Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Mare adevar.
Adevarata viata(cea vesnica) este darul pe care-l primim de la Dumnezeu, ambalat in viata asta trecatoare.
Continutul se pastraeaza in timp ce ambalajul oricat de frumos ar fi…
Viaţa aceasta este doar un preludiu, mai frumos, mai lung, mai scurt, cu dezacorduri, un preludiu pentru simfonia fără sfîrşit… de cîntat la Nunta Mielului.
Pingback: Articole interesante pe bloguri - 30 martie - 5 aprilie « Stiri Crestine - Fii un crestin informat!
unii crestini cred asta?! Cei care sunt cu adevarat crestini sunt toti de acord cu afirmatia „viata e un dar de la Dumnezeu”.Nu doar unii.
Da, Kingsdaughter, unii creştini nu sînt de acord cu afirmaţia că viaţa este un dar de la Dumnezeu. Există creştini care susţin eutanasia.
Adică poţi să dai darul înapoi cînd crezi de cuviinţă.
Bine ai observat.
Pingback: Curajul de a trăi, Pasul lui Albinoni, prezentul absent, limbajul lui Dumnezeu « La patratosu
Pingback: “Dacă te sinucizi, mergi direct în Iad?” | Marius Cruceru
Trebuie să ai curaj şi ca să trăieşti, şi ca să alegi să mori, aşa cum trebuie să ai curaj şi ca să fii autorul unui atac cu bombă sinucigaş. Dar valoarea curajul este diferită, în funcţie de motivaţii şi alegeri.