Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
„Nici nu e de mirare că cei mai recenți clienți ai ei sunt familii tinere, care au călătorit mult și care au realizat că niciunde pe lumea asta nu te simți mai bine decât într-o casă românească” Parcā îl aud pe Dan Puric.Aiurea,am trāit 7 ani în Franta,sunt tînār am doar 33 de ani.M-am simtit excelent si în casele francezilor.Nu as construi o asemenea casā.Functionalul lasā de dorit.Plus cā ar costa o micā avere constructia si întretinerea unei astfel de case tip conac.Recomand ceva mai mic, de tip austriac,eventual passivhaus.
@ Elisei. Acum nu toti tinerii suntem la indigo. Eu am 26 de ani si imi doresc la un moment dat o astfel de casa. Nu as face-o in Bucuresti dar undeva, intr-o zona rurala unde imi doresc la un moment dat sa locuiesc…i-as gasi locul foarte bine. Referitor la intretinere, sunt case care au evoluat in timp iar inaintasii nostri au fost practici si au construit cu simt de raspundere dar si estetic, ceea ce nu mai intalnesti in ziua de azi.
E drept tehnologia de azi poate ajuta astfel de case sa fie mai confortabile dar eu nu as cere unei case sa fie doar practica si usor de construit ci sa imi si placa sa locuiesc in ea.
Casa din fotografia de mai sus mi se pare foarte potrivita pentru o familie romaneasca, tanara, cu copii frumosi, care merg duminica la biserica , fac excursii in natura, o familie cu drag de cultura, de tara. Oameni cum rar gasesti dar care incep sa apara printre tineri. Nu oameni care ar da totul pentru mirajul occidentului.
@ Elisei. Acum nu toti tinerii suntem la indigo. Eu am 26 de ani si imi doresc la un moment dat o astfel de casa. Nu as face-o in Bucuresti dar undeva, intr-o zona rurala unde imi doresc la un moment dat sa locuiesc…i-as gasi locul foarte bine. Referitor la intretinere, sunt case care au evoluat in timp iar inaintasii nostri au fost practici si au construit cu simt de raspundere dar si estetic, ceea ce nu mai intalnesti in ziua de azi.
E drept tehnologia de azi poate ajuta astfel de case sa fie mai confortabile dar nu eu nu as cere unei case sa fie doar practica si usor de construit. O casa trebuie sa fie un camin.
Casa din fotografia de mai sus mi se pare foarte potrivita pentru o familie romaneasca, tanara, cu copii frumosi, care merg duminica la biserica , fac excursii in natura, o familie cu drag de cultura, de tara. Oameni cum rar gasesti dar care incep sa apara printre tineri. Nu oameni care ar da totul pentru mirajul occidentului.
Respect opinia ta Ingrid si îti doresc sā realizezi visul.Cumosc prea bine tipul de casā propusā.În urma unei discutii cu doi prieteni arhitecti am ajuns la concluzia cā traditionalul romînesc nu prea existā în arhitecturā.Tineri educati,talentati si inteligenti existā în românia destul de multi.
Ceva frumos: http://visuell.ro/acasa-la-alina-si-ciprian.html
Multumim