Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ce marete sfaturi.
Acuma stii ca suntem fratii si prieteni zic eu desi nu ne-am intalnit nicio data (eu continu sa va port in rugaciunile mele). Sincer imi pare rau ca a trebuit sa va retrageti (zic eu pentru o vreme)desi sunteti unul dintre cei mai mari predicatori (desi nu v-a facut reclama ca la alti) asa ca altfel se vad lucrurile din banca, daca ar intelege uni predicatori (din nou nu e indreptat spre d-voastra,in imaginea mea sunteti un om de apreciat pentru ce a-ti facut desi puteati sa ramaneti in continuare) ar sta jos pentru tot deauna (caci nu cam au nimic de zis numai ce au zis altii).
Tot deauna va citesc cu drag postarile si nu dau like aiurea ,ave-ti postari ce ma intereseaza. Domnul sa va binecuvinteze.
mulțumesc, să nu exagerăm și să păstrăm proporțiile.
Punctele 9 si 8 sunt chiar necesare si as mai adauga punctul 0: predicati din Biblie. Nu folositi Biblia ca pretext pentru punctul 9 doar pentru ca sunteti in fata. Cei din sala chiar nu sunt obligati sa va asculte, iar data viitoare nici nu o vor face, desi poate chiar veti avea ceva de spus. Evident ca aprecierile sunt din experienta mea indelungata de ascultator de predici, de toate felurile 🙂 :O . ii multumesc lui Dumnezeu pentru oamenii prin care m-a zidit prin predicile lor traite, dar si pentru ca m-a ajutat sa-i iert pe cei care m-au obosit si insultat intelctual si spiritual prin batutul apei in piua.
da, unul dintre lucurile care m-au ajutat foarte mult in predicarea mea a fost să mă gîndesc că răpesc 40 de minute din viața cuiva, în felul acesta sînt un hoț de viață, dacă nu dau ceva valoros acelor oameni,
dacă mă gîndesc la 40 de minute X 200 de ascultători, atunci lucrurile par și mai grave.
Mare este respnsabilitatea celui care ia din viețile celorlalți fără să le spună despre Viața!