Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Iaca acuma ca Eva e de vina ca Adam a devenit mediocru.
Eva a gresit ca i-a dat lui Adam sa guste din fruct. Dar a cui e vina ca Adam nu s-a oprit pina la cocean?
Si cui ii este adresata intrebarea? Ca daca i se pune lui Adam o sa dea iara vina pe Eva…De acord?
E tare asta cu… nu s-a oprit pînă la cocean.
Din ce volum de povești pentru copii este?
nu cred ca vreo femeie intreaga la cap si eventual cu frica de Dumnezeu isi doreste un barbat mediocru! cred insa ca e foarte comod pentru oricine, femeie sau barbat, sa devii mediocru- din lene! de la un englez am invatat ca daca un lucru merita facut, merita facut bine. cred ca daca Dumnezeu ne-a dat o viata de trait, trebuie traita „din belsug”.si oamenii mediocrii nu au cum sa traiasca asa. Dumnezeu cred ca uraste mediocritatea.a pus in fiecare din noi potential, care trebuie descoperit si fructificat la maximum. asta elimina mediocritatea.
ps. sunt femeie, crestina, am patru baieti si o fata.primii trei baieti au ajuns adulti. sper ca isi vor trai toti viata cu Dumnezeu, dincolo de mediocritate.
Dacă mediocru înseamnă cât mai mulţi bani, atunci mediocru să fie. 🙂
Cred că primul pas ar fi definirea lui mediocru. Ce studii, IQ, capacităţi, tip de personalitate, statut social etc., ar trebui să corespundă nivelului mediocru la bărbaţi.
Apoi, generalizarea „femeile” e dăunătoare. Poate unele femei, sau, în cel mai extrem caz, majoritatea femeilor.
Fără cercetare (sau fără a avea habar de vreuna) cred, bazat pe bunul simţ, că afirmaţia este exagerată.
Nu. Mie mi se pare ca barbatii cauta femei mediocre de teama de a nu se simti inferiori.
Nu stiu despre femei, dar din cate vad, barbatii se indreapta tot mai mult spre mediocritate.
De acord si sunt FOARTE suparat pentru ca este adevarat. Femeile doresc pe cineva pe care sa il aiba sub papuc… in loc sa isi doreasca pe cineva sa le fie cap asa cum ar trebui sa fie…
Dar nici-o problema… Rabdare… Ca din cauza acestui fenomen se vor intampla multe pana acolo ca vor ajunge sa se roage de barbati ca sa aiba mila de ele sa le accepte, la inceputul Mileniului… (Isaia 3,4)
exista si barbati superiori?
Păi, ce ne învaţă Biblia?
a) Bărbaţii sunt inferiori (faţă de o femeie, ce să mai vorbim când sunt mai multe, nu neapărat simultan – exemplu Samson).
b) Bărbaţii sunt apropiaţi femeilor, dar oricum cedează până la urmă în faţa insistenţelor (nu zic cicălelilor), şi devin inferiori pentru că ştiu ce e bine dar nu fac, de gura lor – exemplu Adam.
c) Bărbaţii sunt superiori femeilor dacă nu au deloc de-a face cu ele, sau nu le ascultă – exemplu Iov.
Moromete, am sters comentarul tau pentru ca ne facea sa ne gindim la … altceva 🙂
Apoi, nu sint de acord că omul este format din trup, suflet si duh sau spirit, este un singur verset, dupa stiiinta mea, care ti-ar legitima o astfel de interpretare,
Prea putin!
Scriptura ne lasa sa intelegem ca sintem „formati” din partea vizibilă şi invizibila, materiala si spirituala
Si asta imi cade greu la stomac din cauza opozitiilor platonice implicate, dar am mai discutat pe celallt blog despre asta.
Off topic. In Omul Spiritual a lui Watchman Nee descoperim mai mult de o trimitere la duhul omului (Fapte 17:16; 1 Cor. 2:11; 5:4; 14:14,32 Romani 8:16; 2 Timotei 1:7 etc., etc).
Sunt foarte multe trimiteri la constitutia tripartita a omului, iar asta imi da de gandit.
Duhul Insusi marturiseste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu 🙂
Eşti sigur, Pety, că acolo nu sînt paralelisme sinonimice într-o parte, că într-un text este un termen, în alt text altul?
Uite, ma voi itneresa pentru tine si sa iti spun cum stă treaba in original, dar numai miine! 🙂
Multumesc pentru provocare.
pety,multumesc pentru sustinere. Mai multi mari teologi chiar protestanti si neoprotestanti sustin ca omul e format din cele 3 parti .
Marius, deci la unii chiar le-a fugit mintea la prostii ? Imi cer iertare daca am gresit. Incercam doar sa explic lucrurile clar, mai pe intelesul celor tineri, ca sa nu existe dubii. Tinerii sunt viitorul si ei sigur nu s-au deranjat de mesaj .
Acest lucru cred a fost valabil si pentru Margaret Mead!:)Avand in vedere ca a fost de 3 ori casatorita:) Si dupa ce s-a saturat sa tot aiba relatii cu „barbati mediocrii”:) (1 student la teologie, iar urmatorii 2 absolventi de Cambridge) se banuieste ca a avut o relatie „mai deosebita” cu o femeie:)Asha ca singura ei „alternativa” la o relatie cu „barbati mediocri” e o relatie lesbiana… YAX!
Femei crestine din toata lumea sotii,barbatii, prietenii vostrii vor sa fie niste oameni… DESAVARSITI!(ca si Hristos) Asha ca iubiti-ne!:)
Alin…povestea cu coceanul trebuie sa fie pe acelas raft cu cea in care femeile vor barbati mediocrii.
O femeie cuminte vrea un barbat care sa paseasca pe urmele lui Christos ca sa nu-i fie teama sa paseasca pe urmele lui…
Asta nu poate duce nicidecum la mediocritate.
eu cred ca depinde de varsta gagicii.
adica in liceu mai toate vor un gagiu bun de gura, cu multe hartii in portofel si daca se poate, ceva minte.
Stiti cate exceptii cunosc? vreo 5! sunt norocos.
ulterior cand mai bate ceasul biologic isi doresc un tip stabil, cu venit stabil, descurcaret si atent, care sa le ofere suficienta dragoste si daca se poate sa-si doreasca copii.
mai spre batranete tot ce isi mai doresc (femeile si barbatii deopotriva) e „armonie” (citez din site-urile de dating)
Care armonie la varsta aia presupun ca inseamna „lasa-ma in pace ca sa te las si eu, dar vino din cand in cand sa mai vorbim”.
credintele personale sunt mai putin importante in ecuatie.
Draga Dea, un pic de răşpect pentru domnişoare. Hai să nu le spunem „gagici”. 🙂
Dragi prieteni, dar ce este aceea mediocritate? Toţi am vorbit una alta, dar nimeni nu s-a referit, din cîte văd eu la …mediocritate. Ce înseamnă pînă la urmă un bărbat mediocru.
Eu sînt un bărbat mediocru şi mediocru poate însemna, cum se cade, la locul lui, în pătrăţica lui :), adică Aurea Mediocritas, calea de mijloc, nici prea prea nici foarte faorte… nu?
Crisss, cred că cel de la teologie a fost de vină? Da, contează cine şi contextul în care a spus chestiunea, dar o afirmaţie trebuie jduecată în ambele feluri şi în context şi scoasă din context ca să putem să ne obiectivăm.
Agnusstick răspunzi la o problema ironic-răutăcios şi prost pusă. R. înţeleg ironia, simpatizez cu ea :), dar problema inferiorităţii femeii sau bărbatului faţă de partener este prost pusă.
Ascultarea credinţei, bărbaţii sau băieţii?
Anca, corect! Dacă sînt lăcătuş mecanic este o tragedie dacă mă căsătoresc cu o croitoreasă? Nu! Nu-i aşa? Majoritatea părinţilor noştri, pe care îi respectăm sînt „mediocri”, fraţilor. Ce înseamnă a nu fi mediocru?
Sînt cuvinte care au fost confiscate de semnificaţii negative. Să luăm aminte! Poate putem răscumpăra cuvîntul mediocru. Poate că nu trebuie să-l lăsăm doar negativului.
PEty, cît ma mulţi bani nu înseamnă mediocru, ci EXTRAORDINAR, nu crezi? extraordinar înseamnă ce eşti ieşit din obişnuit şi foarte mulţi bani asta înseamnă.
Eu sînt un bărbat obişnuit, deci.. cel puţin la capitolul acesta … mediocru 🙂
Ileana, aduci o idee interesantă: din belşug opus lui Mediocru, aşa da, interesant!!!
Si eu am cerut definirea mediocritatii, insa daca fugim la DEX, pentru o prima edificare, te superi 🙂
da, mă supăr 🙂
să încercăm prin contextualizări diacronice
Trei citate
„Mediocru nu înseamnă materie cenușie mai puțină față de un etalon, ci fuga de angajament, duplicitatea, confuzia, intenția de a manipula.” (adaptare după un comentariu despre intelectualul mediocru, undeva pe Internet)
”Fără îndoială, schimbarea socială majoră care a avut loc în decursul vieții noastre a fost schimbarea modului de viață a femeilor. În alocuțiunile ținute, Watts Wacker [plasat de Financial Times în primii gînditori ai lumii], face o remarcă, și anume că bărbații mai au puțin și vor deveni niște simple marionete în gospodării. Comercianții trebuie să fie foarte atenți la modul în care doresc femeile să trăiască, la dorințele și nevoile lor, dacă nu, vor rămâne în urmă. Chiar schimbările majore care au loc în viața copiilor și bărbaților sunt doar o reacție la faptul că femeile au preluat controlul.” (Paco Underhill, Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul)
“Singurul lucru pe care femeile îl vor de la bărbaţi este ca ei să fie bărbaţi. Şi singurul lucru pe care bărbaţii şi-l doresc este ca ei să fie bărbaţi. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre ei nu înţeleg ce înseamnă să fii bărbat. Cărţile scrise în zilele noastre spun că bărbaţii adevăraţi nu mai mănâncă ‘gris cu lapte’, dar adevărul este că bărbaţii adevăraţi, care sunt siguri de statutul lor de bărbat, pot mânca tot ce îşi doresc.” (Edwin Louis Cole, Comunicare, sex & bani)
Am incercat sa ma gindesc cum m-as simti ca cineva sa ma considere mediocra.
Asta nu inseamna ca nu sint sau nu ma considera cineva asa…dar m-am gindit doar la raspunsul meu emotional pentru cineva pe care am ales ca e special si el crede ca eu sint mediocra…
Poate oi fi eu altfel…dar mi-ar place ca acea persoana sa vada ceva deosebit in mine. Imi place Psalmul 139 care imi spune precis ca Dumnezeu ma cunoaste personal si pentru El nu sint mediocra.
Poate sintem mediocrii pentru o lume intreaga…dar speciali pentru o singura persoana- e suficient.
Si cred ca am gasit ceva cu care sint in sfirsit de acord cu Alin. Un barbat adevarat cred eu ca poate minca linistit si gris cu lapte…
Singurul lucru pozitiv din tot citatul dat este acesta:
„FEMEILE DORESC BARBATI…”:)
Si o sa isi doreasca cat o fi lume pe pamantul asta. Sunt „inebunite” din nascare dupa barbati. Asha le-a facut Creatorul!:)
Oare cate nu s-au indragostit de Ioan Botezatorul, dar tipul nu era interesat de ele:)Pt ca, probabil, unele erau mediocre:)Oare cate nu s-au indragostit de Isus dar nici El nu avea chef de relatie cu ele:)sau,poate a avut una cu Maria Magdalena:) Aberez aici;)!Sau de apostolul Pavel,poate Lidia:)din F.Ap.
P.S. …si noi barbati oricum recunoastem ca nu putem trai fara femei, chiar daca am fi geniali:)Eu nu pot fara sotia mea;) Recunosc sunt dependent:)
Depinde care femei.
Depinde care barbati.
Nu trebuie generalizat.
Primul lucru la care m-am gandit cand am vazut citatul a fost una din ideile cartii „Eu, barbatul”: femeile isi doresc un barbat langa care sa poata duce o viata linistita, cat mai calma si fara primejdii (de aceea si cred ca putini oameni pleaca in misiune in locuri mai putin confortabile raportat la numarul de crestini care exista pe glob, cu mine in frunte binenteles), deci un barbat mai molcom, mai „ardelean” :), linistit, care nu isi asuma riscuri.
Pronuntand cuvintele „barbat mediocru” , ma gandesc acuma, sub influenta cartii, la un barbat care, intr-un fel sau altul, i s-au taiat aripile, care nu mai are curajul sa ia o atitudine ferma, barbateasca. Un pic, sau mai mult, efeminizat in sensul acesta.
In transformarea aceasta cred ca noi, femeile, avem un rol, chiar daca inconstient. Motiv pentru care am inceput sa fiu mai atenta la ce-i transmit sotului meu. Eu vreau ca el sa fie totusi un barbat adevarat, desavarsit, dar intr-un mod barbatesc, asa cum a fost creat.
Sa lasam citatele unora si altora. Sunt si ele bijbuielile unor oameni chiar daca reviste celebre ii situeaza undeva intr-o ierarhie si ea discutabila.
La creatie, dumnezeu l-a facut pe barbat si apoi i-a adus-o inaintea lui pe femeie. Ce fel de barbat vreau un barbat sa fie pentru sotia lui, ar fi dupa mine o intrebare mai corect pusa. Sau ce sotie vrea o sotie sa fie pentru barbatul ei. Caci asa pune problema si Pavel. Nu vorbeste despre mediocritate, ci despre a placea Domnului si/sau barbatului si sotiei.
Hai sa lasam teoriile cu „traieste viata din plin”, ca asta e teoria generaritiilor actuale de tineri care inteleg sa traiasca la maxim explorand sexul, alcoolul, tutunul, drogurile si mai stiu ce alte tentatii la varste tot mai necoapte.
Viata, de barbat sau de femeie, trebuie traita pentru celalalt si prin el pentru Dumnezeu.
inteleg io , inteleg ca o spunea Margareta Mead , dar cred ca o spunea despre romani. Daca e despre romani , de acord.
Eu cred ca Dumnezeu nu a facut pe niciunul din noi mediocri,daca stim sa creiem o ambianta placuta in casa ,sa ne crestem copiii,sa fie in preajma sotilor si sa ne rugam pentru ei .Dumnezeul nostru nu este un dumnezeu al situatilor confuze si conflictuale .El este un Dumnezeu al ordinii si al bunei planificari.
avand in vedere cine a fost Margaret Mead pot sa afirm ca citatul nu are nimic misogin sau mediocru de spus. oricat de socante sunt cuvintele lui Mead cred ca trebuie sa le interpretam ca fiind o reconciliere a mediocritatii ambelor sexe.
ar fi interesant de aflat la ce varsta a „spus” asta antropologul american.
Mediocritate ar trebui să însemne orice lipsă de excelenţă. Ăsta ar fi opusul mediocrităţii: excelenţa. Iar bărbatul – nu degeaba citatul ridică problema – tinde spre excelenţă; aşa e construit: de aceea, în istoria invenţiilor (intelectual vorbind), sunt mai mulţi bărbaţi inventatori, teoretizatori etc. (vorbesc despre procente, nu exclud femeile, dec femeile să nu arunce cu pietre, că şi eu sunt una de-a lor 🙂 Asta nu înseamnă că femeile nu raţionează). Dar tot de aceea, când bărbaţii o iau razna, o iau razna mult mai rău decât femeile (la fel, bărbaţii să nu arunce cu pietre, e vorba de studii şi statistici). S-ar putea spune, într-o oarecare măsură, că bărbatul tinde spre totul sau nimic atunci când se investeşte în ceva.
Condiţia ca bărbatul să vrea şi să înceapă să facă eforturi pentru a excela e să aibă sprijin afectiv, apreciativ dinp artea celor pe care îi respectă mult şi la care ţine mult. Când există încrederea lor în forţele lui, atunci începe să facă. Când se crede despre el că nu poate, reacţia poate fi de a-şi dori să fie mediocru şi.. să nu mai existe. Bărbatul care e conştient că e mediocru suferă.
După cum spunea un prieten, femeia doreşte să fie depăşită de bărbat în cât mai multe aspecte (de orice natură). Adaug eu: însă nu să fie „târâtă” de excelenţa lui şi nu să fie părăsită prin excelenţa lui. Adică, să exceleze, dar să nu uite de ea în timpul ăsta şi să nu uite că ea are nevoie la rândul ei de apreciere, chiar dacă ea poate nu excelează în acelaşi grad în aspectele respective.
draga CAmix,
bine ai facut ca ai adus in discutie opozitia excelenta – mediocritate, tocmai am spus că fiecare avem dreptul si datoria de a fi excelenti in cel putin un lucru, Sfintenia, dar Dumnezeu ne-a facut hatirul ca putem sa exersam excelenta si in alte chestiuni. Eu as dori, daca se poate, sa cint excelent la lauta. E rau?
Dar stiu ca voi fi tot timpul in comparatie cu altii, un lutenist mediocru.
De unde privim mediocritate, din intentie sau din realizare?
Din pornirea inimii sau din realizarea in fapte,
Din evalurea Domnului sau din evaluarea oamenilor.
Femeia care a dat 2 banuti a fost submediocra in ochii tuturor, dar pentru Dumnezeu a facut o treaba excelenta. Perfecta i-a fost jertfa, nu-i asa?
Spui ca femeia trebuie sa fie depasita de barbat…Nu sint de acord. In casnicia noastra cea care atinge excelenta, fiind si perfectionista din fire, este sotia mea.
Eu ..tot timpul cu fusareala, rapid, sa termin repede, sa le dau peste cap, superficial.
noroc ca m-a dat Dumnezeu pe mina citorva femei in viata care m-au invatat cite ceva despre excelenta
Mama!
Sotia!
Lucia WAld! Conducatoarea mea de doctorat! Mi-a scos citiva mediocritici din cap.
Hmm, păi la întrebarea dacă din evaluarea Domnului sau a oamenilor, am un răspuns ambivalent: ca om, bineînţeles că instanţa supremă e Dumnezeu şi punctul Lui de vedere contează cel mai mult ca normativ. La scară mai mică, în calitate de soţ/soţie, vrem să fim excelenţi în ochii celuilalt. De exemplu, după cum spui, s-ar putea să nu fii un lutenist excelent din punctul de vedere al specialistului în muzică, însă poţi fi excelent în aprecierea soţiei, pentru că ea nu poate face asta şi nu în modul acela, iar, pentru tine, acea apreciere poate conta mai mult.
La fel cu alte aspecte, chiar dacă ea este perfecţionistă şi face lucrurile mai bine, dacă o întrebi în ce consideră ea că excelezi tu, vor fi destule lucruri pe listă. 🙂
Da, nu cred că vrea să fie depăşită în toate aspectele, mi se pare normal (pentru că nu s-ar mai simţi ea utilă şi valoroasă atunci), însă, având în vedere că femeia vede în bărbat un sprijin, un protector, pe lângă partener, confident, etc. , cred că, în aspectele pe care ea le consideră definitorii pentru un bărbat, ea îl vrea superior.
toti suntem, mai mult sau mai putin, mediocri. mai ales daca ne raportam la standard absolut. cand e sa ne comparam unii cu altii barna din ochi obtureaza mai mult decat un pai.
mediocritatea masculina e ceva mai usor de atins. nu e nevoie de parlamentari sau de un dialog cu sarpele care musca. barbatii doar intind o mana si musca la randul lor din mediocritate fara prea multa vorbarie.
Michael, standardul absolut? Dumnezeu Insusi!!
Mediocritatea este sa te multumesti cu mai putin decat stii ca poti atinge cu potentialul cu care ai fost inzestrat. Intotdeauna este vizibila aceasta discrepanta, in special in cazul domeniilor in care ne este usor sa actionam/profesam.
Cand nu folosesti, defapt irosesti?
Cred ca putem foarte usor sa ne uitam la pilda cu talantii. Ultimul nu numai ca nu a folosit ceea ce is s-a dat, dar mai gasea si scuze cand a fost tras la raspundere.
Ori esti slab, ori esti puternic, dar mediocritatea inseamna gri sau caldicel.
La barbat se aplica asta la rolurile pe care le are, ca si preot, ca si sot, ca si tata. In toate cele trei poti sa te multumesti cu ce ti se pare usor sa atingi, fara sa mai cauti dincolo de bariera vizibila.
E o decizie de a trai in afara ingradirii vizibilului.
Sunt absolut convins ca toti avem talanti pe care ori nu i-am descoperit, ori nu i-am folosit la potentialul pe care il au.
Si intrebarea vine, de unde stii care este maximul de potential? Raspuns: nu ai de unde! Tocmai acesta este farmecul – sa intinzi abilitatile, inovatia, creativitatea si toata atributele pe care le ai pana cand Dumnezeu spune: „Stop!”
Mediocritatea se opune Excelentei.
Excelenta lucreaza la nivelul superlativului, atat calitativ cat si cantitativ. In toate aspectele vietii: estetic, functional, util, placut etc.
Mediocritatea are, cred eu, dictonul „Merge si asa”. Imi place remarca lui Bogdan: mediocritatea ingroapa talantul.
De asemenea mediocritatea isi etaleaza „capacitatile” si „virtutile”.
Cum mediocritatea formeaza, constituie media, marea masa, atunci e normal sa „se afirme” si sa reziste. Este normal, pe undeva, ca marea masa sa faca regulile.
Nu stiu ce a vrut sa spuna Margaret, dar probabil regula ei se aplica acelor femei mediocre. 🙂
PEty şi Bogdan, am răspuns şi pentru voi în dreptul răspunsului lui Alin Cristea. Acolo mi s-a nimerit.
Da, foarte interesant, uite cîte aspecte capătă problema.
Din pricina asta nu consider deloc mediocre aceste comentarii: îngroparea talantului, un aspect la care merită meditat, raportul dintre efort şi obiectivul de atins…
Apropos!
Cu toate ca e in legea firii, mai cred ca mediocritatea are si o deviza: efort minim, castig maxim.
Ce înseamnă mediocritate? Pur și simplu comentariile de pe-acilea. Voi fi oare lăsat să-mi ating excelența printr-o astfel de afirmație?
Alin Cristea, cel care excelează cel mai mult în mediocritate aici sînt eu! Depinde care este reperul după care definim mediocritatea.
Am o predică tocmai despre asta.
voi încerca sa o rezum cumva. Ideea este că mediocritatea este încercarea de a sta central, la mijloc, la fel ca în grădina Edenului, numai că acolo era cel mai mare pericol, cea mai mare tentaţie, în primul Eden,
În al doilea, în Apocalipsa.. în mijlocul cetăţii este cu totul altceva,
Central este Dumnezeu înuşi, dar tot central este şi pomul pentru vindecarea neamurior,
Iată că lucrurile se schimbă dacă pornim la mediocritate cu ideea de centru,
am văzut în Predica de pe munte, în minitratatul nostru de peratologie că cel mai simplu mod de a sta între limite este să Îl căutăm pe Dumnezeu, El este întotdeauna Central, atunci nu ne vor mai preocupa limitele în lateral, vom fi chemaţi la EXCELENŢĂ pe vertical
„Voi fiţi dar desăvîrşiţi, după cum Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit”, „Fiţi sfinţi căci eu sînt sfînt”.
Orice fiinţă umană se naşte condamnată la mediocriatate prin păcat, la mediocaritatea în sensul cel rău al cuvîntului, chiar şi Michael JAckson, nu-i aşa că moartea lui este mediocră într-un sens? Nu-i aşa că viaţa lui este mediocră în alt sens?
Dar fiecare fiinţă umană, chiar şi cei taraţi mintal au o şansă la excelenţă!
Care este aceea?
În sfinţenie!
În sfinţenie nu există limite!!!
Aici oricine are o şansă.
PE bloguri putem fi mediocri pentru că nu putem mai mult!
În profesie sîntem mediocri din alte neputinţe
În inteligenţă, cultură, în cunoaştere în multe şi aproape toate, dar în sfinţenie? În sfinţenie ne poate face de rîs, cu toate doctoratele noastre în teologie orice analfabet, chiar un copil cu Sindromul Down.
Şi încă ceva: Excelenţa nu se poate atinge propoziţional, prin afirmaţii, excelenţa se poate atinge numai prin Cuvîntul! 🙂
Cu drag,
Mediocrel Excelentescu 🙂
„Pe bloguri putem fi mediocri pentru că nu putem mai mult!” – aoleu, asta e demnă de Tolba cu tîmpenii.
Iarăși am ajuns la Predica de pe Munte? Titlul postării e: „Femeile și bărbații”.
Ca să nu mai vorbesc de faptul că se face o confuzie babană (și bădărană) între ceea ce înseamnă mediocritate ca și atitudine și ceea ce înseamnă medie (clasă de mijloc) ca și poziționare dacă nu echilibrată atunci cel puțin într-o anumită categorie.
Am mai atras atenția asupra faptului că acest blog permite o excesivă relativizare a conceptelor (cînd ‘fu’ vorba de fundamentalism), iar Mediocricel Excelentescu iar e obosit să fie la subiect.
Obosească-se, dar nu și pe noi (care îi citim blogul la capătul unei epuizante zile de vară).
Mie mi se pare foarte interesanta discutia, nu vad unde este confuzia.
Tocmai am descoperit cate aspecte are mediocriatea.
Nu vad unde este tampenia?
draga Alin Cristea,
1. da-mi voie să mă explic: nu putem, în sensul de „ne permitem”, ci putem, adică „sîntem în stare” (natura umană), „nu trebuie” dar „e posibil” să fim mediocri pentru că ce scriem reflectă ce sîntem. Şi în cîte nu sîntem mediocri. Eu unul aşa mă simt: MEDIOCRU, în sensurile rele posibile.
2. Da, ce să fac, sînt încă intoxicat cu PRedica de pe Munte, mă raportez la conceptele de acolo.
3. Relativizatea conceptelor? Relativizare în funcţie de ce? Welcome in Postmodernism!!! 🙂
Aceea nu este o confuzie, ci o încercare de redefinire a termenilor, chestiune care se face şi se practică şi în filologie şi în filozofie: am o întreagă bibliografie în domeniu. De fapt o parte este în teza mea: resemnatizări prin contextualizări succesive. Este o tehnică caremerge de la Socratism, patristică pînă la scriitura postmodernă. adică nimic nou sub soare.
CE am făcut a fost să întorc pe toate părţile conceptul, ca şi cum ai întoarce o piatră, chiar dacă sub ea găseşti muşchi şi viermi sau rîme. Asta cred că ai taxat tu ca relativizare a conceptelor.
Eu o privesc altfel. Cred că orice concept trebuie luat la puricat.
Asta se opune atitudinii dogmatice pe care eu personal o pun deoparte cam de fiecare dată cînd plec de lîngă crezurile Niceea şi Calcedon. 🙂
cu simpatie,
Dogmatin Conceptovici Posmodernov
Dogmatin Conceptovici Posmodernov, Mediocrel Excelentescu sau orice alt nume pătrățos mai porți,
Dacă ai în minte Predica de pe Munte, de ce nu dai citate de acolo?
De ce dai citate despre bărbați și femei?
Desigur, nu răspunsurile interesează aici, miza e altundeva: se discută despre orice altceva decît despre mediocritate, care părea necesar, la un anumit dat, pentru a se înțelege ceva din citatul propus în postare.
Nu că nu ar fi interesante olecuță discuțiile, dar dacă venii vorba de excelență, ce o mai fi însemnînd și asta, de vreme ce nici mediocritatea (mediocru / mediocritate a apărut deja de aproape 100 de ori aici) nu poate fi definită inteligibil pe-acilea?
dacaă am în minte predica nu dau citata doar de acolo pentru că în lumea asta există și alte texte… și mă raportez la ele, dar prin intermediul TEXTULUI.
de ce dau citate despre bărbați și femei? pentru că există.
și ce dacă se discută despre altceva? s-ar putea ca acel altceva să fie important, dacă nu pentru noi, pentru alții sigur.
De ce trebuie neapărat să definești într/un singur fel mediocritaea, uite cîte chesiuni au apărut între timp.
Macar incerci – never try – never fail – never try never succeed… pentru ca e ceva ce desavarsesti pana la sfarsitul vietii…
Alin…tu totdeauna excelezi!
Trebuie insa sa avem grija… in ce anume? Si imi pun si mie aceeasi intrebare, asa ca nu mi-o lua in nume de rau.
Ma gindeam astazi ca dupa Biblie toti ar trebui sa fim lumina. Exista ceva mediocru la cea mai mica luminita?
Oare…poate ceva creat de Dumnezeu sa fie mediocru? Sau cind devine mediocru, si de ce?
Cu siguraţă, se situează sub mediocru râca dintre Alin Cristea şi Marius Cruceru.
E deranjant acest lucru şi produce amărăciune.
Nu/i rîcă, dragă Pety, ba chiar este un dialog foarte constructiv. Nu trebuie să fim de acord în toate. Preocuparea mea este, și i/am împărtășit/o și lui Alin Cristea.. este să îmbătrînim și să murim frumos.
Se pare că am un nou hobby, îmbătrînirea.
Oare ce legaturi ar putea fi intre mediocritate/excelenta si termeni cu care biblia descrie crestinul: desavarsit, destoinic, incins cu adevarul, incet la mînie, fara rautate, supus, ingaduitor, ponderat, chibzuit, smerit, intelegator, impaciuitor etc.?
Intr-o alta ordine de idei, undeva sf. PAVEL spune ca intre primii crestini nu erau multi oameni cu faima, de neam ales, etc. („De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi cari aţi fost chemaţi: printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.”) Unde este excelenta/mediocritatea aici?
frustrarile sunt si ele mediocre. alin ar trebui sa`mi de`a dreptate…!
Chestiunea frustrărilor este una importantă, păcat că nu acordăm destulă gravitate lucrurilor grave. (Asta nu înseamnă deloc că nu putem glumi, eu sînt demult cunoscut pentru glumele bune pe care le (re)trimit pe Messenger, dar spiritul ludic a pătruns în colțurile ființei omului postmodern – nu nepărat postmodernist, copleșit de suprasaturația ideatică, iconică și vizuală – și în toate domeniile vieții sociale. Consecințele sînt imense. Păcat, încă o dată spun, că nu știm să ne relaționăm echilibrat și la spiritul ludic și la frustrări.
Căci ceea ce a propus Marius Cruceru, prin cuvintele scrise de Margaret Mead, e tocmai o confruntare a noastră cu frustrările care apar în relațiile dintre femei și bărbați ÎN SECOLUL XXI.
Din călătoriile pe care le-am făcut în ultimele luni cu Marius, la Iași și la Tg. Mureș, știu bine, din lungile și plăcutele noastre discuții, că nu e deloc o pierdere de vreme să reflectăm asupra condiției umane în vremea noastră, asupra relațiilor din mediul confesional sau asupra smintelii societății românești.
E important, așadar, să reflectăm asupra citatului propus: „Femeile doresc bărbaţi mediocri şi bărbaţii fac tot posibilul să devină cît mai mediocri posibil.”
Mă rog, cei care reușesc să comită actul reflexiv și nu sînt (pre)ocupați cu frustrările altora și ale altora la adresa altora și ale altora la adresa altora care au frustrări la adresa altora…
Din frustrări (dezechilibrate, obsesive) și presupoziții (false) se formează o rădăcină fertilă de mediocritate.
„o radacina fertila de mediocritate” depinde poate pe ce sol creste… Tot pe baza unor frustrari si presupozitii, istoria a dat un Marx, un Stalin, un Hitler… persoane pe care eu unul nu le-as considera mediocre…
Pomișor, Stalin a excelat într/n lucru, n-a fost mediocru în ucidere,
Marx a fost orice, dar numai mediocru n-a fost
Hitler??? Nici atît, Napoleon, Alexandru macedon?
dar doctorul Mengele, mediocru? Hmmm, iată că și în răutate putem excela, putem performa…. cîte fațete are problema!!!!
„Mă rog, cei care reușesc să comită actul reflexiv și nu sînt (pre)ocupați cu frustrările altora și ale altora la adresa altora și ale altora la adresa altora care au frustrări la adresa altora…” Observ si aici si in alte luari de pozitie ale domnului A.C., citat mai sus, o autosituare superioara a dumnealui in raport cu restul participantilor la discutii. Ca se coboara uneori nivelul conversatiei e una, insa a cauta mereu sa dai impresia „profesorului de blogosfera” cum face dl. A.C. e alta. Poate-si incearca excelenta pe la vreo catedra, pe undeva, si ne lasa o vreme fara „comiteri” de genul celei tocmai citate.
„The men in your life – fathers, sons, brothers, husbands, boyfriends, employees, friends – aren’t just women with big feet and beards.” (Whitney Hopler)
http://www.crosswalk.com/marriage/11604672
sună interesant și din păcate în unele cazuri este adevărat: unii băbați nu sînt decît femei cu pantaloni.
CristiB,
uneori credem ca suntem mai presus decat ceilalti,
insa omul intelept tocmai aici se vede,stie sa vorbeasca si cu mine. 🙂
dar intretine discutia si cu voi cei mai scoliti,
nu ignorand tot ce nu inseamna M.Cr.,
apoi sa nu uitam ca mandria ne duce la moarte.
Din experienta mea cu susnumitul,am invatat ca nu trebuie sa-l”vad”,de-l intalnesc. 🙂
ne-a jignit pe mine si pe V.,apoi ne invita prin mesaje sa intram la el
pe confesionala,neincercand macar sa-si ceara scuze.
Asa este O.K.nu ne”vedem”nu ne auzim,desi scriem pe acelas blog . 🙂
Draga Pety si Moromete si eu credeam initial acea impartire in trei componente a omului dar dupa ce am studiat putin (recunosc nu prea mult) problema am ajuns sa constat ca: 1)La o impartie in trei parti una din parti nu prea are „de lucru”. 2) Si ca nu am gasit nici un suport bazat pe intuitie si verificare care sa confirme ca sunt 3 parti si nu 2…
De fapt daca punem ca fiind o parte componenta si sufletul (adica partea formata din memorie, vointa si sentimente) am obtine in total ca de fapt omul este format din 4 componente pentru ca un spirit viu are si el sentimente, vointa si memorie (partajata cu prima memorie) proprii deci ar avea si el un „suflet” propriu… Dar in procent mare oamenii au spiritul mort de aceea se explica poate de ce au ramas doar 3 componente dintre care una fara functii… Asa ca eu consider mai corecta o impartie a omului in 2 componente distincte: suport fizic (trupul impreuna cu functiile lui naturale si impulsurile instinctuale si reflexele neconditionate) si spirit (o parte invizibila asemanatoare softului de pe un calculator, adica este formata dintr-o gramada de reflexe conditionate dar si mai mult decat doar niste reflexe). Constiinta fiind starea instantanee de gandire. Desi constiinta poate lipsi (adica este inactiva mai exact) totusi nu de putine ori functiile suportului fizic continua aproape nestingherite (de exemplu bataile inimii) (cu exceptia reflexelor neconditionate si aceasta mai mult sau mai putin pronuntata in functie de caz). Intr-un moment dat in constiinta (cand suntem constieti si gandim) pot provine ganduri din elementele din suportul fizic (impulsurile naturale in special) sau pot provine ganduri din spirit (ganduri mult mai abstracte). (O problema este ca de fapt spiritul nu are ganduri noi proprii ci doar ce primeste de la o alta sursa evident tot spirituala, asa ca expresia „mi-a venit un gand” spune foarte mult adevar… ca de fapt nimic nou nu se genereaza in om ci provine din diverse surse spirituale si insasi procesul de gandire il definesc ca o discutie cu lumea spirituala). (O alta problema este aceea de comutare a constiintei in una din stari: in spirit sau in carne).
Aceasta schema prezentata este una FOARTE simplificata si mai mult scolareasca dar reflecta destul de multumitor realitatea…
Pentru Pomisor cateva chei de lectura. Avem pasaje cheie in care se face diferenta neta intre duh si suflet. N-as vrea sa „transcriu” pe blogul lui Marius cartile pe care le-am studiat de ceva ani in aceasta problema, de aceea te rog din suflet, cauta cartea „Omul Spiritual” de Watchmann Nee. Rau nu poate face chiar daca parerea si convingerea ta e clara.
Acum revin la prima cheie. 1 Corinteni 15:35-49:
– trup firesc, trup duhovnicesc (materie; spirit);
– suflet viu, duh datator de viata (psihic; spirit care da viata vesnica -> au functii diferite, chiar daca naturi asemanatoare) – remarc faptul ca sufletul e viu, dar daca viata vesnica nu vine dintr-o si printr-o anumita sursa – duhul -, atunci constatam ca destinatia vesniciei tine de acest lucru;
– omul dintai e din pamant), al doilea din cer (origini total diferite).
Insa, sunt convins ca e foarte important sa avem imaginea intregului care este format din trei parti.
Am vazut ceva in comentariul tau si vreau sa precizez ca duhul omului nu este abolit la nastere, ci mort fata de Dumnezeu, neputand relationa cu Domnul. Moarte inseamna despartire, insa functiunile duhului exista, astfel omul putand intra in contact cu cealalta lume spirituala fara nici o problema.
Am facut eforturi sa inteleg ce ai vrut sa spui cu constiinta, dar nu am inteles. Ne complicam daca bagam multa psihologie, deoarece aici domeniul este Biblia si difera conceptele psihologice.
Iar chestiunea cu cele 4 componente pentru ca spiritul are si el sentimente etc., etc. nu tine deloc. Sa nu uitam ca suntem o fiinta, reactionam ca un intreg, chiar daca avem „parti componente”. Nu suntem 3 intr-un recipient 🙂
Cu urechea ascult sunetele din ambianta, ochii ma ajuta sa vad ce este in jur, emotiile imi semnaleaza daca am vazut un prieten sau un dusman, gandirea analizeaza situatia iar vointa decide cum sa actionez, in fire sau in Duhul care a venit in duhul meu regenerat.
Draga Pety eu am expus parerea mea rezultata din experienta mea de viata nu din teorie, pe care o stiu, dar nu prea este verificabila 😦 .
Imaginea pe care o am eu despre om este foarte asemanatoare cu un cavaler ecvestru: suportul fizic – calul si spiritul – cavalerul. Desi formeaza pe ansamblu un intreg nu sunt chiar o singura entitate desi se comporta ca atare in doua situatii: cand ori „calul” conduce si „calaretul” este „adormit” sau mort ori „calaretul” conduce si „calul” este supus. Dar sunt destul de des situatii cand apar conflicte intre cele doua entitati cand una vrea un lucru si cealalta alt lucru… Si in plus posibilitatile fiecarui component sunt net diferite dupa cum un om are alte posibilitati decat un cal.
Ilustratia pe care am expus-o repet nu este luata din carti ci din experienta si dupa parerea mea corespunde cu imaginea biblica: dualitatea carne + spirit care apare in epistolele lui Pavel.
Inteleg, Pomisor nu vreau sa interferez cu convingerile tale, mai ales ca subiectul nu afecteaza esentialul, intelegerea mesajului despre mantuire si primirea acesteia.
Eu vad, din Scriptura, cu versete din belsug ca fiinta umana este tripartita, dar nu pot sa impun cuiva sa vada ce vad eu. E suficient ca-L vedem pe Christos, Domnul.
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii (Evrei 4:12).
Ar fi o inconsistenţă logică dacă ar desparţi, Cuvântul, sufletul şi sufletul. Ar însemna că am avea doua suflete, ceea ce este absurd.
trebuie sa ne uitam in original, Pety, ma ocup de asta după Valea Draganului, putintica rabdare. Adu-mi aminte, daca uit!
Sunt si femei si barbati mediocrii. Eu pot excela intr-un domeniu, si sa fiu mediocra intr-altul. Mediocra, nu ca nu m-ar duce capul, ci pur si simplu pentru ca acel domeniu nu prezinta destul interes pentru mine, si ca atare nu excelez. Nu-mi place sa traiesc in mediocritate, insa, si nici oamenii care, desi au posibiliate, nu vor sa iasa din mediocritatea lor. Se complac acolo, le este mai comod. Viata este mai simpla pentru oamenii mediocrii, in general, dar si lipsita de satisfactii.
Gaby, aici este iar alt aspect demn de menționat, mama mea m/a întebat la 14 ani: tu de ce faci umbră pămîntului? nu te-a lăsat Dumnezeu pe pămînt numai ca să produci mătreață și unghii.
atunci am înțeles că trebuie să fiu performant măcar într/un lucru, dar că sînt mediocru în o grămadă de alte lucruri.
azi am stat cu domnul Babii și am discutat tot depsre asta, depsre mediocritate: sînt un incult, mi/a spus, abia acum, la 70 ani descopăr muzica (Babii este profesorul meu de chiara, unul dintre cei mai buni oboisti din tara, a cintat cu Vocesul, a creat scoala de chitara de la IAsi, prima clasa de conservator din Romania, daca nu ma insel.)
IAtă că nu putem fi excelenți în toate. Poate că unul dintre beneficiile raiului va fi tocmai posibilitatea excelenței, ne vom împlini dorul de a face lucrurile perfect, dor dumnezeiesc in inimile noastre, dor care este neîmplinit din cauza căderii.
Omul răscumpărat de Dumnezeu nu se poate complace în mediocritae, suferă, se chinuie, caută să fie exclent măcar în sfințenie, așa cu spuneam înainte, dacă în alte nu poate.
O fi insemnind mediocru…vizavi de credinta, nici cald , nici rece?
Rodica, poate că acesta este una dintre cele mai bune definiții ale mediocrității rele: nici cald, nici rece… și Dumnezeu spune… am să te vărs din gura Mea.
de meditat
Marea provocare, autentică, tocmai asta e, să reflectăm asupra acestei chestiuni: faptul că nu reușim să avem o conversație de nivel mediu asupra conceptului de mediocritate nu este tocmai semnul mediocrității?
Și, desigur, să ne punem chestiunea progresului: cum ajungem dintr-un context al mediocrității într-un context superior?
Faptul că Margareat Mead are o anumită formulare la adresa unei relații fundamentale care construiește spațiul uman nu ar trebui să ne determine să fim mai atenți la această chestiune? Nu de aceea a fost postat citatul?
Dar, ca să înaintez puțin în profunzimea chestiunii (deși mediul în care au loc conversațiile nu încurajează profunzimea, ci, așa cum spuneam, mediocritatea, ca superficialitate, spirit ludic și evitare a durerii provocate de întîlnirea cu profunzimea), amintesc că Biblia vorbește de al doilea Adam, dar nu de a doua Eva.
Adam este atît reperul teologic pentru decăderea noastră, cît și speranța răscumpărării desăvîrșite.
Aș reformula chestiunea inițială astfel:
Mediocritatea femeilor constă în faptul că doresc bărbaţi mediocri şi iar mediocritatea bărbaților în faptul că fac tot posibilul să devină cît mai mediocri posibil.
(cu alte cuvinte, există mecanisme psiho-spirituale cu altă specificitate la femei decît la bărbați: femeile DORESC și acționează în sensul nivelării diferențelor, bărbații ACCEPTĂ și acționează în sensul renunțării la o anumită potențialitate în ceea ce privește rolul lor).
Sau:
Excelența femeilor constă în disciplinarea reflexului volitiv / ofensiv, iar excelența bărbaților în disciplinarea reflexului limitativ / defensiv.
Nu consider deloc că subiectul propus, precum și cel colateral: mediocritatea, poate fi redus doar la cîteva propoziții.
Dar măcar pot să-mi depășesc mediocritatea care mă îndeamnă să accept mediocritatea contextului și să mă confrunt, Doamne, pentru a cîta oară?, cu incomoditatea care rezultă dintr-o astfel de conversație.
(avînd în vedere că oricînd mă pot trezi că unii nu discută idei, ci oameni – uneori asta înseamnă submediocritate, ca să nu spun ticăloșie, oamenii mari discută idei, oamenii mici discută oameni)
Am fost încîntat cînd cineva a scris: „În sfârşit mă simt comod, reprezentat şi protejat pe un blog.”
Din păcate, eu nu pot să repet această constatare, altfel pur și simplu memorabilă.
Neapărat de ținut minte: nu am cerut să fie definită mediocritatea „într-un singur fel”. Dimpotrivă, dacă răul are multe fețe pe lumea asta, se răs-față, s-ar putea ca mediocritatea să aibă și mai multe, se întru-chipează tragic de mult în făpturile minunate mandatate de Dumnezeu să stăpînească pămîntul, bărbat care pune nume și ridică nume și femeie alături întru așteptarea zdrobirii călcîiului șarpelui.
O adevărată delectare această „şezătoare” a ideilor. Am citit cu nesaţ fiecare comentariu. Când se doreşte cu adevărat un dialog constructiv, autentic creştin, uite câte idei se pot spune! Şi tot mai este loc! Poate tocmai de aceea suntem destul de …”mediocri”. Până la etalonul excelenţei mai este mereu un drum de parcurs.
Marius, felicitări pentru toate temele variate pe care le „serveşti” aici. Am lipsit o vreme de aici, dar am regăsit cu aceeaşi plăcere pagina ta.
Alex, mulțumesc de aprecieri, chiar îm era dor de spiritul tău senin și de ochii curați prin care vezi lucrurile.
Dumnezeu sa ne ajute in continuare sa ne pastram lucizi!!!