„They Won’t Go When I Go” – „When I am laid in earth”

O linie melodică demnă de invidiat. Versuri de făcut în ciudă. Deseori mă gîndesc la compozitorii creștini atît de ispitiți de mediocritate. Am mai spus-o: unii, cînd se pocăiesc, parcă pierd darurile naturale în favoarea unor pseudo-daruri spirituale. Dintr-o dată cîntăreți decenți se transformă în predicatori sub-mediocri, compozitorii se transformă în autori de prelegeri pe teme spirituale, dansatorii de căluș în vindecători de pripas.

Am redescoperit această piesă ascultînd un documentar despre bass și modul în care acesta a fost folosit și ar putea fi folosit. Secvențele de bass ale acestei piese par inspirate de la Purcell, cum spunea autorul filmului documentar. Linia repetată și secvența în descendență cromatică realizează exact efectul scontat: penumbră, tristețe, tensiune.

Iată piesa de comparație: Bocetul Didonei de Purcell.

O soprană

O altistă

Un contratenor celebru, Adreas Scholl:

Într-o prelucrare modernă:

sau

sau

din nou urmăriți linia de bass, foarte clară aici

Ca să nu vedem mîine, poimîine un plagiat cu pornire de la acest cîntec, îl prezentăm ca atare. Poate că această prezentare va ambiționa ceva cant-autori de muzică așa-zis creștină pentru mai bune și mai reușite intreprinderi.

Deloc de invidiat Kathleen Battle și James Ingrams, care au de cîntat în fața autorului, reușind să ridice sala în picioare.

Versiunea lui Groban pare prea încărcată la un moment dat. Oricum structura armonică este complicată, gama imposibilă, orchestrația pare prea exagerată.

Iată și o versiune prelucrată coral:

Iată versurile:

Cîntecul este mai vechi (1974), dar este cunoscut abia după reinterpretarea lui George Michael și mai ales după moartea lui Michael Jackson.

Muzica: Stevie Wonder
Versuri: Yvonne Wright

No more lying friends
Wanting tragic ends
Though they do pretend
They won’t go when I go

All those bleeding hearts
With sorrows to impart
Were right here from the start
And they won’t go when I go

And I’ll go where I’ve longed
To go so long
Away from tears

Gone from painful cries
Away from saddened eyes
Along with him I’ll bide
Because they won’t go when I go

Big men feeling small
Weak ones standing tall
I will watch them fall
They won’t go when I go

And I’ll go where I’ve longed
To go so long
Away from tears

Unclean minds mislead the pure
The innocent will leave for sure
For them there is a resting place
People sinning just for fun
They will never see the sun
For they can never show their faces
There ain’t no room for the hopeless sinner
Who will take more than he will give
He ain’t hardly gonna give

The greed of man will be
Far away from me
And my soul will be free
They won’t go when I go

Since my soul conceived
All that I believe
The kingdom I will see
‘Cause they won’t go when I go

When I go
Where I’ll go
No one can keep me
From my destiny.

sursa

Și un Bonus 

http://youtu.be/31McEF7lNLk

 

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Muzica, Schimb de iutuburi, Scoala de muzica și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la „They Won’t Go When I Go” – „When I am laid in earth”

  1. Viorel zice:

    Hmm…
    ,,Am mai spus-o: unii, cînd se pocăiesc, parcă pierd darurile naturale în favoarea unor pseudo-daruri spirituale. Dintr-o dată cîntăreți decenți se transformă în predicatori sub-mediocri, compozitorii se transformă în autori de prelegeri pe teme spirituale, dansatorii de căluș în vindecători de pripas.”
    Banuiesc ca nu fac altceva decat sa copieze deja modelele existente. Se adapteaza si se re-decupeaza dupa subcultura mediului in care ajung. Daca nu corespund, vor fi manipulati si li se va inspira o vinovatie abisala pt. ca sunt ,altfel” decat ceea ce impun normele majoritatii. Constrangeri si iar constrangeri. In unele locuri trebuie numai sa plangi iar in altele numai sa razi. Mai trebuie sa spun ca si eu provin din mediu asta si critica nu vreau sa fie deconstructiva. Poate ca cei care sunt cu adevarat artisti daruiti si chemati vor reusi sa razbata.

  2. david zice:

    Aceasta m-a dus cu gindul la marturia unui frate din grupul Harul. Spunea el ca dupa ce s-a pocait a incercat sa compuna ceva cantari crestine acum, asa cum compuse multe pe cind era in lume cind cinta la nunti si festivaluri… Numai ca, spunea el, nu-i iesea nici cum. Nu reusea nimic. Pina odata cind a capitulat si a realizat ca de la el nu poate da nimic pentru Domnul. Si-a dat seama ca ce vine din afara n-are valoare in fata Domnului, doar ce vine prin inspiratie tot de la Domnul. Apoi a cerut de la Domnul si a inceput sa curga inspiratia…
    Ce vroiam sa spun e ca nu toate talentele care sunt in lume sunt bune si in biserica. Dumnezeu are mai mult nevoie de atitudinea noastra. Rivna lui Saul (Pavel) a fost buna, dar schimbata total pe o directie buna. Celelalte lucruri le-a socotit „gunoaie”.
    Nu zic ca anumite daruri naturale n-ar fi de folos, dar nu toate, si nu sunt primordiale. Bunaoara poate fi un orator bun, dar fara inspiratie. Un pianist bun, dar fara mesaj si poate cu tendinta de a atrage admiratia si lauda care ar trebui acordata Domnului. Apoi un dansator calusar, chiar nu vad cum ar putea fi folositor in Biserica. La fel si unul care sparge caramizi. Poate ar fi bun sa ajute la construirea unei biserici :).
    Nu pretind ca am facut o clasificare completa, doar am vrut sa aduc inca o perspectiva la discutie.
    Domnul sa va binecuvinteze!

    • Daniela zice:

      Calusarul era dans terapeutic, cam la fel ca tarantela italienilor. Dar sunt si in biserica ritualuri de vindecare, adica un alt fel de calus :). Ma minunez de multe ori cand vad cum folosim aceleasi tehnici pentru a face anumite lucruri, dar le dam alte nume ca sa sune crestineste …

  3. fg zice:

    Ce bine ca Domnul isi gaseste placerea in cei nebagati in seama dar se incred in El… Bunica-mea n-a avut nici un dar care sa-l stiu decit blindetea inimii ce-a dobindit-o cind L-a gasit pe El. Tatal celor orfani. Am sa cint in cer mai frumos ca ingerii. Intre timp pun de masa la copii.

  4. Daniela zice:

    Andreas Scholl … sunt subiectiva cand ii aud vocea :). N-am ascultat Purcell cu el de ceva vreme :). Multumesc :)! Cat despre amarul cu talentele in biserica …

  5. naomi zice:

    Multumim Frate Marius. ne-am mai scaldat un pic urechile 🙂

  6. Eduard Teodorescu zice:

    Ma gandesc acum la 4 cauze:
    1 – muzica este „cenusareasa” printre materiile predate in scolile romanesti, e ultimul obiect ca importanta, nu face nimeni pregatire la materia asta pentru Bacalaureat.
    2 – nu avem (destul) public care sa aprecieze muzica adevarata , pentru ca nu este educat pentru a o intelege (un efect al cauzei 1 de fapt)
    3- nu avem nici piata concurentiala care sa determine pe muzicienii nostri sa scoata din ei ceva mai bun (adica nu poti sa-ti vinzi muzica in Romania (alta decat manele) si sa traiesti din asta, asa cum se intampla in America de ex. ) Din moment ce trubaduri de duzina au mare succes cu cele 3-4 acorduri (tonica, dominanta, subdominanta si relativa), este greu sa mai convingi un profesionist sa caute desavarsirea in compozitie si interpretare, cand nu este nimeni care sa-l incurajeze; ba dimpotriva – se trezeste ca este chiar blamat pentru muzica lui „care adoarme”. „Noua ne trebuie „ceva mai cu viata frate, nu ne place muzica asta adormitoare!” – aud uneori (despre muzica clasica e vorba, ati ghicit).
    4 – nefiind un public care sa inteleaga valoarea in arta muzicala, acesta va selecta „muzica buna” dupa criterii date de altii, cum ar fi: „faima data de afis” (mai bine zis de cine te-a afisat), „numarul de vizualizari pe YouTube” sau „daca te-a dat cineva la televizor”, etc.. Daca nu ai macar 300.000 vizualizari pe YouTube, nu te asculta aproape nimeni. Dar daca platesti la „baietii destepti” (hackeri) care iti fac mii de vizualizari peste noapte, atunci vei fi ascultat, indiferent daca produci ceva bun sau prost. De 3 ori am fost interpelat de „baietii destepti” pe email, sa le platesc niste banuti pentru a-mi oferi faima pe care cica „as merita-o oricum”, insutindu-mi numarul de vizualizari prin metode computericesti numai de ei stiute… Am refuzat (vreau sa ajung in cer totusi!), asa ca nu numai ca nu am avut parte de vizualizari suficiente, dar si dintre acelea, se pare ca hackerii au mai furat o parte ca sa le dea celor mai cu dare de mana… Traim intr-o epoca a furtului digital si fiecare va trebui sa dea socoteala in vesnicie despre modul in care „s-a descurcat” in viata in alergarea dupa slava desarta.

    Daca muzica lui Adi Minune si Florim Salam continua sa fie aplaudata in Romania si vanduta atat de bine (ei sunt milionari cu bani rezultati din „muzica” lor, asta e realitatea!), acesta e un semn ca noi ca natie, am ramas evident in urma cu sute de ani fata de muzica din Occident. Popoarele vest-europene auzeau muzica lui Bach si Handel cu secole in urma, era ceva obisnuit pentru un neamt sau englez sa asculte un „Concert brandemburgic” sau un „Oratoriu” de Paste. Asta in timp ce, ciobanii nostri nu aveau la indemana decat o ramura de salcie din cauza ciopleau un fluier… cu care cantau si ei o melodie, asa cum puteau… O melodie deci, nu Armonie! Asta inseamna ca romanul nu e initiat nici macar „genetic” in intelegerea armoniei. El va aprecia insa „melodia cu multe floricele”, ca stramosii lui la asta s-au priceput cel mai bine…
    Pe urma au venit si anii ’90 cand au avut si ei, romanii, acces la altceva decat un simplu fluier: la orgutele ieftine, cu ritmulete si acompaniamente care „compun singure, ce minunata arta a compozitiei domn’le!”! Am gasit si eu un Casio la magazinul Lidl acum vreo 3 ani, cu doar 450 de lei. Se gasea printre rosii si castraveti… Fantastic! Avea un sunet de pian care suna chiar binisor si bineinteles ca avea sute de ritmulete… Si uite-asa, avand intr-o mana PC-uri si in alta „orgutze” romanii au inceput sa umple tarabele din biserici cu CDuri cu „muzica crestina romaneasca”, cea care n-a auzit niciodata de Bach, Handel sau Purcel. Poate de Purcel-ul acela care creste mare si gras in cotet pana la Craciun, da… 😀 Deci nu-i putem judeca pe romani prea tare, ca nu poti cere de unde nici nu este. Cat acces au avut ei la Marea Muzica, tot cam atat au fost in stare sa creeze la randul lor.
    Iar in scolile de muzica si Conservatoarele noastre, profesorii nu te invata ceva deosebit, adica altceva decat sa descifrezi note si sa faci analiza riguroasa a textului muzical. As fi vrut sa ma initieze si pe mine un mare maestru in tainele orchstratiei, dar n-am gasit pe niciunul dispus sa o faca, chiar daca am avut un asa curs. Stiu de unii care au plecat sa studieze compozitie prin America, la mari compozitori, pe zeci de mii de dolari. E clar ca evanghelicii nostri n-au avut asa posibilitati. Sau poate ca unii au avut… dar dac-au ajuns acolo, n-au mai compus si pentru Domnul dupa ce si-au terminat studiile, altfel nu se explica…
    Compozitiile de calitate necesita multa cunostinta, stapanire a artei instrumentale pana la virtuozitate, multa scolarizare si cultura (nu poti produce ceva de calitate, pana nu-i asculti cu atentie si deslusire pe marii producatori in domeniu), sunt multe legi matematice si tehnice acolo, nu este pentru amatorii de rand.

    Multi dintre fostii mei coristi si-au trimis copiii la scolile de muzica, din dorinta ca macar copiii lor sa ajunga la performantele la care ei au visat.
    Copiii au ajuns la scolile de muzica, au invatat…, dar cand au iesit de-acolo, unii au iesit perfect educati pentru a fi… lautari. Da, lautari.
    O mare deceptie am avut chiar in acest an, cand am auzit-o pe fiica unuia dintre ei cantand la o nunta acele „manele crestine” mult apreciate de evanghelici, acele combinatii plictisitoare de 4 acorduri si linii melodice incadrate in maxim o cvinta, cum ati spus mai sus. Fiica lui tocmai terminase liceul de arta dupa 12 ani de munca asidua, cu rezultate deosebite in studiul pianului. Asta chiar m-a socat!…
    Parintii unei alte inteprete de acelasi soi de muzica, imi spuneau cu mandrie ca fiica lor este „cunoscuta in multe biserici dom’le” si in mediul online la fel, „o stie toata lumea”, are multe compozitii, are zeci de CD-uri compuse si scoase la vanzare, este un mic geniu”… Deh, am tacut, ca e mai bine sa taci in unele situatii…
    Campania de promovare a non-valorilor in bisericile noastre (care ajunge uneori la un fel de idolatrizare a interpretului, cu scuza ca poate asa vin „mai multi nepocaiti la biserica”…) nu va ajuta catusi de putin arta romaneasca sa rasara din molozul de kitch-uri sub care zace acum.
    Ma straduiesc sa scot manelismul din mintea fratilor cat si a copiilor lor (aici in Muntenia este o munca foarte complicata…, cateodata nu stiu ce gen sa mai abordez…), dar nu m-am asteptat ca pana si cei cu licee ori facultati de muzica sa nu inteleaga arta adevarata. Daca ei nu inteleg, atunci cine altcineva? Quo Vadis muzica crestina romaneasca? Domnul sa ne dea calauzire tututor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.