de obicei!) sper sa nu le bagati in seama…

  5. elisa zice:

    Guitars…
    ma bucur sa aud ca cineva are in inima asemenea ganduri drepte si curate..ai mare dreptate,,,noi trebuie sa-I cantam Domnului cu gura noastra sa-L slavim,asta vrea Domnul,chiar Hristos cu ucenicii
    au cantat o cantare noua,nu se spune ca ar fi ascultat doar.
    Noi am facut vedete,,la microfoane,unde isi dau capul pe spate cu ochii inchisi de atata evlavie,
    ,,nu asta vrea Domnul.
    Pacat ca nu mai mergi la o biserica,,vad ca ai ganduri f.sanatoase fata de muzica care trebuie cantata in adunare,desi esti un pasionat al instrumentului,
    si mie imi vine sa fug de multe ori din adunare,si uneori o fac,,,din cauza spectacolului.
    Poate esti aproape de zona Oradea,,ai putea merge la Alesd,am auzit ca este o biserica calda.
    Mai sunt si adunari unde vine Domnul,El sa te inspire.

  6. Luci zice:

    Biserica – si implicit tineretul lumesc din ea – nu vor fi trezite prin muzica k lumea sau care te face sa dai din cap si din picior… E nevoie de o trezire si in domeniul muzical romanesc, care incepe tot mai mult sa semene cu ceea ce se intampla azi bisericile discoteci din USA.

  7. Sincer zice:

    Fratilor, cititi foarte atent biblia in ea ve-ti gasi adevarul despre muzica placuta lui Dumnezeu.

    Ceea ce-i place omului nu-i neaparat ceea ce-i place lui Dumnezeu. Inca o data atentie!!! Se vorbeste aici de Inchinare!

    Inchina-te la Dumnezeu cu ceea ce te-a inzestrat Dumnezeu VOCE – instrumentul muzical este creatia omului.

    Adevaratii Inchinatori canta lui Dumnezeu vocal acappella.

    Aduceti multumiri in inima voasta prin cantari vocale aceestea plac Domnului.

    ps. nu am nimic impotriva muzici ascult foarte des muzica acasa dar cind merg la biserica ma inchin lui Dumnezeu asa cum cere el in Noul Testament nu cum imi place mie.

    Va doresc mult spor in citirea biliei!

  8. Sincer zice:

    Cântul are un scop în afarã de a-L lãuda pe Dumnezeu; trebuie sã ne învãţãm unul pe altul prin cântãri: „Cuvântul lui Hristos sã locuiascã din belşug în voi în toatã înþelepciunea. Învãţaţi-vã si sfãtuiţi-vã unii pe alţii cu psalmi, cu cântãri de laudã şi cu cântãri spirituale, cântându-I lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastrã” (Coloseni 3.16).

    Bazatã pe principii biblice, dintre care nu cel mai puţin este cã ale noastre cântãri trebuie sã-i înveţe şi sã-i sfãtuiascã unul pe altul, nu trebuie folosite instrumentele de muzicã. Instrumentul nostru trebuie sa fie „toatã inima” ( Efeseni 5.19).

    Scopul principal al închinãrii este pentru a-L lãuda pe Dumnezeu (1 Corinteni 14.25).

  9. Sincer zice:

    Confuzia este Amagirea cu privire la inchinare

    Închinarea ar trebui să reflecte relaţia pe care o avem cu Dumnezeu şi ar trebui să se manifeste după principiile iubirii şi ascultării (supunerii).Nevoia de închinare , sădită în fiecare din noi de Creator poate fi împlinită într-un mod satisfăcător, numai dacă urmăm modelul de închinare pe care Hristos ni l-a lăsat prin apostolii Săi. Biblia ne oferă multe exemple care ne arată cât este de grav să ne închinăm Domnului în alt mod decât acela pe care El îl aşteaptă de la noi.Cain şi Abel erau fraţi, amândoi credeau în Dumnezeu dar numai închinarea lui Abel a fost primită de Domnul (Geneza 4:1-5) pentru că numai aceasta era în conformitate cu voia Sa .Şi în Noul Legământ Dumnezeu aşteaptă de la noi o închinare dupa voia Sa, şi suntem avertizaţi cât este de gravă îndepărtarea de acest model(Evrei 12:25-29).Aşa cum, în vechime, Diavolul a încercat să-i îndepărteze pe Israeliţi de Dumnezeu amăgindu-i să modifice modelul de închinare pe care îl primiseră prin Moise, şi în Noul Legământ foloseşte aceaşi strategie, prin înşelaciunea învăţăturilor false căutând să-i îndepărteze pe creştini de Dumnezeu înşelându-i să adopte principii şi practici de închinare care,deşi asemănătoare, nu se regăsesc în modelul pe care Hristos l-a lăsat creştinilor să fie practicat.
    Închinarea în Noul Legământ trebuie să se desfăşoare după principiile Lui Hristos (Ioan 4:23-24) şi trebuie să urmeze exemplul Bisericii primare care se închina după rânduiala lăsată de apostoli şi care era aceeaşi în toate bisericile locale(1Cor 16:1).

    1. Trebuie să fie în Duh (Ioan 4:23-24) adică:

    – să fie practicată de cei ce au Duhul (1 Corinteni 3:16;Romani 8:9-10;Gal.3:26-27;Fapte 2:37-41) deci de cei ce sunt mântuiţi,de creştini.

    – să fie practicată acolo unde este Duhul (Efeseni 2:19-22;Efeseni 3:21) adică în Biserică, în adunarea credincioşilor.

    2. Să fie în Adevăr(Ioan 17:17) adică în conformitate cu Cuvântul Lui Hristos dat prin Apostoli (Luca 1:1-2;Ioan 14:26;1Corinteni 14:37). Principiile apostolice ale închinării Bisericii, în Duh şi Adevar :

    – este comună , este manifestarea ‘legăturii frăţeşti’ (Fapte 2:42;1Cor 10:17;1Cor.12:13)

    – este conştientă şi inteligibilă (1Cor. 14:9,15)

    – este decentă şi ordonată ( 1 Cor.14:32-33,40)

    – are loc în prima zi a săptămânii , Duminca ,în mod regulat(Fapte2:42; 20:6-7)

    – este condusă de bărbaţi(1Cor 14:34;1Timotei 2:11-12)

    – este publică (1Cor 14:23;1Cor 11:26)

    – trebuie să aibă ca rezultat transformarea în bine a participanţilor(1Cor11:17;1Cor14:26).

    3. Actele de închinare practicate de Biserica Noului Testament:

    – Frângerea Pâinii , Cina Domnului ( Matei 26:26-29;Fapte 2:42: 1Cor 11:23-26 )

    – Predicarea , Învătarea Cuvântului (Matei 28:20;Fapte 2:42;2Timotei 1:13,4;2 )

    – Rugăciunea(Fapte 2:42;Efeseni 6:18…etc)

    – Strângerea de ajutoare , Colecta (1Cor 16:1-2;2Cor 9:7..etc)

    – Cântarea (Coloseni 3: 16;Efeseni 5:19 ).

    Apostolii avertizează că denaturarea acestui model de închinare fie prin adăugarea unor acte de închinare suplimentare fie prin modificarea sensului sau modului de practicare al celor stabilite de ei, ne poate îndepărta de Dumnezeu cu consecinţe nefaste pentru mântuirea noastra.(1 Cor4:6;1Cor 16:1; 1 Tim 1:19; 2 Tim 1:13; Apoc.2:20 etc).
    Principiul după care se ghidează cei care au adus modificari modelului lăsat de apostoli presupune că avem liberatatea de a face acele lucruri care nu sunt interzise explicit în biblie, singura condiţie fiind ca să fie făcute cu sinceritate si din inima. Astfel de-a lungul secolelor au apărut o multitudine de forme noi de închinare ca : aprinderea lumânărilor, semnul crucii, arderea de tămâie, muzica instrumentala , folosirea icoanelor etc ,care nu se regasesc în închinarea Bisericii Primare, dar nici nu sunt interzise explicit de scripturile Noului Testament. Intuind gravitatea acestor modificări reformatorii au încercat să renunţe la aceste inovaţii , dar în loc sa trateze cauza, conceptul gresit care a stat la baza lor,au tratat doar efectele si nu au reusit decat sa elimine partial unele dintre ele sau si mai grav sa le inlocuiasca cu propriile concepţii şi practici care privite în lumina scripturii nu sunt cu nimic mai bune faţă de cele ale “sfinţilor părinţi”, poate doar mai moderne.

    Principiul că este permis orice nu este interzis explicit , este greşit deoarece:

    1. Când Dumnezeu spune specific ceeace ce vrea , exclude automat orice altă variantă fără să mai fie necesară o listă cu ce nu vrea.Doua exemple în acest sens:

    – Levitic 10:1-3:Dumnezeu specificase de unde trebuia sa ia focul (cărbunii aprinşi) pentru a arde tămâie (Levitic 16:12;Numeri 16:18), nespunând nicăieri de unde să nu ia cărbunii respectivi. Nadab si Abihu deşi Il slujeau pe Dumnezeu cu sinceritate şi devotament au folosit alţi cărbuni faţă de cei specificaţi , fiind pedepsiţi imediat.

    – Numeri 20:7-12 :Dumnezeu le-a cerut lui Moise şi Aaron să vorbească stâncii nespunându-le ce să nu facă, dar Moise a lovit stânca cu toiagul, fapt considerat de Dumnezeu necredinţă , neascultare şi ca urmare cei doi şi-au pierdut dreptul de a intra in Ţara Făgăduită deşi erau oamenii cei mai sinceri şi devotaţi credinţei din vremea lor.

    2. O implicaţie directă a principiului că este permis orice nu este interzis specific ar fi aceea că Hristos nu ne-a dezvăluit toată voia Sa prin cuvântul scris de apostoli, şi că are încă revelaţii speciale prin oameni speciali pe care ii foloseste pentru a ne spune ce închinare aşteaptă de la noi.În cazul acesta pretenţiile lui Isus şi ale apostolilor că ne-au dezvăluit toată voia Lui Dumnezeu pentru noi ( Ioan 15:15;Fapte20:20,27; 1 Corinteni 4:6) şi că în Noul Testament avem un model universal valabil şi aplicabil la fel în orice vreme şi civilizaţie , par absurde şi neadevărate.
    Un exemplu de modificare a modelului de închinare apostolic este practica din ce în ce mai des întâlnită în special în lumea protestantă şi neoprotestantă de a folosi instrumente muzicale în închinarea Bisericii, după modelul romano-catolic . Dacă in Vechiul Legământ era permisă , şi chiar recomandată uneori, folosirea instrumentelor, apostolii au rânduit ca în închinarea Bisericii Lui Hristos să fie folosită doar cântarea vocală, fără instrumente.
    Sub inspiraţia Duhului Sfânt apostolul Pavel ne spune la Efeseni 5:19 si Coloseni 3:16 ce fel de cântări aşteaptă Dumnezeu de la creştini atunci când Biserica se întâlneşte pentru închinare. El nu spune “ chităriţi între voi, pianiţi între voi, trompetiţi între voi…” ci spune “ vorbiţi între voi cu psalmi , cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti” asta însemnând că trebuie să folosim pentru a reproduce psalmii, cântările de laudă şi cântările duhovniceşti acelaşi instrument pe care Dumnezeu ni l-a dăruit şi pentru vorbire. Faptul că ni se spune explicit care este voia Domnului în această privinţă ar trebui să fie suficient pentru a întelege că folosirea instrumentelor în închinare este “foc strain”, este o adăugare la modelul original şi trebuie respinsă, dar să observăm şi că folosirea instrumentelor încalcă unele principii ale închinării în duh şi adevăr şi anume:
    – nu este comună, ar trebui să transformăm biserica într-un bigband ca să respectăm acest principiu
    – nu este conştientă , în sensul că transmite un mesaj în special emoţiilor, şi mai puţin minţii
    – nu este inteligibilă, în sensul că nu toţi o pot înţelege, ci doar cei cu studii muzicale
    – nu are ca rezultat zidirea sufletească, ci doar exaltarea simţurilor.

    Mai mult, istoria, deşi unii ţin cont de mărturiile istoriei doar când le convine, ne arată că în primele 5 secole de creştinism nu au fost folosite instrumente în închinarea bisericii.
    Cu toate acestea multe grupari religioase, pretins creştine, urmeaza o practică de închinare neinstituita de apostoli si deci neacceptată ca valabilă de către Dumnezeu şi fac asta fiind amăgiţi să creadă că nu încalcă voia Lui ci dimpotrivă că Îl slujesc cu sinceritate şi curăţie de inima.

    Concluzii

    Pornind de la acelaşi fals principiu , că ce nu este interzis specific este permis, oamenii au schimbat de-a lungul timpul nu numai modelul de închinare lăsat de apostoli şi calea mântuirii ci şi organizarea Bisericii.Mânaţi de mândrie ei au crezut că pot găsi forme de organizare mai eficiente decât cel creat de Isus, dar din păcate nu au reuşit să facă decât zeci de secte cu forme de organizare diferite, căi de mântuire diferite, crezuri diferite şi modalităţi de închinare diferite. Nu aceasta a fost intenţia Mântuitorul care a facut o singură Biserica Universală, formată din mulţimea Bisericilor Locale având toate acelaşi crez, aceeaşi cale de mântuire, acelaşi mod de închinare şi acelaşi fel de organizare aşa cum vedem în paginile Noului Testament (Efeseni 4:4-6).
    Cauza principală a stării de confuzie şi dezbinare din lumea aşa zis creştină de astăzi este îndepartarea de modelul original primit prin apostoli. Amagiţi de învăţători falşi, dar şi de propriile dorinţe ( 2 Timotei 3:13 ; 4:4 ) creştinii s-au îndepărtat tot mai mult de voia Lui Dumnezeu înlocuind-o cu propriile dorinţe şi concepte. Departe de termina lista ereziilor şi învăţăturilor false care au modificat Evanghelia de-a lungul secolelor, studiul de mai sus are doar scopul de a demasca mecanismul amăgirilor şi de a oferi creştinilor sinceri o armă de luptă împotriva lor.Ne-a fost lăsata o credinta unică , odată pentru totdeauna (Iuda 3; Filipeni 1:27), credinţa Evangheliei şi suntem îndemnaţi să luptăm pentru ea , nu cu arme pământeşti , eliminându-i prin forţa pe falşii învăţători şi pe cei care îi urmează ci prin demascarea ereziilor şi prin trăirea adevărului (Efeseni 6 : 12-18 ; 2 Corinteni 10:4-5).
    Dupa 2000 de ani de experimentare a diverselor modele omeneşti de întelegere şi practicare a creştinismului , cred că a venit timpul să recunoaştem că toate aceste căi sunt falimentare şi că singurul model care “funcţioneaza” eficient este doar cel original pe care l-au invăţat şi practicat cei din Biserica primului secol sub îndrumarea apostolilor, model descris în paginile Noului Testament şi care poate fi reprodus identic în cadrul oricarei civilizaţii umane.
    Generaţia noastra are marea şansa de a beneficia de experienţele celor dinainte dar şi marea responsabilitate de a învată şi practica “tot adevarul” aşa cum şi-a dorit şi a poruncit Isus (Matei 28:19-20;Fapte 20:27;1 Corinteni 4:6; 2 Tesaloniceni 2:15;2 Timotei 1:13,3:14-17;2 Corinteni 2:17).

  10. Lucian Cazacu zice:

    Fratelo, citeste 1 Cronici 15:25 – 16:7. Atmosfera de bucurie in poporul lui Dumnezeu din versetul 28, insotita de toate instrumentele nu ma fac sa cred ca era ceva foarte lento sau pianissimo, dimpotriva, ceea ce pentru Mical a fost excentric si dispretuitor, pentru cei implicati in lauda a fost unic.

    • nelutu m. zice:

      Hola Lucian! Subscriu 🙂

      Uite aici ce am scris zilele astea, legat de inchinare:

      http://www.cetatepemunte.ro/mesajul-lunii/nelu%C8%9Bu-mure%C8%99an-inchinare-zilnica/

      • Marius David zice:

        eşti de acord cam repede, ia mai gîndeşte-te un pic.
        De ce totuşi a fost pedepsită Mical?

        • Nelutu M. zice:

          Intr-adevar Mical nu si-a onorat regele… dar oare care a fost motivul ei? Oare nu i s-a parut exagerata vreo forma de inchinare pe care a folosit-o David? Poate a facut greseala atat de prezenta in bisericile noastre – confuzie intre principii si forme.
          Dar dincolo de motivul pt. care Mical a fost pedepsita… „Atmosfera de bucurie in poporul lui Dumnezeu din versetul 28, insotita de toate instrumentele nu ma fac sa cred ca era ceva foarte lento sau pianissimo”. 🙂

          • Marius David zice:

            nu era legat de forma de închinare,
            I s-a părut că David se „prosteşte” şi asta îi afecta şi imaginea EI.
            Şi ce dacă nu era lento sau pianissimo,
            cine spune că în biserică trebuie cîtat piano sau andante?
            Am spus eu aşa ceva?
            Nici gînd.
            Şi mai este ceva: dacă poporul s-a bucurat dezlănţuit atunci este normativ acel text?
            nici gînd!

    • Marius David zice:

      Lucian Cazacu,
      1. bine ai venit,
      2. mă întreb uneori CUM citeşti ceea ce citeşti.
      Acolo chiar crezi că Mical a fost pedepsită pentru că a rîs de ritm???? Maaaan!!! Think!!!!
      A fost pedepsită pentru că nu şi-a onorat regele, autoritatea, bărbatul etc.
      Da, vorba lui Ravi ZAcharias, din aceeaşi Biblie, ba chiar din acelaşi text putem scoate opusul a ceea ce spune textul, dacă dorim neapărat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.