Nu este politica specialitatea mea, dar am descoperit un articol fascinant ca subiect şi încîntător de bine scris.
Din articol am împrumutat expresia… Este vorba de generaţia cu limba străpunsă care nu ştie de unde-i vin revoltele.

Articolul, scris de Johan Goldberg, intitulat A Half Century’s Slander, It Isn’t conservatives who must answer for fascism... se ocupă de originea atît de generoasei asocieri dintre conservatorii americani şi fascism.

Iată două citate interesante:

„So, tell me,” I usually ask my accuser, „except for the bigotry, murder, and genocide, what exactly is it about Nazism you don’t like?”

Taking advantage of the ensuing pierced-tongue-tied silence, I explain: The Nazis were socialists. The Nazi ideologist Gregor Strasser put it succinctly: „We are enemies, deadly enemies, of today’s capitalist economic system with its exploitation of the economically weak, its unfair wage system, its immoral way of judging the worth of human beings in terms of their wealth and their money.” The speech that first attracted a young Adolf Hitler to fascism was titled „How and by What Means Is Capitalism to Be Eliminated?” The Nazi-party platform demanded guaranteed jobs, the „abolition of incomes unearned by work,” the nationalization of all large corporations and trusts, profit-sharing in all major industries, expanded old-age insurance, a government takeover of big department stores (think Wal-Mart), the prohibition of child labor, and countless other „progressive” reforms.

Then I explain that the Nazis–all in the name of „progress”–sought to purge the authority of Church and tradition from society, and to replace them with the supremacy of the state and the dictates of political correctness. The Nazis partly grew out of and co-opted the first „green,” youth, and health movements in the West. The proto-Nazi philosopher (and rabid anti-Semite) Ludwig Klages wrote one of the founding texts of modern environmentalism , Man and Earth, which presages most of the contemporary complaints from Al Gore and others on the environmental left. In 1980, the German Greens reissued his manifesto to celebrate the founding of their party.

Ideea şocantă din articol este că mişcările liberale de astăzi nu îşi trag seva din agitaţiile şaizeciste, ci pot fi asociate şi puse în arborele genealogic al mişcărilor care i-au produs pe Hitler şi Mussolini. Vă puteţi imagina o Hillary Clinton vrednică moştenitoare a lui Hitler sau Barack Obama în aceeaşi linie cu Mussolini? Ei, autorul asta încearcă să facă. „Fascism returns to the Unitated States not as a right-wint ideology, but almost as a quasi-leftist ideology”.

Foarte interesant este şi următorul citat care vorbeşte de „trinitatea mic-burgheză”: şcoala – familia – biserica.

Today’s liberals still worship the New Deal. But they look to another era for inspiration as well: the 1960s. Here too the parallels with classic fascism are too obvious to ignore. What are fascism’s hallmarks? Among other things, the cult of action, the glorification of violence, the exaltation of youth, the perceived need to create „new men,” the hatred of conventional morality and traditional authority, the adoration of „the street” and „people power,” the justification of crime as political rebellion, and the denigration of the rule of law as a form of oppression. All recognizable features of the „youth movement” of the ’60s.

„Their goal,” historian John Toland writes of the German Youth Movement that became the feedstock of the Nazi party, „was to establish a youth culture for fighting the bourgeois trinity of school, home and church.” Studies found that students generally outpaced any other group in their support for National Socialism because they wanted to belong to die Bewegung, the „Movement.” The Nazis may have been striving for a utopian, thousand-year Reich, but their first instincts were radical: Destroy what exists. Tear it down. Eradicate das System–another term shared by the New Left and the fascists. Burn, baby, burn.

***

Ce mi se pare interesant în toată povestea asta este asemănarea dintre aceste tendinţe şi unele mişcări radicale dintre evanghelici: cultul acţiunii care degenerează într-un activism deşănţat în defavoarea cultivării şi aşezării meditative, exaltarea tinereţii şi importanţa pe care unii teoreţi ai mişcării evanghelice o dau tinerilor („viitorul de mîine al bisericii”), chestiune care produce premisele unui şantaj de generaţie, încurajarea mişcărilor violente pentru preluarea puterii (vezi cazuri în care în biserici.. „noii”, revoluţionarii, au preluat prin forţă şi violenţă de limbaj şi fizică lăcaşuri de închinăciune, cazul Bircii), ideea creării unui „om nou”, tînărul creştin, care urăşte establishmentul, autoritatea tradiţională… Acest „tînăr nou” este păstorit de „păstorul de tineret”, complet diferit de păstorul senior într-o înţelegere de compromis, dacă se poate, între cei doi…

Teoreţii noilor mişcări dispreţuiesc deopotrivă trinitatea mic-burgheză educaţia – familia – Biserica. Orele de studiu sînt abandonate pentru ore de joacă, activităţi (îmi povesteşte o familie din Slovacia că şi-au dus copiii la studiu la tineret ca pastorul de tineret să îi ducă la parc şi la alpinism), cît mai multe activităţi deci pentru depărtarea copiilor de sub influenţa părinţilor, cît mai puţin timp în programele liturgice tradiţionale ale bisericilor … Burn, baby, burn, ce-i vechi e prost…

Limba găurită trebuie să tacă deocamdată… Ideea că cei care trebuie cîştigaţi pentru biserică trebuie să conducă programele bisericii şi să dea tonul ca ei să se simtă bine acolo.. este urcată direct din iad.

Perspectiva biblică este că generaţia mai în vîrstă educă pe cei tineri şi tinerii nu sînt cei care fac muzica pe care joacă bătrînii, ci stau în ascultare pentru a se forma, chiar dacă stau în frustrare.

Plîngeri 3:27 Este bine ca omul să poarte un jug în tinereţea lui28 Să stea singur şi să tacă,

fiindcă Domnul l-a aşezat pe gâtul lui; 29 să-şi umple gura cu ţărână – s-ar putea să mai existe nădejde; 30 să-şi dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de insulte! Sursa NTR

În cazul nostru, cine sînt oare fasciştii? Radicalii? Cine? Acolo unde se ascunde ura şi intoleranţa cel mai bine, acolo unde se cuibăreşte dispreţul pentru celălalt, în special dispreţul pentru tradiţie, pentru bătrîni, pentru convenţional, pentru educaţie, familie, casă. Acolo unde sînt programe speciale pentru tineri pentru a-i sustrage familiei (aici intră şi programele de şcoala biblică duminicală care scot copiii din biserică şi le răpesc şi timpul puţin rămas în seama părinţilor din cauza şcolii).

***

Sigur că această aproiere este o exagerare, nu? Dar, nu-i aşa că este interesant şi este de meditat….?