Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
se pare ca eu nu o sa ajung….
Păcat, GS. Va fi frumos!
Pingback: Miniconcert de chitară şi seminar despre lăută « La Rotundu
Pingback: Miniconcert de chitară şi seminar despre lăută « Oradea Evanghelică
cand aveti timp poate un review cu poze sau/si (speram) cu clipuri!
A fost frumos, ce mai!
Dl. Lorinczi ne-a explicat istoria lautei de la Adam incoace 😉 si a dat o scurta dar excelenta reprezentatie.
Mai avea si mandolina napolitana si cobza dar nu ma puneti sa explic diferenta…
Dl. Sabau a fost extraordinar, ne-a incantat si de data asta.
O idee? Mi-ar placea la o intalnire ulterioara daca dl. Sabau ar interpreta o piesa, doua si din cantarile religioase alaturi de cele clasice, consacrate.
mersi pentru insight Vasilis! as fi vrut sa ajung si eu, poate altadat. mandolina napolitana zici? super!!!! pai cred ca au fost multe de vazut si ascultat.
draga VAsilis, asta se poate face data viitoare, sint prelucrari dupa piese religioase.
Da, toata lumea a apreciat felul in care Maistrul Lorinczi a pus totul in scena,
cobza si mandolina napolitana au forma asemanantoare si origine asemanatoare, totul vine din orient, inrudite cu oud/ul, dar cobza a evaluat intr/un fel, mandolina a trecut pe la lauta sopran… etc.
M-am bucurat si ca au fost mai multe persoane ca data trecuta, din cite am vazut eu.
mandolina napolitana era a noastra, a fiicei mele. A fost coomandata la un lutier in Italia.
copiii nostri o folosesc.
N-am avut timp sa mai prezentam si alte instrumente care mai erau acolo
s/au dus doua ore foarte rapid.
multumesc tuturor celor care au fost prezenti
Pingback: laută şi chitară « Trezire Spirituală
Pingback: lăuta şi chitară clasică (update) « Trezire Spirituală