Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Cu ciclul de biciclete clasice rascolesti amintirile – vorba ta – intorci pe dos caciula cu amintiri. Mi-a placut foarte mult modelul de bici din poza. Cate vise, dorinte, dar pentru mine nu a fost sa fie acest model. Generatiile tinere pot aprecia acest gen de biciclete? Nu sunt interesati doar de cele cu cat mai multe gadgeturi pe ele?
Nu, nu sînt interesați,bicicleta a rămas la mine 🙂
Pentru generatiile noastre ele poarta o incarcatura de amintiri, emotii foarte placute. La inceput eram oarecum pasiv, in schimb cu modelul asta de bici mi s-a deschis particula de amintiri aproape uitate.
Pacat ca tinerii nu reusesc sa vada frumusetea acestor lucruri, exista atatea valori in istorie fie ea veche sau comtemporana. Trecerea anilor ne va deschide probabil tot mai mult apetitul colectionarilor 🙂
da, semn de bătrînețe, adun obiecte vechi.
nu, nu, sunt obiecte de valoare, la noi nu exista din pacate traditie in acest sens.
A fi colectionar inseamna a avea un spirit rafinat, a pune valoare pe ce au creat inaintasii.
In Romania, comunismul a indebutat cu distrugerea a tot ce era de valoare si a ridicat la rang de virtute prostia, natangomania. Dupa ce in ’90 nivelul educational era destul de bun, acum am ajuns din nou la a pune in rama inflorata prostia. Promovarea muzicii analfabete de birt (manelele), a formatiilor gen bug mafia, parazitii, etc a rasturnat valorile.
Am avut la un moment dat o colectie foarte frumoasa de timbre vechi, culese pe un interval de 100 de ani. Cand rasfoiam filele albumului aveam simteam cum rasfoiesc filele trecutului, vedeam un colt de istorie in acel album. Pacat ca s-a dus.
Pacea Domnlui, Fr.Marius
Am citit pe site-ul dumneavoastra despre licitatia pentru Noul Pegas. Doresc sa o licitez pentru $500. Scrieti-mi, va rog, unde pot trimite banii iar bicicleta ori o tineti pe mai departe, ori o daruiti cui credeti. Domnul sa va binecuvinteze.
In slujba aceluiasi Domn,
Aurel Macovei
Frate Aurel,
mulțumim pentru donație,
banii pot fi trimiși pe adresa universității emanuel din Oradea, aici aveți toate datele de donație http://www.emanuel.ro, cu specificația… pentru burse sociale, pentru studenții nevoiași, dacă doriți, vă dau mai multe detalii pe privat.
Domnul să vă binecuvînteze!
Da, am deja o idee cu privire la bicicletă … un nou concurs de eseuri 🙂
de data aceasta pentru băieți!
Cred că, acestea fiind spuse, licitația pentru această bicicletă este închisă..
Oricum, vor mai urma și alte licitații pe blogul acesta și tot pentru astfe de scopuri.
cu mulțumiri,
mc
Fratele meu a avut un astfel de Pegas. Binenţeles că l-am alergat şi eu, căci era uşor de manevrat, cu cornele acelea înalte. L-am revăzut, după mulţi ani, în podul casei părinteşti. Îl voi recondiţiona, ca să-l plimbe şi micuţa mea, când va mai creşte.
Cel din fotografie arată superb! Bine îngrijit.
O iniţiativă tare bună! Mult succes!
Draga Alex, da, merită să recondiționezi pegasul pentru fetița ta. Si noi avem unul pentru Neriah, este din acela vechi. Acesta este produs în 2012. este absolut nou.
Pingback: Noul Pegas a fost adjudecat la licitație. Rezultat surpriză! | Marius Cruceru