Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Am urmarit tot mesajul. Dar de ce se foiesc ( se scarpina) toti?
Pentru ca intelepciunea da uneori mincarimi pe sub basca, Alexandru!
Inteleptul sef e Max Dimont?
Ice, la ce te referi?
Ma gindesc cum au cazut zidurile Ierihonului! In Biblie se vorbeste de 72 de ori de acest instrument .Noi avem unul si din cind in cind barbatii cind se intilnesc la noi ,se intrec care sufla cel mai frumos .Si cel mai frumos si lung cine credeti ca sufla…”batrinul”
Viorica, cînd mai vin prin ţara voastră îmi voi lua şi eu unul şi voi cere „bătrînului” să mă înveţe.
Poate va fi nevoie doar de un sunet de shofar pentru ca Israelul sa’si recunoasca regele.
DAnisicris, să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului!
Voiam sa stiu cine e rabinul care povesteste, daca e Max Dimont.. vazusem mai demult o poza cu el si mi se pare ca seamana..
Aha… nu ştiu!
Te primesc cu cea mai mare placere .Dar ai grija instrumentul trebuie sa fie „kosher”……
Astept ucenicia si sfaturile, Viorica…
Incantator!
Inteleptul este „TheRebbe”
http://en.wikipedia.org/wiki/Menachem_Mendel_Schneerson
Multumim, Ermit!
Saptamina trecuta evreii au serbat „Sarbatoarea Purim” o zi de ospat si bucurie in care si-au dat daruri unii altora .Au mers pe strazi si au dat la toti saracii cite 1,50 dolari .Sarbatoarea a tinut 3 zile .S-a predicat mult de Estera cea inteleapta si credincioasa .Dumnezeu sa le deschida mintea sa-l recunoasca pe Mesia prezentul nu cel care o sa vina ,va fi prea tarziu atunci .
Viorica, mi-ar fi placut sa fiu la sarbatoare…
Pingback: Ce ne-a lipsit, Steindhardt, Borşul, Numeri, Shofar, Biblia ca film de groază « La patratosu