Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
„Unul smuls din grădina Domnului,
Îşi vîntura rădăcinile în nisip de deşert,
Purtat în praf, scaiet uscat,”
…imaginea asta m-a ingrozit…
„Unul era fericit” as vrea sa ma stiu ca sunt eu .Doamne ajuta!
Stimate domnule Marius,
Multumim pentru conferinta din aceasta seara.
S-a vazut ca nu a fost usor. Mai ales in prima parte, dar a fost excelent. Se poate sa avem materialul scris? Il puneti din nou pe http://www.tineretiris.ro?
Imi pare rau ca s-au incheiat aceste seri. Au fost excelente. Nu sunt din mediul baptist, dar pentru mine au fost o mare provocare intelectuala. Pacat ca nu ati completat si cu bucata muzicala ca de obicei.
Mult succes mai departe!
uite n-am somn pana nu-mi spui ce-a fost la Cluj? Cu Clou Jan vorbesc.
Pe de alta parte, Marius felicitari pentru noua reinterpretare a Psalmului 1. Pe viitor ar fi bine sa pui originalul langa interptearea ta. Nu toata lumea stie la ce ai facut referire.
Rodica, asta şi este ideea, cel ce se smulge din Grădină se smulge pe sine. Mare-i Grădina Domnului şi mulţi au sărit gardurile…
Este o reluarea a imaginii din Ps. 1
Fericit se poate numai cu Domnul şi în Domnul, după cum bine ştii, Viorica!
Clou Jan, interesant nume, creativă ideea. Cu bucurie am făcut-o. Îmi pare rău pentru prima parte, A fost foarte cald şi eu am luat un medicament de răceală care şi-a făcut efectul atunci.
Da, voi da materialul scris întîi aici şi aseară am bătut palma cu băieţii pentru o carte cu toate conferinţele de la Cluj…
Poate că vom continua, cu ajutorul Domnului. Conducerea Bisericii este deschisă.
N-a fost timp pentru bucata muzicală.. era pregătită una, dar du-te la pagina Lauta si vezi acolo.
Patrix, a fost ultima parte din Conferinţele Iris, răspuns la cartea lui Ravi „Deliver Us from Evil”. Încheierea.
UIite şi Ps. 1.
Psalms 1:1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în legea Domnului
şi zi şi noapte cugetă la legea Lui!
3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă,
care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc:
tot ce începe, duce la bun sfârşit.
4 Nu tot aşa este cu cei răi:
ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5 De aceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii,
nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi,
dar calea păcătoşilor duce la pieire.
Pingback: Psalm, închipuire sau imaginaţie?, două posibile atitudini muzicale faţă de stele « La patratosu