Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Amin
Mi-a tot trecut prin cap, cred ca de un jumate de an, dar n-am stiut cand si unde sa spun: exista posibilitatea ca Universitatea Emanuel sa apuce si ea acest trend al deschiderii si sa ofere acces la creatiile studentilor si/sau profesorilor ei, pe site-ul sau?
Chiar azi am citit o recenzie de carte facut de un student al Denver Seminary. Mai este initiativa Open Courseware de la MIT si altele, unele mentionate in postare.
Am inteles ca sunt monografii ale unor biserici, si cine stie cate informatii interesante si utile din tezele de licenta sau eseuri ale studentilor, care ar putea fi „liberalizate”.
Daca laicii isi „arunca semintele” cu atata deschidere, si profesionalism, de ce nu si crestinii?
draga Vasile, problema este complexa, nu stiu daca am ajuns sa cred ca se poate face teologie de la distanta. Deocamdata nu cred. Cred ca este nevoie de prezenta in ucenicie si ucenicie prin prezenta. Toata cartile din Biblioteca noastra se gasesc si pe Google Books, asa cred, ma iputin tezele de licenta.
Da, sint materiale interesante, dar abia ne descurcam cu personalul pe care il avem la imprumut, faci tu o echipa de voluntari care sa scaneze citeva saptamini la rind aceste materiale?
Asta inseamna bani si timp, Vasile. Noi nu sintem MIT nici Harvard.
Ultima initiativa socanta (pentru mine) de acest gen este intiativa Academic Earth. Avem o selectie de cursuri complete, in format video, de la universitatile de top ale lumii: Harvard, Yale, Princeton, MIT, Berkleys, etc. Multe altele urmeaza sa fie adaugate. Cursurile pot fi sortate dupa Universitate, domeniul din care face parte sau dupa vorbitor.
Da, i-am facut reclama si lui Academic Earth, daca te uiti in spate, Elvis. Acesta este viitorul, dar inca nu sint sigur ca in unele aspecte este cel mai bun.
Imi place ideea Youtube Edu…
Si daca din cand in cand vom avea putin curaj si ,de ce nu ,nebunie (un exercitu de echilibristica presupune intodeauna putina nebunie) sa fim mai putin moderni decat modernitatea ne-o impune si sa ne reasezam , natural , pe umerii gigantilor ( clasica metafora a modernitatii, ce-i apartine lui Bernard din Chartes ) , sa plecam urechea noastra mica la vorbele lor mari (cum este fiinta asa sunt si formele prin care se obiectiveaza) , conexiunile nu vor intarzia sa ni se ofere.
Platon vedea in cunoasterea veritabila (spre deosebire de cea instrumentalizata) capacitatea de a gandi intr-un fel divin.Acest tip de cunoastere necesita o ‘rasucire’ a organului , prin care intreg sufletul omului se rasuceste (schimbari majore la nivelul “randuirilor” :)) dinspre taramul devenirii inspre ‘mareata stralucire’.Ei, ce intereseaza (apropos de Iutubedu) este modul in care “fratele” mai sus amintit considera ca acest tip de cunoastere se poate transmite : prin oralitate(anamneza), adica dialog “fata catre fata”, nascuta prin contact si astfel “sadita in suflet , incat nu mai are nevoie sa fie consemnata in scris”.Un alt aspect important tine de faptul ca ea modifica natura subiectului cunoscator :a sti ce e intelepciunea nu inseamna doar a o defini ,a discursa despre ea, ci inseamna a fi intelept(A sti ce este sarea pamantului , inseamna a fi sarea pamantului)..A sti= A fi.(Hoho! cata responsabilitate pentru crestin.)
“Cred inca ferm ca ucenicia crestina necesita proximitatea.”[Click! Gandurile se indeapta spre Jaroslav Pelikan si zambetul mi se largeste.]In Iisus de-a lungul secolelor (considerata prea indrazneata de majoritatea protestantilor care au citit-o ,minoritara,insignifianta, in raport cu numarul protestantilor) este sustinuta teza conform careia venirea Mantuitorului a anticipata , e proorocita de gandirea greaca , cultura greaca fiind treapta necesara , pregatitoare a crestinismului.Ce exemplu mai relevant ar fi decat conceptul de cunoastere veritabila a lui Platon?! Partasia ,modus vivendi a crestinului-proces existential, dialog maieutic , din punctul meu de vedere, isi gaseste ratiunea de a fi, tocmai, in dobandirea capacitatii de a gandi intr-un fel divin.Ce valoare are, in acest caz, prezenta aproapelui?!(„Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.”)
Stiu, comentariul e lung , iar conform “randuielior” in vigoare ….N-am putut sa ma abtin , iar uneori indrazneala de a te opune suroiului de idei e mai frustranta decat orice repercusiune.
Pingback: Tell me why, Gugălbux şi iutupedu, dreptul la imagine « La patratosu