Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Cel mai simplu mi se pare să folosești o bicicletă care nu necesită atâta atenție. Cadru de aluminiu, lanț închis complet în carcasă (viteze în butuc sau deloc), frâne în butuc (roller brakes sau coaster break). Cred că e deja evident că nu vorbesc despre MTB-uri. 😀
Sigur, am avut o asemenea bicicletă. Am dat-o de ceva vreme. Era o bicicletă olandeză. La ei tot timpul este vreme urîtă. Dar… nu ai idee cît de greu de curățat este și aceea. Apoi, cînd te lasă acele frîne în butuc este distracție mare. Greu de reparat, imposibil de înlocuit. Roțile nu sînt înlocuibile cu ușurință. Dacă vrei numai ture prin jurul blocului sau de ici-colo, atunci da, Dar eu mă gîndesc la ture lungi, grele.
Cred că știu cam cât de greu ar fi de curățat dat fiind că sunt la a treia bicicletă de genul ăla, dar ideea era să nu fie nevoie să o cureți. 🙂 Bicicleta mea face lejer vreo 6000 de kilometri pe an (toate anotimpurile) fără să fie curățată. Și da, fiind bicicletă de oraș probabil nu se pretează prea bine la ture lungi și grele, dar nici n-aș face ture lungi și grele pe zăpadă.
Știu cum este cu acel gen de biciclete. Am avut și eu trei GAzelle pînă acum. Acum sînt la alți bicicliști.
Cu una dintre acestea am făcut 548 de km fix exact. Vezi postările din misiunea din vară. Exact tipul acela de bicicletă.
Cînd vezi un om serios şi dedicat preocupării sale devii captivat şi poţi să-l urmăreşti în activitate fără să te plictiseşti. Deşi nu mi-am propus, am vizionat întregul material fără urmă de plictiseală! 🙂
Foarte util, după părerea mea, dar cred că este un pic lunguț.
Eu as recomanda un aparat de spalat cu presiune cu apa Karcher. Nu doar ca eu vand din astea 🙂 dar chiar cred ca cele facute special pt biciclete si motociclete au un pret bun si fac treaba buna. Se gasesc in multe magazine, deci nu-mi fac mie reclama ca probabil gasiti mai ieftin in Practiker, Dedeman sau Baumax.
Da, scump, Potoroaca, scump! Și … halatul, la fel! 🙂
daca e noroi,cel mai bine e sa astepti sa se usuce noroiu ca sa cada mai usor.apoi curatat.
Nu curatati niciodata bicicleta cu jet de apa sub presiune. apa intra in butucii de la roti, ax pedalier, furca, etc. am fost nevoit sa desfac o bicicleta dupa o spalare cu apa sub presiune, si asta am gasit…. Peria si apa cu blandete….
Am o bicicleta de 20 de ani [semicursiera] .Am uns lantul mereu cu ulei de cutie de viteze ,am m,ers numai pe asfalt uscat,niciodata iarna,am sters transmisia dupa fiecare cursa si nu am schimbat pana acum nimic din transmisie.Nu am uzura la pinioane sau foi.Am schimbat numai cauciucuri si vre0 2 camere intepate.
foarte bine, sînteți o raritate! Ați avut grijă de bicicletă precum un italian 🙂