Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Era o vorba tare, nu stiu exact cine a zis-o pentru prima data: „Femeile nu sunt nici superioare nici inferioare barbatilor. Cat despre egalitate nici nu poate fi vorba!” 🙂
Asa se ajunge cand oamenii nu inteleg ca Dumnezeu ne-a facut diferiti si rolurile noastre difera.
Florin, în ce constă „tăria” vorbei: “Femeile nu sunt nici superioare nici inferioare barbatilor. Cat despre egalitate nici nu poate fi vorba!”?
Feministele urasc feminitatea. Ele vor sa fie exact ca şi barbatii. Asta nu e va realiza niciodata. Problema este ca se ajunge la denaturarea familiei bisericilor şi multe alte nazbatii.
Nu, tineret, nu cred că feministele urăsc feminitatea. Înseamnă că nu cunoşti prea multe. Feministele înţeleg feminitatea diferit. Asta este cu totul altă problemă.
Pentru ele nu este o denaturare, înţeleg altfel normalul, familia, libertatea, biserica. Totul pleacă de la hermenutică, de la înţelegeri diferite.
In fata unui barbat adevarat orice femeie care se respecta isi va cunoaste locul…
Nu totdeauna vina este acolo unde am vrea s-o gasim…se mai afla si unde n-ar trebui sa fie!!!
Hm, Rodica, nu cred că sînt de acord, dar sună încurajator ce spui tu. Ideea este că în momentul în care oricare dintre membrii cuplului se face rob, celălalt îl face rege. Aşa ne-a învăţat Cristos!
Cred ca un barbat adevarat si o femeie care se respecta ar putea sa se includa fara sa se sifoneze in fraza care a-i spus-o.
Vroiam sa spun ca si barbatii au degenerat nu numai femeile au scrintit-o. S-au feminizat si si-au pierdut din atribute . in timp ce uneori din lipsa acestor atribute in barbatii de linga ele, unele femei care ar fi preferat sa fie un ajutor potrivit, se afla in pozitia nevestei nebunului Nabal…
Eu cred ca femeile lui Dumnezeu au pareri propii ,protesteaza impreuna cu sotii lor,,dau sfaturi ,gindesc rapid ,actioneaza cu energie si hatarire,si prezinta numeroase calitati .Biblia trebuie perceputa ca intreg,iar noi -si sotii nostri -trebuie, sa actionam in limitile trasate de Scriptura .Este inevitabil sa nu se treaca prin perioade dificile ,dar daca dorinta crestinului este ca Dumnezeu sa fie glorificat in casnicie ,atunci relatiile lui de viata vor fi iluminate de dragostea si puterea lui Dumnezeu .
„Femeia care se teme de Domnul va fi laudata”Proverebe 31.
Ce să zic, Rodica, probabil altă dată despre asta.
Despre bărbăţie şi masculinitatea este o poveste lungă. Faorte lungă.
Avem mulţi masculi, prea puţini bărbaţi. Avem mulţi băieţi, chiar şi de 60 de ani, prea puţini patriarhi.
Viorica, da, ce intersant cu Proverbe 31. Nu-i aşa? Ce sfîrşit glorios pentru o carte de înţelepciune? Portretul unei casnice! 🙂