Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Stai că mai e şi Cosmote-ul! Pe aici pe la noi e o nebunie cu el. Toţi copiii vorbesc pe Cosmote. Când îi văd la şcoală cu 2-3 telefoane înşirate ca la tarabă… Deh! Asta-i „mama comunicării”!
Dacă e cum zice articolul, atunci ar trebui să ne întoarcem la comuncaţii mai…”eco”! Poate cu …porumbei? Hi, hi!
Da, Alex, uitasem, atunci patru telefoane.
Dacă este adevărat ce arată acest video, atunci există o explicaţie pentru faptul că materia cenuşie s-a tranformat în materie albă şi înflorită în capul unora dintre copiii noştri…
o farsa buna pentru amatorii de youtube… pentru a praji boabele alea de porumb iti trebuie putere. Altfel foloseam telefoanele mobile pentru a ne incalzi mancarea la birou.
Ia mai cauta tu chestia aia sa vezi ce iti trebuie. E explicata pe undeva, ai nevoie de un cuptor cu microunde.
E un fals chestia aia, dar macar restul articolului e amzuant 🙂
Dumnezeu e ateu, revenirea ta pe blogul meu mi-a inspirat un articolaş. Nu am vrut să te ofensez. Sper să îl primeşti bine.
Ca prajeste creierii e adevarat, telefoanele mobile sunt cancerigene, dar la o viteza mult mai mica decat cea din video 🙂 Au testat-o parca si cei de la mythbusters asezand zeci de telefoane langa popcorn; toate au inceput sa sune insa nimic…nici macar o boaba n-a sarit:))
Vlad, n-am îndoieli, mă uit la generaţia telefoanelor mobile, inclusiv la decreţeii cu telefoane şi înţeleg că au dreptate. Creieri prăjiţi!
Ah, nu ştiam cu mythbuster, mă aşteptam să fie vreo şmecherie…Întrebarea este cum au făcut-o cei din videoclip… au pus puţină dinamită la fiecare dintre bobiţe 🙂
Dumnezeueateu, bine ai venit. Repet, îmi place extraordinar porecla ta, care este un adevăr esenţial. Dumnezeu este cu adevărat ateu, dar tu tot „n-ai credinţă” :)?
M-am îndoit de la început de chestia asta, e prea cusută cu aţă albă, de aceea restul postului meu este despre altceva, despre colecţia de telefoane epntru fiecare reţea pe care le poartă românii asupra lor. altundeva n-am mai văzut chestia asta.
Decebal, sînt sigur că cei din videoclip au lăsat undeva un cuptor cu microunde cu uşa deschisă ca să tragă „curetul” la boabe 🙂
Don, aşa cred şi eu, mă interesează cum fac farsa.
Nu, nu trebuie sa lasi usa deschisa, multumesc pentru ironia ieftina. Uite si link-ul.
draga Decebal, scuze dacă ai perceput ce am spus eu ca o „ironie ieftină”. Eram doar într-o stare de mare bună dispoziţie de dimineaţă şi căutam să îmi imaginez cum este „făcută” toată povestea. Nu te-am ironizat pe tine, ci pe, eventual, pe cei care au creat „experimentul”.
Cu drag,
Burebista
(iartă-mă, nu m-am putut abţine) 🙂
Ah, am uitat!
Mulţumesc, Decebal, pentru link. Nu am timp acum, dar îl voi viziona.
cu simpatie
mc
Pingback: Dezbrăcăminte, stand up classical, 40 de motive, telefoanele mobile, misiunea oboiului « La patratosu