Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Îmi place!
Reuşit sensul! Şi mi se pare foarte ingenios înţelesul îmbogăţit al expresiei. 🙂
Si eu zic la fel, Camix.
Ideea mi-a venit pe drum înapoi, discutînd cu Cristian în maşină.
I-am explicat ideea romanului. Mi-a propus să fie mai mult o cateheză decît un roman,
cine vrea să scrie romane filozofice ratează, dacă vrei să scrii filozofie în formă de roman, atunci reuşita poate fi imaginată.
Să sperăm că aşa va fi …
Când am citit prima dată, în grabă şi neatenţie, mi s-a părut că scrie: „Mai mult ca …prefectul” !!? 🙂 Mă şi miram, ce subiect „fierbinte” a găsit Marius!
Şi eu aştept romanul. Ştii tu mai bine Marius ce vrei să faci şi cum va ieşi din „pana” ta. Mult succes şi o rază de inspiraţie divină să te lumineze!
Da, pare mult mai bun.
Primul lucru la care m-am gindit este timpul gramatical. Dar, asta denota doar gindirea mea; cind nu se mai prea face gramatica, lumea nu va avea conotatii din acestea.
Idea asta are posibilitati imaginante: poate exista ceva „mai mult ca perfectul?”, si daca da, care este, cum arata…?
Mie imi place
draga Viorel
tocmai pe aceasta confuzie am mizat, vreau sa aibe conotatii de genul acesta si mutatia sa fie in timpul citirii, apoi va fi consacrare
da, există ceva mai mult ca perfectul, este Dumnezeu Insusi….
Iti multumesc pentru opinie