Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Nu vad legatura textului cu fotografia.
Fotografia merita analizata. Este foarte reusita.
Acum, la intrarea in saptamana mare acele sperietori pot reprezenta umbrele care Il haituiesc pe Isus, umbra indoielii, a temerii, a paharului care trebuia baut, a tradarii, sau oamenii care nu L-au inteles.
Am vizitat site-ul lui Voicu Bojan. Are OCHI excelent, este un fotograf foarte talentat. Am inteles ca a primit si un premiu Discovery sau cam asa ceva.
Minunata poza Voicule!
Nu ma pricep prea bine la fotografie, dar recunosc: m-a pus pe ganduri, mai ales comentariul lui Mircea Buzdugan.
Poza mi-a pus niste intrebari:
-am ajuns chiar asa de goi pe dinauntru?
-in starea asta asteptam venirea Domnului?
-astia ne sint conducatorii?
-ne speriem si noi ca si ciorile de niste „zdrente” cind ar trebui sa stim ca Dumnezeu este in control?
-astia ne sint idolii?
si multe altele…
Mircea, ai dreptate, cred că este un bun debut pentru meditaţii spre Săptămîna Mare
Cine sînt sperietorile? Nu contează la ce s-a gîndit Voicu, el a privit. Întrebaţi-l dacă ne dă voie să eisegetăm pe fotografia lui…
Beniamin, poate ne face nişte poze pentru următoarele sesiuni la predica de pe munte… ce spui?
Flautule, la fotografie trebuie să te pricepi cînd o faci. dacă este bine făcută spune multe oricui, şi orbilor, prin sunetele pe care le scot învecinaţii lor cînd privesc.
Rodica, chestia cu întrebările este molipsitoare ca gripa… scuzaţi, voi pune batista cînd strănut 🙂
Pingback: Isus şi sperietori, Toaca, Back to Bach, casa din container, jumătate de om, « La patratosu