Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Hahaha! Vaai! Surprising ending! Când au început să dispară pudrele de pe măsuţă în ritmul nedorit de către pasăre, deja erau semne de întrebare. E drept, şi de la momentul întreruperii cântecului.
Vedeta ajunsă sclav. Sau, de fapt, vedeta sclav.
Nu-i aşa că sfîrşitul poate fi interpretat în multe feluri? Da, este şi asta, vedeta-sclav, dar poţi să o iei şi într-o notă pozitivă: pregătirea intensă pentru un act aparent banal, orice chestie care pare naturală poate avea pregătire în spate..
Vezi cum face solo, cum îşi drege vocea omul, dar braţul de fier îi netezeşte ciocul, să arate bine, îl opreşte din vocalize.
REgizorul este tare, tare de tot. Sper să rămînă la filme scurte.
Un filmuleţ din acesta îţi dă mai mult de gîndit decît o peltea din asta de vreo două ore.
Da, nu se compară cu Rubliov…. sigur!
Cine este braţul metalic? Asta-i intrebarea!
da, sigur că poate fi văzută chestiunea şi aşa. Aparentul banal contra esenţei complexe.
Cine e braţul metalic? You mean: în viaţa de zi cu zi? Cel care conduce „opera” din spate. Depinde de la om la om: Dumnezeu sau diavolul. 🙂
De fapt, dacă mă gândesc mai bine, şi braţul e un simplu executant. Doar dacă îl luăm ca fiind reprezentantul creatorului… şi atunci devine complicat. 🙂
Crezi că eşti cineva, când de fapt eşti la “mâna (de fier)” al altcuiva.
draga Camix,
Brațul metalic in cazul asta nu cred ca merge așa departe,
este mai degraba obiceiul, uzura, presiunea profesionala etc.
poate fi si o chestiune pozitiva aici… pregatirea excelenta epntru un act repetitiv banal,
poate ca asa ar trebui sa facem unele lucruri mici, cu credinciosie, sacralizind banalul
După cum vezi, Camix, brațul îl domină pe maestru, el îi face programul, este ca un servitor care își domină stăpînul,
Natanm, da, de cîte ori nu ni se întîmplă asta oare?
Hm, aş fi de acord dacă maestrul ar avea un cuvânt de spus în toată organizarea. Din păcate, însă, el nu decide nimic; totul se decide pentru el. De asta îl vedeam pe maestru un servitor, iar braţul – stăpânul.
da, Camix, ai vazut foarte bine, braţul este stăpînul,
braţul este rutina, obişnuinţa…. pot fi acestea?
Da, pot fi şi ele. 🙂 Cad la învoială.
cred că poate fi şi una şi alta…
de ce nu?
http://video.google.com/videoplay?docid=-2933349021550318008&hl=en
Poate n-o sa aveti vreme, dar daca o sa aveti…ce credeti de informatia din filmul asta?
Nu ştiu, Pe gînduri, mă voi uita cînd voi avea timp… despre ce este vorba … pe scurt?
Apa…nu isi schimba compozitia chimica dar isi poate schimba structura …Apa ca un computer natural inregistreaza si inmagazineaza informatia…are o memorie a ei…si citeva cercetari stiintifice si …speculatii poate. Imaginatia mea m-a dus departe dar n-am nici un fond stiintific pentru tot ce gindesc, desi am o imaginatie …bogata.
A fost apa creata inainte sau dupa creatia lumii…probabil apa exista dinainte.
Gindul meu este si l-am impartasit cu copii mei ca imi convenea fantastic de bine …este ca nu degeaba sintem iritati si stresati la maxim , si ca apa din noi daca tot ce oamenii de stiinta au spus ca este adevarat, are si ea ceva de zis la tot ce ascultam sau vorbim…si daca devine prin structura apa moarta, 75 la suta din ce sint eu vrea sa zaca , nu sa fie plina de energie…
In alte cuvinte ii indemnam sa umble binecuvintind si vorbind frumos asa cum ne invata Biblia si le spuneam si lor si mai ales mie…ca printre altele m-am saturat sa fiu stresata fara motiv uneori…si lipsita de energie alteori…
Ceva adevar exista in toata treaba asta. Oamenii care sint multumitori de pilda sint mai putini stresati…Multumirea nu vine din cit ai, ca cei mai nemultumiti oameni sint aia care au mai mult decit le tebuie. Si banuiesc ca nu toate lucrurile sint legate doar de creier si de emotii ca e posibil sa avem o influenta supra lucrurilor materiale din jurul nostru legata de atitudine si poate chiar de cum vorbim.
Ok…cred ca e mai bine sa vedeti filmul ca veti intelege mai mult decit sa ma lasati pe bine sa bat cimpii…
Sorry…dar de cind am vazut filmul asta ma tot gindesc la el…
Am înţeles! Am mai auzit asta. Răzvan Ionescu a avut o prezentare la şcoala de vară de anul trecut…Mi se pare interesant. Voi încerca să îmi fac timp… timpul este cel ma scump acum pentru mine.
Am puţin!
Multumesc.
Cu plăcere, sora Rodica!