Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru
nu cred ca e o „cadere”, si eu m am regasit melancolic in muzica in saptamana asta…. aveti dreptate cu Stochelo si eu prefer versiunea lui e mult mai … manouche! gypsy jazz ul nu inseamna numai viteza si tehnica ci si tempo, frazare, un anumit „sound” si groove. am si eu o piesa melancolica la schimb din aceasi categorie (unii spun ca seamana prea mult cu bossa lui Dorado!) http://www.youtube.com/watch?v=Kp4K-DLv4oQ
Am găsit şi următoarea versiune.
Şi încă una în care canta doi puşti
Da puştii de la Djazz Kids sînt foarte buni.
Mulţumim, Mircea.
Mulţumesc, GS, pentru link.
Ai dreptate e mai „manouche”. 🙂 Să spunem că manouche este acest stil inventat de Djanjgo, care a fost ţigan, printre altele.
Tocmai mi-am „făurit” o chitară „Selmer”. Vă voi povesti.
trebuie sa ne povestiti!!!!!!!!!
Nici o grijă, GS! Povestec. Acum vreau să organizez la oradea n concert de chitară clasică şi asta mă ţine un pic ocupat.
super!!!!! inca un „trebuie”!!!!!! trebuie sa postati clipuri de la concert…
va salut pe toti…sunt prima data pe acest blog si urmarind clipurile si commenturile vreau sa las si eu un clip cu doi favoriti si anume stochelo si bireli lagrene. piesa a fost compusa de chick corea si cred ca o cunoasteti, „Spain”…mult respect!!! jazzomanu
da, Jazzomanu, bine ai venit, stiu piesa!
cu drag, mc
Pingback: Poştaşul, Paharul, Bossa Dorado, Unfashionable « La patratosu