Ieri m-am întîlnit cu domnul Zsolt. Era nervos și necăjit tare pe primărie, adminstrația orașului. Ne-am intersectat pe centură. Eu am riscat cu un Peugeot din 1980 cu „baeuri”, el, cu o bicicletă de peste 1000 de euro.

Eu am scăpat. El nu! O piatră ascuțită i-a tăiat cauciucul. Veți întreba ce căutam pe acolo? Păi unde să te dai cu o cursieră de performanță în Oradea? Pe pistele care se termină după 30 de metri? Printre blocuri, prin parcuri?

sursa http://www.dcnews.ro

Oradea are aproape 8 km de pistă de bicicletă complet impracticabilă pe majoritatea suprafeței. Te ciocnești de pietoni, cărucioare, cîini. Tot ce vrei. Dacă mergi pe stradă, te înjură claxonicește tot șoferul bizonizat.

Soluția? Mai multe mișcări de stradă ale bicicliștilor, mai multă atenție pentru o comunitate în creștere. După spusele mecanicilor mei, în Oradea numărul bicicliștilor a crescut considerabil, de anul trecut pînă acum, probabil cu 25%, dacă nu mai mult. Motorina, benzina, educația, sănătatea, oferta mult mai mare de biciclete second hand și noi, toate au contribuit la dezvoltarea unui grup din ce în ce mai vocal.

Să luăm lecții, așadar!