Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Daca aceasta o cautati va pot face eu rost de ea:
Villa-Lobos, Heitor, 1887-1959.:
Choros (no. 5)[Music] :alma Brasileira /pour piano ; [by] H. Villa-Lobos.
Paris : Editions Max Eschig, 1955.
V-am mai trimis pe mail alte 2 partituri in format pdf. Sper sa fie buna una din ele.. 🙂
MArius, n/am primit nimic, numai sa nu fie ilegal copiate.
Contra cost!
Am retrimis. Nu stiu de ce nu ati primit de prima oara. Cred ca e legal din moment ce site-ul http://www.scribd.com le ofera gratuit…
Marius, mă tem că pe scribd nu este gratuit, este doar piraterie. Nu ştiu, nu prea am umblat pe scribd. Sper să nu greşesc. Aş vrea să greşesc 🙂
Atunci cu alta ocazie voi apela la biblioteca noastra http://wwwm.coventry.ac.uk/university/images/the_university_in_pictures/library_night.jpg unde la sectiunea de arta si design se afla -printre altele- enorm de multe partituri (unele foarte valoroase) care pot fi scanate in numar limitat. Iar cum nu obisnuiesc sa scanez asa ceva, nu va fi o problema 😀
Mulţumesc, Marius, oferta ta este foarte generoasă!
ce canta domnii de mai sus se numeste choros sau cum este mult mai cunoscuta sons de carrilhoes de joao pernambuco. este o piesa foarte usoara pentru chitara solo dar s au facut aranjamente si pentru doua chitare. eu sincer prefer varianta solo originala. partitura cred ca e la public domain pentru ca multi au facut variante si le au postat pe net. am si eu cateva si daca vreti o sa vi le trimit si o sa caut si cateva site uri unde se gaseste la liber ca sa fie mai sigur ca nu intra sub incidenta unui copyright.
da, este adevarat, GS, nu este Villa Lobos, si eu am avut-o in varianta pentru o singura chitara.
Poate gasesti ceva la liber.
inca ceva, pe autor i l chema de fapt João Teixeira Guimarães insa si a „schimbat” numele in pernambuco. dintr un scurt search am aflat si eu de curand ca meseria lui era de iron worker (probabil sudor!) s a nascut la sfarsitul secolului 19 si a murit prin anii 40. piesa sons de carilhoes am gasit ca s ar traduce sound of bells. asa ca e posibil sa apara pe unele partituri sub numele lui real si cu traducerea titlului in engleza.
da, Pernambuco este o esenţă lemnoasă de fapt din care se fac arcuşele.
http://dirk.meineke.free.fr/latin.html
aici un link al unui individ care aranjeaza piese si le pune pe siteul lui intr un format care include si tab uri… din cate am vazut eu are doar piese mai vechi care nu mai au copyright si formatul este original (deci nu scanuri). piesa apare sub numele de pernambuco,joao – sons de carrilhoes si e un aranjament reusit, m am uitat si eu pe partitura.
Excelent, ma voi uita şi eu acolo să văd despre ce este vorba! Multţumesc!
Am văzut, dar este scrisă diferit şi mai prost! În general mă enervează tabulaturile, o digitaţie finuţă este altceva, dar tot este mai mult decît nimic. Mulţumesc mult pentru site.
Dacă mai ai link-uri… mai dă 🙂
Ţi-am scris pe privat!
http://www.joaopernambuco.com/02.html
aici linkul a ceea ce pare a fi site ul oficial-homage to joao pernambuco! se gaseste la download sons de carrilhoes insa e un aranjament pentru mai multe instrumente chitara, flaut si ?
pt Marius, scribul nu e neaparat legal!!!!! sunt o gramada de carti si partituri cu copyright care sunt puse acolo!! in alta ordine de ideei de ce am intrat sa mai scriu aici e datorita likului pe care l am postat mai sus, cel cu siteul omagial joao pernambuco. m am plimbat putin prin el si am descoperit lucruri fantastice! de exemplu poze din arhiva personala a lui pernambuco pana si scanuri la documentele personale gen carte de identitate! plus fotografii de la inceputul sec XX, incredibil cu Barrios Mangore, Villa Lobos si toata „crema” chitaristilor latini din acea vreme. se pare ca se cunosteau intre ei!!! la asta nu m am gandit, recomand fotografiile sunt asa cum am mai spus superbe.
deci n-am dreptate!! Ce bine! Avem acum un apărător la Bruxelles, repreztentantul partidului piraţilor! 🙂
am mai gasit ceva informatii despre Joao Pernambuco. am descoperit ca a avut o viata plin de peripetii! in primul rand era analfabet crescut intr o familie foarte saraca. sursa principala de venit in primii ani fiind munca bruta. curand „oamenii” au descoperit ca stia sa cante foarte bine la chitara si compunea foarte frumos insa nu stia sa scrie. asa a devenit prada usoara pentru multi „muzicieni chitaristi” care se ofereau sa i scrie partiturile si ii furau cantecele. de curand s a descoperit ca piese celebre din aceea vreme au fost compuse de el – si nu de altii – inclusiv un imn neoficial al Braziliei. Villa Lobos a fost cel care l a ajutat sa si transcrie compozitiile si i a fost prieten.
Foarte interesant, GS, multlumesc si pentru emailul personal, voi raspunde in seara asta.
asta este o viata de roman.
am gasit un tube foarte frumos cu sons de carrilhoes cu doua chitariste pe care le admir foarte mult wang yameng si su meng. su meng este una din cele mai bune chitariste pe care le am auzit si studiaza acum cu Manuel Barrueco.
Mulţumesc, tocmai am primit două partitudir bune, şi bine notate.