Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Bun, foarte bun. Mie imi place. Engleza schiapata pe alocuri, dar pentru cineva care banuiesc ca trece bine de 40 de ani, cred ca este foarte bine.
Felicitari. Sunt impresionat ca la Universitatea Emanuel se face scoala la o asemenea calitate. Am auzit tot felul de lucruri…
Va rog sa imi spuneti daca primiti la master si persoane care au licenta in alt domeniu decat teologie.
Ai folosit cuvintele ‘interesant’ si ‘experienta’ ceea ce ar putea echivala cu incercare de influentare a ‘juriului’ 🙂
Intr-adevar ca nespecialist as fi interesat de partea a doua care nu face de fapt obiectul temei : cum identificam tendintele negative la pastorii de ‘azi’ despre care pomeneste in introducere , inainte ca ele sa devine statu-quo.
In acelasi timp as vedea un mic dezechilibru intre tonul usor acuzator , cu adresa desi adrisantul ramane, deocamdata, necunoscut, si restul eseului bine structurat si documentat.
Sper sa nu supar si n-ar trebui din doua motive : nu sunt de meserie deci parerea mea conteaza ca atare; a doua , ca sa folosesc ‘arma’ ta, opinia ta despre eseu si activitatea lui practica sunt suficiente ca sa nu puna la inima 😉
Marius,
Îmi pare rău că, concluzia la ceea ce a încercat studentul să prezinte este foarte, foarte scurtă, ne permis de scurtă… După disecarea atâtor cărţi, m-aş fi aşteptat la o concluzie mai consistentă. După limbajul folosit (concepte teologice exprimate într-o engleză imposibil de stăpânit de un român) mi-a fost foarte uşor să văd unde erau ideile lui si unde folosea ideile altora. Prea puţin material propriu. De exp.: studiiind pasajul cutare din Biblie am descoperit, etc., etc. Lucruri confirmate şi de cutare sau cutare teolog. Eu cred că….
O abordare de genul acesta cred că ar fi mult mai de dorit decât o reiterare a ceea ce spun alţi. În această capcană cad şi mulţi păstori când predică sau învaţă pe alţi. Când se foloseşte „Apocalipsa”, ca să dau un exp. se redă ceea ce spune, cutare sau cutare teolog fără să se spună, „eu în urma studiului din ultimi 20 de ani, cred că lucrurile stau aşa. Până la proba contrarie…. eu aşa cred… ”
Crezi că se citează prea mult, (nu mă refer la student) de frică, de-a nu fi etichetaţi şi apoi crucificaţi de superiori?
Vorbind de pastori,
discutia inevitabil trebuie sa includa si obiectul pastoririi lor…adica oaia…Eu despre pastori stiu mai putin…dar cunosc citeva oi…mai opiniate. Am scris ceva despre una dintre ele…
Acu, ca tot m-am apucat sa scriu,
O alta oaie vrea sa dea un interviu…
M-am minunat de-asa complexitate…
Stiam ca oile sint fiinte simple,
Fara opinii si personalitate!
Asa am reflectat de unul singur dis de dimineata…
Nu-i prima data cind gresesc in asta viata!!!
…Zicea oita asta un pic cam sifonata,
Ca viata ei de turma a fost dezordonata.
Ca nu stiu ce in felul ei de-a fii,
A rezultat in fapte facute n-ainte de-a gindii…
Si uite-asa din lipsa de intelepciune,
Aproape c-a fost scoasa afara din pasune.
Ca oile cu lina moale si distinse,
S-au departat de ea , sa nu fie atinse…
Si ea, tot mai la margine s-a tras…
Pina de tot in urma turmei a ramas.
Numa` un ciine credincios cu vocea stinsa
Se mai trezea latrind din cind in cind la dinsa…
Cu capul aplecat, incet si fara zor,
Pascind din ce-a ramas in urma tuturor,
Si ascultind la dulce fluier de pastor,
Ea s-a tirit mereu, mereu in urma lor…
OK…acuma trebuie sa recunosc,
Situatia putea sa fie si mai buna
Si mult, chiar mult mai rea decit a fost…
Concluzia? Zicea oita sifonata cu umor…
Concluzia la viata asta e dreptul tuturor!
Pastorul bun ne duce la asa pasune
Ca pina si resturile de la turma-s dulci si bune…
Si multumita-n suflet de asa concluzie,
Oaia pleca si ma lasa-n confuzie!!!
Mi-a placut in special partea care dezvolta conceptul de pastor in contextul actual. Se observa o sensibilitate in abordare, cum numai un pastor poate sa o adopte. Tranzitia este parte vulnerabila a eseului – legatura dintre partile eseului care incheaga totul intr-un intreg in contextul subiectului prezentat. O alta chestiune legata tot de compozitie este introducerea si incheierea; acestea sunt parti cheie intr-o prezentare; pe langa faptul ca ar trebui sa reprezinte o sumarizare a eseului, cele doua parti esentiale intr-o lucrare, ar putea sa fie atat de concentrate in materie de idei incat singure sa constituie eseuri in miniatura. O alta chestiune pe care am observat-o (nu numai in lucrarea de fata)este legata de prezentarea conceptelor. Am observat tendinta de a teoretiza conceptele fara a le aduce la un nivel practic, cu exemple din viata reala. Aceasta nu este neaparat o critica, ci pur si simplu o observatie. Poate tine de o trasatura specifica a neamului nostru – filozofarea? Dinclolo de aceste observatii, lucrarea este foarte bine sustinuta de referinte, creativitatea (in sensul in care este conceputa si dezvoltata tema) este de apreciat si in final – mi-a facut placere sa o citesc.
Rahela, sper ca studentul va tine seama de sugestiile tale, dar intr-o asemenea lucrare ti se impune o limita de cuvinte, n-ai cum sa aduci exemple din viata reala. Este o lucrare teoretica.
Rodica, este o sarbatoare sa te vad cum te exprimi in versuri. Multumim!
Cornel, asa cuim am spus, limita de cuvinte impune scurtime. Poate ca, asa cum spunea RAhela, se mai poate lucra la concluzii.
Te rog, de asemenea, sa citesti tema data. Si aceasta limiteaza. Referitor la bibliografie- opinii personale si aici trebuie pastrata balanta.
Trebuie sustinute opiniile cu citate, dar trebuie interactiune cu bibliografia. ESte numai un student, nu este o carte. GAsesti si prin carti publicate de personalitati respectabile fenomenul de care vorbesti tu.
Nu, Sam, nu am incercat sa influentez juriul, nota este deja data, este in catalog. As vrea ca studentii care sint in sesiune sa beneficieze cit mai mult de asemenea observatii. Este cea mai buna scoala. Unii nu doresc sa le public eseurile, obtin foarte greu acest fel de accept din teama de macelarire publica.
tendintele negative au devenit deja … sint prea inradacinate, tocmai de asta scriu si caut sa discxut cu viitorii pastori aceste chestiuni.
Mircea, da primim la masterat cu alte licenţe. Uită-te pe site-ul nostru http://www.emanuel.ro
vezi Ghidul de admitere.
Şi eu zic că se face şcoală. Cine vrea să înveţe învaţă în orice şcoală.
Pingback: Petru, Adam şi Eva, Ce este un pastor? « La patratosu