Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Pastorul Ezechiel unul dintre oamenii care m-au inspirat din tinerete. Un om si un crestin exceptional, atat in viata privata cat si in activitatea publica. Astfel de oameni trebuie cunoscuti, in the first place.
Afaceri curate? Da cunosc un singur om de afaceri de acest fel, dar din pacate nu este crestin. I mean oamenii de afaceri „crestini”, nu au invatat ABC-ul crestinismului.
Dau recompensa daca mi se indica unul de succes si integru.
P.S.I don’t buy „honest or high” recommendations, I’d love to check him by myself and that’ll disqualify majority.
Afacerea la care face referire pastorul Ezechiel si-a pastrat principiile cu care a inceput. Rectific, observatia mea era facuta in legatura cu mediul de business creat de oameni care se autointituleaza crestini. Exemplul subliniat de Ezechiel este o exceptie de la regula.
da, exact asta voiam sa subliniez. Am verificat din mai multe surse și mi-am făcut temele de jurnalist înainte de emisiune ca să nu spun prostii. Afacerea este beton. Cel puțin deocamdată și istoria este demnă de povestit.
Pregătește-te de plătit recompense, Szromulus, cît este pentru fiecare scalp pe care ți-l ofer? S-ar putea să mă ajuți să îmi cumpăr un carbon pînă la urmă 🙂
Am exemple dintre alumni de la facultatea de Management de la Emanuel.
Deal – doar ca o prima triere ar fi bazata pe o incadrare corecta a cercului numit afaceri, sau o definire justa. Prin afacere nu inteleg sort of „connecting the dots”(expresia lui Steve Jobs) in varianta romaneasca bazata pe social networking(noul termen pentru nepotisme, telefoane si relatii). Instantaneu ies din copetitie 70-80% din „afaceri”. Multi tinerei care invart cheile in noul jeep dat pe tata, in biroul oferit de telefoanele date de mama. Asta nu inseamna competitie, marketing, management, business spark, ci inseamna … social networking based business. O afacere nu inseamna nici vandut de pachetele de budincute tip dr. dr. romoetker. Sau, un alt exemplu, ceea ce face o cunostiinta – si-a deschis o „afacere” de organizare de nunti in care are ca si clienti prietenii parintilor din biserica. Cum a ajuns la o astfel de idee de afacere? Printr-o idee „geniala” – „connecting the dots” ca si Steve Jobs, totul bazat pe inovation. Sau „the virgin way” a lui Richard Branson. Daca excludem cele doua categorii dominante de afaceri( „carpareala” si „social networking based business”) ramanem cu o plaja foarte ingusta de discutie. O afacere nu inseamna just running clean at bookkeeping audit, inseamna a lot more. Cu ce echipeaza o facultate romaneasca studentii? Cu un continut de memorat si redat pe nota la final de semestru. „Specialistii” in business sunt studentii cu memorie buna.
realmente te pot pune în legătură cu cîțiva dintre absolvenții noștri care au trecut demult de faza de pufani, de faza de studențași care memorează lecțiile de bussines si redau răspunsuri la examen.
Mențin ideea că Scoala de Management Griffiths este o școală cu totul atipică pe tărîmul românesc. Te invit să ne vizitezi, dar pregătește suma de pariu.